ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1167/2009

Deliberând a supra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 254/ PI din 3 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului V.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) C. pen. S-a constatat că partea vătămată P.I. și Inspectoratul de Poliție al Județului Galați nu s-au constituit părți civile. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: În seara zilei de 29 decembrie 2006, inculpatul V.C. s-a aflat la o petrecere la barul M. din municipiul Galați, unde a consumat două pahare de vin.

În jurul orei 1 15 inculpatul, împreună cu martorul J.C., au hotărât să părăsească barul respectiv cu autoturismul marca V.G., ce aparținea inculpatului. La volanul autoturismului s-a aflat inculpatul, pe bancheta din stânga față s-a așezat martorul J.C., iar pe bancheta din spate au luat loc martorul A.I. și victima P.G. În timp ce se deplasau pe stradă, la intersecția străzilor B. și T., care era luminată public și cu vizibilitate foarte bună, inculpatul, având prioritate de trecere, conform semnului de circulație existent la locul respectiv și, circulând cu viteza de 82 km/h, a fost surprins de apariția unui autoturism de poliție, marca D.L. cu numărul de înmatriculare X, condus de martorul G.C., care avea doar rampa luminoasă aprinsă și fără mijloacele de avertizare sonore în funcțiune.

Deși G.C. a încercat să evite autoturismul inculpatului prin frânare, impactul rutier s-a produs, în sensul că autoturismul poliției l-a lovit cu partea frontală față laterală stânga, la nivelul portierei și a aripii laterale stânga spate. În urma coliziunii, autoturismului condus de inculpat a fost deviat de la traiectorie în bordura din dreapta sensului de mers și, în urma acestui impact, victima P.G. a fost proiectată în afara autoturismului și s-a lovit de gardul de la colțul intersecției, suferind mai multe leziuni în urma cărora a decedat. Autoturismul marca V.G., în cursul traiectoriei, a călcat victima la nivelul membrelor inferioare și s-a oprit la o distanță de 22,5 m de colțul intersecției.

Viteza de deplasare a autoturismului conclus de G.C. a fost de 58 km/h, iar în momentul impactului a fost de 36,6 km/h. În urma recoltării probelor biologice s-a stabilit că la ora 3 30 inculpatul avea o alcoolemie de 0,75 g/l, iar la ora 4 30 avea o alcoolemie de 0,65g/l. Din examinarea și interpretarea probelor de la dosar, instanța a apreciat că inculpatul nu este vinovat de producerea accidentului în urma căruia victima a decedat. Este dovedit că inculpatul a circulat pe drumurile publice sub influența alcoolului și chiar el a recunoscut că a consumat, înainte de accident, două pahare de vin, iar viteza de deplasare a autovehiculului condus de inculpat era de 82 Km/h, deci peste limita legală, aspect relevat prin expertiza tehnică auto efectuată în cursul urmăririi penale de către expertul tehnic ing.

D.D.(fila 140 dosar urmărire penală). Însă, în condițiile în care inculpatul avea prioritate de trecere, prin intersecția în care s-a produs accidentul, între nerespectarea acestor norme și decesul victimei nu este nici o legătură de cauzalitate. În mod eronat însă se susține prin actul de acuzare că doar inculpatul avea posibilitatea de evita accidentul, întrucât autoturismul D.L. condus de martorul G.C. a condus regulamentar, având sistemele de avertizare în funcțiune, iar inculpatul avea posibilitatea să-l observe în timp util pentru a evita coliziunea cu acesta. Din actele de la dosar se reține și este de necontestat că martorul G.C.

se afla în calitate de polițist în exercițiul funcțiunii, fiind încadrat la poliția municipiului Galați, la volanul autoturismului marca D.L., în noaptea din data de 29 decembrie 2006 și, având de îndeplinit o misiune, s-a deplasat pe strada Traian din municipiul Galați, având puse în funcțiune doar mijloacele luminoase de avertizare. Circulând în aceste condiții și, deși la intrarea în intersecție cu str. B. exista indicatorul Oprire (Stop), conducătorul autoturismului D.L. trebuia să reducă viteza și să circule cu atenție sporită pentru evitarea producerii unor accidente de circulație, conform prevederilor art. 61 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. De asemenea, potrivit prevederilor art. 61 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, au regim de circulație prioritară numai autovehiculele aparținând poliției, atunci când se deplasează în acțiuni de intervenție sau misiuni care au caracter de urgență, însă pentru a avea prioritate de trecere, aceste autovehicule trebuie să aibă în funcțiune atât semnalele luminoase cât și cele sonore. În acest sens sunt și prevederile art. 91 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, care precizează că semnalele mijloacelor de avertizare luminoasă pot fi folosite și fără a fi însoțite de cele sonore, situație în care autovehiculul respectiv nu are regim de circulație prioritară. Cu privire la circumstanțele în care a avut loc accidentul în urma căruia victima a decedat, s-a constatat că prin actul de acuzare s-a reținut, în mod nefondat, că martorul G.C.

a intrat în intersecție cu autoturismul D.L., având în funcțiune atât mijloacele de avertizare luminoase cât și pe cel sonore. Din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât în cursul cercetării judecătorești, s-a reținut că acest autovehicul a intrat în intersecție doar cu mijloacele luminoase în funcțiune și doar înainte de impact cu 1,78 secunde au fost puse în funcțiune și mijloacele sonore, fiind emise trei semnale acustice. Astfel, martorul J.C. a declarat că se afla în autoturismul condus de inculpat în momentul în care a avut loc accidentul de circulație și nu a auzit nici un semnal sonor emis de un alt autovehicul în zona respectivă. Martorul G.D.

a declarat că, fiind taximetrist, era de serviciu în noaptea de 29/30 decembrie 2006 și staționa cu autoturismul în stația de taximetre în apropierea intersecției dintre străzile Basarabiei și Traian, fiind orientat cu fața spre intersecție și a observat în oglinda retrovizoare momentul în care din spatele său a venit autoturismul poliției având doar rampa luminoasă aprinsă. El a mai arătat că a pornit camera foto a telefonului mobil și a filmat mașina poliției din momentul în care trecut pe lângă el până în momentul în care a intrat în intersecție, unde a avut loc impactul cu o altă mașină care a trecut prin intersecție. La dosar a fost depus CD-ul cu filmul înregistrat de martor, pe telefonul mobil, din vizualizarea căruia se poate observa că într-adevăr, autoturismul poliției nu avea mijloacele sonore puse în funcțiune înainte de impact.

În cursul cercetării judecătorești s-a efectuat o expertiză criminalistică a înregistrării video efectuată de martorul G.D., care a avut ca obiectiv să se stabilească dacă pe această înregistrare sunt surprinse și secvențe audio, respectiv semnale luminoase acustice ale autoturismului poliției implicat în accident, concluzionând că, înainte de impact, înregistrarea audio conține trei semnale acustice caracteristice sistemelor de avertizare sonoră cu care sunt echipate autoturismele de poliție. Din punct de vedere cronologic, cele trei semnale acustice au fost lansate la 1,788 sec., 0,744 sec., 0,497 sec., înaintea impactului dintre cele două autoturisme. Rezultă așadar, din cele arătate mai sus, că autoturismul poliției condus de martorul G.C.

a intrat în intersecție doar cu mijloacele luminoase în funcțiune și că doar înainte de impact cu 1,8 sec. au fost puse în funcțiune și cele sonore, însă prea târziu să mai fie auzite de inculpat și să reacționeze corespunzător. Atât expertul D.D., în cursul urmăririi penale (fila 216 dosar urmărire penală), cât și expertul D.G., în cursul cercetării judecătorești (fila 163), prin expertizele efectuate, au concluzionat că inculpatul, față de emiterea primului semnal acustic dat la 1,78 sec înainte de impact, chiar dacă ar fi circulat cu viteza de 50 km/h nu avea posibilitatea reală de a opri autoturismul.

Concluzionând asupra celor arătate mai sus, Curtea a apreciat că vinovat de producerea accidentului, care a avut ca și consecință moartea victimei, este conducătorul autoturismului poliției, marca D.L., care a intrat în intersecție fără să oprească, deși nu avea prioritate de trecere conform indicatorului Stop existent la intrarea în intersecție și care, deși era în misiune, nu avea în funcțiune atât mijloacele sonore cât și cele rutiere, așa cum prevăd normele de circulație pe drumurile publice, menționate mai sus. Prin urmare, nu se poate reține vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată, astfel că, în baza art. 11 pct. 2, lit. b) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea acestuia. Împotriva aceste sentințe, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Prin motivele de recurs, Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei achitări, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (1) și (2) C. pen. și se apreciază că soluția a fost dată cu săvârșirea unei erori grave de fapt, în contextul în care, probele administrate în cursul urmăririi penale au fost menținute în cursul cercetării judecătorești, neexistând nici o revenire asupra declarațiilor date de martorii audiați, iar raportul de expertiză tehnică auto, administrat la prima instanță, nu modifică circumstanțele reale.

Din contextul probelor administrate, care nu au fost valorificate de instanță prin prisma dispozițiilor art. 64 C. proc. pen., rezultă, potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului, că la ora producerii accidentului, intersecția străzilor B. și T. era iluminată public, iar semafoarele funcționau pe semnalul de culoarea galben intermitent. De asemenea, mai rezultă că vizibilitatea era bună, iar carosabilul era uscat (filele 4-6). Fiind testat cu aparatul alcool test D. martorul G.C., a rezultat că acesta nu a consumat băuturi alcoolice (filele 35-39). Aceeași stare de fapt a rezultat și prin buletinul de analiză toxicologică (fila 38). După producerea evenimentului rutier, inculpatul V.C.

a încercat să-l determine pe martorul B.C. să afirme că el a condus autoturismul marca V.G., însă acesta a refuzat (declarații martor filele 75-82). O altă împrejurare la care instanța nu face trimitere este aceea că, inculpatul l-a chemat la telefon pe martorul C.Ș.D., care a luat numerele de înmatriculare de la autoturismul condus de inculpat. Viteza de deplasare a autoturismului D.L., în momentul impactului, a fost de circa 36,6 km/h, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică auto, iar viteza autoturismului V.G. era de 82 km/h. Se apreciază, așa cum rezultă și din actul de inculpare, că dinamica evenimentului rutier a constat în pătrunderea în intersecția străzilor T. și B. din municipiul Galați, a autoturismului V.G., condus de inculpat, cu o viteză de cel puțin 82 km/h, acesta aflându-se și sub influența băuturilor alcoolice și în aceste circumstanțe nu a acordat prioritate autoturismului D.L.

pe care era inscripționat „Poliția”, condus de martorul G.C., ce se deplasa în misiune cu mijloacele de avertizare specifice în funcțiune. Evitarea accidentului era posibilă doar daca inculpatul ar fi ținut cont de semnalizarea specifică a autoturismului poliției care se deplasa la intervenție și i-ar fi acordat prioritate. Martorul G.C. a încercat evitarea accidentului prin frânare, dar impactul cu autoturismul inculpatului s-a produs la sfârșitul frânării. Precizăm că, viteza minimă era limitată la 50 km/h în orașul în care s-a produs accidentul. De asemenea, susținem că, montarea geamurilor ionizate la autoturismul V.G. a condus la micșorarea transparenței și posibilităților inculpatului și a pasagerilor din autoturismul acestuia de a vedea în afara habitaclului, cu atât mai mult în condiții de noapte.

În altă ordine de idei, în autoturismul condus de inculpat nu s-au folosit centurile de siguranță de către ocupanții locurilor din spate, centuri dotate cu retractoare care ar fi condus la evitarea proiectării ocupanților banchetei din spate în afara autoturismului, deci și a victimei, situație care rezultă din raportul de expertiză și din planșa foto ( filele 140-164, fila 165). La anexa 1 a raportului de expertiză s-a menționat că, în momentul pătrunderii în intersecție, inculpatul avea vizibilitatea spre stânga de cel puțin 50 m, pentru a observa autoturismul poliției (fila 165). Din raportul de expertiză criminalistică cu nr. 84/29 martie 2007, întocmit de către expertul C.G.

din cadrul Institutului Național de Expertize criminalistice rezultă că în ultimele 1,8 secunde, înainte de impactul dintre cele două autoturisme, înregistrarea audio conține trei semnale acustice caracteristice sistemelor de avertizate sonoră cu care sunt echipate autoturismele de poliție, iar din punct de vedere cronologic, cele trei semnale acustice au fost lansate la 1,788 secunde, 0,744 secunde și 0,497 secunde, înaintea impactului dintre cele două autoturisme (filele 188-198). Se susține că, dacă inculpatul ar fi respectat dispozițiile prevăzute de art. 55 și art. 89 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 120 din H.G. pentru aprobarea regulamentului de aplicare a O.U.G.

nr. 1295/2002, trebuia să acorde prioritate de trecere autoturismului poliției, întrucât conform acestor prevederi legale, autoturismul poliției ce se deplasa cu luminile de avertizare aprinse și cu semnalizarea sonoră în funcțiune, avea prioritate de trecere în raport cu ceilalți participanți la trafic. Examinând hotărârea pronunțată în cauză sub aspectele invocate de Parchet, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică. Instanța fondului, corect, a reținut, pe baza ansamblului probator administrat în cauză, care a fost interpretat și analizat pe larg, situația de fapt expusă anterior, care nu va mai fi reluată.

De asemenea, pe baza probelor administrate, s-a concluzionat corect că nu se poate reține vinovăția inculpatului V.C. în săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. După cum s-a menționat, soluția instanței este în concordanță cu probele administrate în cauză. Astfel, martorii audiați în cauză au declarat constant, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, că nu au auzit sistemele de avertizare sonoră de la mașina condusă de martorul G.C. Pe parcursul urmăririi penale: - martorul G.D. a declarat că a văzut o dubiță a poliției, având girofarul aprins și rampa luminoasă aprinsă și că „nu am auzit mijloacele sonore ale mașinii de poliție”; - martorul C.L.M. a declarat că agenții de poliție, aflați în misiune, au intrat în intersecție „cu lampa luminoasă în funcțiune”; - J.C.

a arătat că nu a văzut și nu a auzit nimic, deoarece era întors către partea din spate a mașinii; - B.C. a arătat că nu a auzit nici o avertizare sonoră din partea autoturismului L., deși în mașina sa era liniște. Pe parcursul cercetării judecătorești: - martorul G.D. a reiterat că nu a auzit ca să fie deschise mijloacele sonore ale autoturismului poliției, deși în mașina sa era liniște; - martorul J.C. declară că nu a auzit nici un semnal acustic, în mașina sa nefiind pornit radioul; - Boboc Cristian a arătat că nu a auzit nici o avertizare sonoră de la autoturismul L., deși în mașină era liniște și nu era circulație la acea oră.

Declarațiile martorului G.C., conducătorul autoturismului L., implicat în accident, în sensul că la aproximativ 50 m de intersecția str. T. cu str. B. a schimbat semnalul acustic timp de 2-3 secunde, deoarece, în fața sa, pe același sens de mers, „un taximetrist staționat a încercat să se pună în mișcare” sunt contrazise de martorul G.D.(taximetristul), precum și de ceilalți martori citați, cât și de concluziile expertizelor tehnice auto efectuate în cauză. Astfel, martorul G.D.(care de altfel a și filmat cu ajutorul telefonului mobil accidentul), constant a declarat că în oglinda retrovizoare a observat că venea o mașină L. cu rampa luminoasă aprinsă, dar nu a auzit mijloacele sonore ale autoturismului.

Martorul a arătat că „nu-mi amintesc dacă am semnalizat plecarea de pe loc .. în mașina mea era liniște, nu se vorbea în stație .. puteam foarte bine auzi dacă mașina poliției avea pornită sirena”. Soluția primei instanțe s-a bazat și pe concluziile raportului de expertiză tehnică auto, întocmit de expertul tehnic D.G.(expertiză dispusă de instanța fondului față de concluziile contradictorii ale expertizei întocmită în faza de urmărire penală), concluzii care nu au fost contestate de reprezentantul parchetului. Astfel, expertul a constatat că accidentul putea fi evitat dacă șoferul care conducea autoturismul marca L.(martorul G.) ar fi respectat prevederile art. 62 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

De asemenea, s-a concluzionat că accidentul nu putea fi evitat de inculpat, nici dacă acesta ar fi circulat cu viteza de 50 km/h, întrucât timpul necesar pentru oprirea autoturismului la această viteză este de 3,02 sec., iar primul semnal acustic a fost lansat la 1,788 sec. În raport de considerentele expuse în cele care vor urma, Înalta Curte apreciază criticile parchetului ca nefondate. Potrivit reglementărilor legale, autovehiculele aparținând Poliției au prioritate de trecere atunci când se deplasează în misiuni, sub condiția ca acestea să aibă în funcțiune atât semnalele luminoase, cât și cele sonore (art. 61 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002), aceeași condiție fiind valabilă și la intrarea într-o intersecție simultan cu un vehicul cu regim de circulație prioritară, care ar trebui să acorde prioritate de trecere unui autoturism al poliției (art. 130 din Regulamentul de aplicare a O.U.G.

nr. 195/2002). În situația în care autoturismul aparținând Poliției, aflat în misiune, folosește doar semnale luminoase, fără a fi însoțite și de cele sonore, acesta nu mai are regim de circulație prioritară (art. 91 lin.2 din Regulament). Potrivit art. 62 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, la intrarea în intersecțiile unde indicatoarele obligă la acordarea de prioritate, conducătorii vehiculelor cu regim de circulație prioritară trebuie să reducă viteza și să circule cu atenție sporită pentru evitarea unor accidente de circulație, în caz contrar urmând să răspundă potrivit legii. Ori, în cauză, după cum corect s-a reținut, la intersecția străzii T. cu str. B., pe sensul de mers al autovehiculului Poliției exista indicatorul Stop, iar semafoarele funcționau pe „galben intermitent”, fapt care îl obliga pe martorul G.C.

să reducă viteza, să circule cu atenție sporită, chiar în condițiile în care ar fi avut regim de circulație prioritară (respectiv să fi avut, la mașină, în funcțiune și semnalele sonore). În raport de dispozițiile legale citate, inculpatul trebuia să acorde prioritate de trecere doar dacă mașina poliției avea în funcțiune și semnalele sonore, pe care oricum trebuia să le folosească din timp, astfel încât să poată fi percepute.

Pe baza probelor administrate nu s-a reținut culpa inculpatului în producerea decesului victimei, întrucât nu există legătură de cauzalitate între producerea decesului victimei și încălcarea dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice de către inculpat, respectiv: - consumul de alcool: inculpatul nu era în stare de ebrietate și nu a pierdut controlul volanului; - depășirea limitei legală de viteză: s-a reținut că inculpatul circula cu o viteză de 82 km/h, iar viteza legală pentru acel sector de drum era de 60 km/h însă, după cum s-a reținut, accidentul nu putea fi evitat nici dacă inculpatul circula cu o viteză de 50 km/h; - victima nu purta centura de siguranță: victima era posesoare a permisului de conducere și avea obligația să poarte centura de siguranță, împrejurare care ar fi determinat rămânerea sa în habitaclu.

Parchetul a mai susținut că montarea geamurilor ionizate la autoturismul condus de inculpat a condus la micșorarea transparenței și posibilităților inculpatului de a vedea în afara habitaclului. Însă, geamurile ionizate existente la autoturismul condus de inculpat sunt omologate de R.A.R. și se încadrează în normele legale, neavând consecință asupra posibilității observării altor vehicule sau pietonilor, după cum rezultă și din expertizele efectuate în cauză. În concluzie, decesul victimei nu s-a datorat culpei inculpatului, după cum s-a menționat, ci datorită nerespectării dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurilor publice de către G.C. Susținerile Parchetului referitoare la acțiunile inculpatului ulterioare accidentului nu au relevanță în cauză asupra vinovăției acestuia, putând fi eventual circumscrise unei atitudini umane normale (în condițiile în care avusese loc un accident de circulație cu consecința decesului unei persoane) de apărare.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchet. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 254/PI din 3 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul V.C. Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 31 martie 2009.