ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1167/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1167/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând a

supra recursului penal de

față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 254/ PI din 3 noiembrie

2008, Curtea de Apel Timișoara a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului V.C.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178

alin. (1), (2) C. pen.

S-a constatat că partea vătămată P.I.

și Inspectoratul de Poliție al Județului Galați nu s-au constituit părți

civile.

Cheltuielile judiciare au

rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

În seara zilei de 29

decembrie 2006, inculpatul V.C. s-a aflat la o petrecere la barul M. din

municipiul Galați, unde a consumat două pahare de vin.

În jurul orei 1

15

inculpatul, împreună cu martorul J.C., au hotărât să părăsească barul respectiv

cu autoturismul marca V.G., ce aparținea inculpatului.

La volanul autoturismului

s-a aflat inculpatul, pe bancheta din stânga față s-a așezat martorul J.C., iar

pe bancheta din spate au luat loc martorul A.I. și victima P.G.

În timp ce se deplasau pe stradă,

la intersecția străzilor B. și T., care era luminată public și cu vizibilitate

foarte bună, inculpatul, având prioritate de trecere, conform semnului de

circulație existent la locul respectiv și, circulând cu viteza de 82 km/h, a

fost surprins de apariția unui autoturism de poliție, marca D.L. cu numărul de

înmatriculare X, condus de martorul G.C., care avea doar rampa luminoasă

aprinsă și fără mijloacele de avertizare sonore în funcțiune.

Deși G.C. a încercat să

evite autoturismul inculpatului prin frânare, impactul rutier s-a produs, în

sensul că autoturismul poliției l-a lovit cu partea frontală față laterală

stânga, la nivelul portierei și a aripii laterale stânga spate.

În urma coliziunii,

autoturismului condus de inculpat a fost deviat de la traiectorie în bordura din

dreapta sensului de mers și, în urma acestui impact, victima P.G. a fost

proiectată în afara autoturismului și s-a lovit de gardul de la colțul

intersecției, suferind mai multe leziuni în urma cărora a decedat.

Autoturismul marca V.G., în

cursul traiectoriei, a călcat victima la nivelul membrelor inferioare și s-a

oprit la o distanță de 22,5 m de colțul intersecției.

Viteza de deplasare a

autoturismului conclus de G.C. a fost de 58 km/h, iar în momentul impactului a

fost de 36,6 km/h.

În urma recoltării probelor

biologice s-a stabilit că la ora 3

30

inculpatul avea o alcoolemie de

0,75 g/l, iar la ora 4

30

avea o alcoolemie de 0,65g/l.

Din examinarea și

interpretarea probelor de la dosar, instanța a apreciat că inculpatul nu este

vinovat de producerea accidentului în urma căruia victima a decedat.

Este dovedit că inculpatul a

circulat pe drumurile publice sub influența alcoolului și chiar el a recunoscut

că a consumat, înainte de accident, două pahare de vin, iar viteza de deplasare

a autovehiculului condus de inculpat era de 82 Km/h, deci peste limita legală,

aspect relevat prin expertiza tehnică auto efectuată în cursul urmăririi penale

de către expertul tehnic ing. D.D.(fila 140 dosar urmărire penală).

Însă, în condițiile în care

inculpatul avea prioritate de trecere, prin intersecția în care s-a produs

accidentul, între nerespectarea acestor norme și decesul victimei nu este nici

o legătură de cauzalitate.

În mod eronat însă se

susține prin actul de acuzare că doar inculpatul avea posibilitatea de evita accidentul,

întrucât autoturismul D.L. condus de martorul G.C. a condus regulamentar, având

sistemele de avertizare în funcțiune, iar inculpatul avea posibilitatea să-l

observe în timp util pentru a evita coliziunea cu acesta.

Din actele de la dosar se

reține și este de necontestat că martorul G.C. se afla în calitate de polițist

în exercițiul funcțiunii, fiind încadrat la poliția municipiului Galați, la

volanul autoturismului marca D.L., în noaptea din data de 29 decembrie 2006 și,

având de îndeplinit o misiune, s-a deplasat pe strada Traian din municipiul

Galați, având puse în funcțiune doar mijloacele luminoase de avertizare.

Circulând în aceste condiții

și, deși la intrarea în intersecție cu str. B. exista indicatorul Oprire

(Stop), conducătorul autoturismului D.L. trebuia să reducă viteza și să circule

cu atenție sporită pentru evitarea producerii unor accidente de circulație,

conform prevederilor art. 61 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

De asemenea, potrivit

prevederilor art. 61 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, au regim de circulație

prioritară numai autovehiculele aparținând poliției, atunci când se deplasează

în acțiuni de intervenție sau misiuni care au caracter de urgență, însă pentru

a avea prioritate de trecere, aceste autovehicule trebuie să aibă în funcțiune

atât semnalele luminoase cât și cele sonore.

În acest sens sunt și

prevederile art. 91 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002,

care precizează că semnalele mijloacelor de avertizare luminoasă pot fi

folosite și fără a fi însoțite de cele sonore, situație în care autovehiculul

respectiv nu are regim de circulație prioritară.

Cu privire la circumstanțele

în care a avut loc accidentul în urma căruia victima a decedat, s-a constatat

că prin actul de acuzare s-a reținut, în mod nefondat, că martorul G.C. a

intrat în intersecție cu autoturismul D.L., având în funcțiune atât mijloacele

de avertizare luminoase cât și pe cel sonore.

Din probele administrate

atât în cursul urmăririi penale, cât în cursul cercetării judecătorești, s-a

reținut că acest autovehicul a intrat în intersecție doar cu mijloacele

luminoase în funcțiune și doar înainte de impact cu 1,78 secunde au fost puse

în funcțiune și mijloacele sonore, fiind emise trei semnale acustice.

Astfel, martorul J.C. a

declarat că se afla în autoturismul condus de inculpat în momentul în care a

avut loc accidentul de circulație și nu a auzit nici un semnal sonor emis de un

alt autovehicul în zona respectivă.

Martorul G.D. a declarat că,

fiind taximetrist, era de serviciu în noaptea de 29/30 decembrie 2006 și

staționa cu autoturismul în stația de taximetre în apropierea intersecției

dintre străzile Basarabiei și Traian, fiind orientat cu fața spre intersecție

și a observat în oglinda retrovizoare momentul în care din spatele său a venit

autoturismul poliției având doar rampa luminoasă aprinsă. El a mai arătat că a

pornit camera foto a telefonului mobil și a filmat mașina poliției din momentul

în care trecut pe lângă el până în momentul în care a intrat în intersecție,

unde a avut loc impactul cu o altă mașină care a trecut prin intersecție.

La dosar a fost depus CD-ul

cu filmul înregistrat de martor, pe telefonul mobil, din vizualizarea căruia se

poate observa că într-adevăr, autoturismul poliției nu avea mijloacele sonore

puse în funcțiune înainte de impact.

În cursul cercetării

judecătorești s-a efectuat o expertiză criminalistică a înregistrării video

efectuată de martorul G.D., care a avut ca obiectiv să se stabilească dacă pe

această înregistrare sunt surprinse și secvențe audio, respectiv semnale

luminoase acustice ale autoturismului poliției implicat în accident,

concluzionând că, înainte de impact, înregistrarea audio conține trei semnale

acustice caracteristice sistemelor de avertizare sonoră cu care sunt echipate

autoturismele de poliție. Din punct de vedere cronologic, cele trei semnale

acustice au fost lansate la 1,788 sec., 0,744 sec., 0,497 sec., înaintea

impactului dintre cele două autoturisme.

Rezultă așadar, din cele

arătate mai sus, că autoturismul poliției condus de martorul G.C. a intrat în

intersecție doar cu mijloacele luminoase în funcțiune și că doar înainte de

impact cu 1,8 sec. au fost puse în funcțiune și cele sonore, însă prea târziu

să mai fie auzite de inculpat și să reacționeze corespunzător.

Atât expertul D.D., în

cursul urmăririi penale (fila 216 dosar urmărire penală), cât și expertul D.G.,

în cursul cercetării judecătorești (fila 163), prin expertizele efectuate, au

concluzionat că inculpatul, față de emiterea primului semnal acustic dat la

1,78 sec înainte de impact, chiar dacă ar fi circulat cu viteza de 50 km/h nu

avea posibilitatea reală de a opri autoturismul.

Concluzionând asupra celor

arătate mai sus, Curtea a apreciat că vinovat de producerea accidentului, care

a avut ca și consecință moartea victimei, este conducătorul autoturismului

poliției, marca D.L., care a intrat în intersecție fără să oprească, deși nu

avea prioritate de trecere conform indicatorului Stop existent la intrarea în

intersecție și care, deși era în misiune, nu avea în funcțiune atât mijloacele

sonore cât și cele rutiere, așa cum prevăd normele de circulație pe drumurile

publice, menționate mai sus.

Prin urmare, nu se poate

reține vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din

culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., pentru care a fost trimis în

judecată, astfel că, în baza art. 11 pct. 2, lit. b) C. proc. pen. raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea acestuia.

Împotriva aceste sentințe,

în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

Prin motivele de recurs,

Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei achitări,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (1) și (2) C. pen. și se

apreciază că soluția a fost dată cu săvârșirea unei erori grave de fapt, în

contextul în care, probele administrate în cursul urmăririi penale au fost

menținute în cursul cercetării judecătorești, neexistând nici o revenire asupra

declarațiilor date de martorii audiați, iar raportul de expertiză tehnică auto,

administrat la prima instanță, nu modifică circumstanțele reale.

Din contextul probelor

administrate, care nu au fost valorificate de instanță prin prisma dispozițiilor

art. 64 C. proc. pen., rezultă, potrivit procesului verbal de cercetare la fața

locului, că la ora producerii accidentului, intersecția străzilor B. și T. era

iluminată public, iar semafoarele funcționau pe semnalul de culoarea galben

intermitent. De asemenea, mai rezultă că vizibilitatea era bună, iar

carosabilul era uscat (filele 4-6).

Fiind testat cu aparatul

alcool test D. martorul G.C., a rezultat că acesta nu a consumat băuturi

alcoolice (filele 35-39). Aceeași stare de fapt a rezultat și prin buletinul de

analiză toxicologică (fila 38).

După producerea

evenimentului rutier, inculpatul V.C. a încercat să-l determine pe martorul B.C.

să afirme că el a condus autoturismul marca V.G., însă acesta a refuzat

(declarații martor filele 75-82).

O altă împrejurare la care

instanța nu face trimitere este aceea că, inculpatul l-a chemat la telefon pe

martorul C.Ș.D., care a luat numerele de înmatriculare de la autoturismul

condus de inculpat. Viteza de deplasare a autoturismului D.L., în momentul

impactului, a fost de circa 36,6 km/h, așa cum rezultă din raportul de

expertiză tehnică auto, iar viteza autoturismului V.G. era de 82 km/h.

Se apreciază, așa cum

rezultă și din actul de inculpare, că dinamica evenimentului rutier a constat

în pătrunderea în intersecția străzilor T. și B. din municipiul Galați, a

autoturismului V.G., condus de inculpat, cu o viteză de cel puțin 82 km/h,

acesta aflându-se și sub influența băuturilor alcoolice și în aceste

circumstanțe nu a acordat prioritate autoturismului D.L. pe care era

inscripționat „Poliția”, condus de martorul G.C., ce se deplasa în misiune cu

mijloacele de avertizare specifice în funcțiune. Evitarea accidentului era

posibilă doar daca inculpatul ar fi ținut cont de semnalizarea specifică a

autoturismului poliției care se deplasa la intervenție și i-ar fi acordat

prioritate. Martorul G.C. a încercat evitarea accidentului prin frânare, dar impactul

cu autoturismul inculpatului s-a produs la sfârșitul frânării. Precizăm că,

viteza minimă era limitată la 50 km/h în orașul în care s-a produs accidentul.

De asemenea, susținem că, montarea geamurilor ionizate la autoturismul V.G. a

condus la micșorarea transparenței și posibilităților inculpatului și a

pasagerilor din autoturismul acestuia de a vedea în afara habitaclului, cu atât

mai mult în condiții de noapte.

În altă ordine de idei, în

autoturismul condus de inculpat nu s-au folosit centurile de siguranță de către

ocupanții locurilor din spate, centuri dotate cu retractoare care ar fi condus

la evitarea proiectării ocupanților banchetei din spate în afara

autoturismului, deci și a victimei, situație care rezultă din raportul de

expertiză și din planșa foto ( filele 140-164, fila 165). La anexa 1 a

raportului de expertiză s-a menționat că, în momentul pătrunderii în

intersecție, inculpatul avea vizibilitatea spre stânga de cel puțin 50 m,

pentru a observa autoturismul poliției (fila 165).

Din raportul de expertiză

criminalistică cu nr. 84/29 martie 2007, întocmit de către expertul C.G. din

cadrul Institutului Național de Expertize criminalistice rezultă că în ultimele

1,8 secunde, înainte de impactul dintre cele două autoturisme, înregistrarea

audio conține trei semnale acustice caracteristice sistemelor de avertizate

sonoră cu care sunt echipate autoturismele de poliție, iar din punct de vedere

cronologic, cele trei semnale acustice au fost lansate la 1,788 secunde, 0,744

secunde și 0,497 secunde, înaintea impactului dintre cele două autoturisme

(filele 188-198).

Se susține că, dacă

inculpatul ar fi respectat dispozițiile prevăzute de art. 55 și art. 89 din

O.U.G. nr. 195/2002 și art. 120 din H.G. pentru aprobarea regulamentului de

aplicare a O.U.G. nr. 1295/2002, trebuia să acorde prioritate de trecere

autoturismului poliției, întrucât conform acestor prevederi legale,

autoturismul poliției ce se deplasa cu luminile de avertizare aprinse și cu

semnalizarea sonoră în funcțiune, avea prioritate de trecere în raport cu

ceilalți participanți la trafic.

Examinând hotărârea

pronunțată în cauză sub aspectele invocate de Parchet, cât și din oficiu, sub

toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluția

primei instanțe fiind legală și temeinică.

Instanța fondului, corect, a

reținut, pe baza ansamblului probator administrat în cauză, care a fost

interpretat și analizat pe larg, situația de fapt expusă anterior, care nu va

mai fi reluată.

De asemenea, pe baza

probelor administrate, s-a concluzionat corect că nu se poate reține vinovăția

inculpatului V.C. în săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

După cum s-a menționat,

soluția instanței este în concordanță cu probele administrate în cauză.

Astfel, martorii audiați în

cauză au declarat constant, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul

cercetării judecătorești, că nu au auzit sistemele de avertizare sonoră de la

mașina condusă de martorul G.C.

Pe parcursul urmăririi

penale:

- martorul G.D. a declarat că a

văzut o dubiță a poliției, având girofarul aprins și rampa luminoasă aprinsă și

că „nu am auzit mijloacele sonore ale mașinii de poliție”;

- martorul C.L.M. a declarat

că agenții de poliție, aflați în misiune, au intrat în intersecție „cu lampa

luminoasă în funcțiune”;

- J.C. a arătat că nu a

văzut și nu a auzit nimic, deoarece era întors către partea din spate a

mașinii;

- B.C. a arătat că nu a

auzit nici o avertizare sonoră din partea autoturismului L., deși în mașina sa

era liniște.

Pe parcursul cercetării

judecătorești:

- martorul G.D. a reiterat

că nu a auzit ca să fie deschise mijloacele sonore ale autoturismului poliției,

deși în mașina sa era liniște;

- martorul J.C. declară că

nu a auzit nici un semnal acustic, în mașina sa nefiind pornit radioul;

- Boboc Cristian a arătat că

nu a auzit nici o avertizare sonoră de la autoturismul L., deși în mașină era

liniște și nu era circulație la acea oră.

Declarațiile martorului G.C.,

conducătorul autoturismului L., implicat în accident, în sensul că la

aproximativ 50 m de intersecția str. T. cu str. B. a schimbat semnalul acustic

timp de 2-3 secunde, deoarece, în fața sa, pe același sens de mers, „un

taximetrist staționat a încercat să se pună în mișcare” sunt contrazise de

martorul G.D.(taximetristul), precum și de ceilalți martori citați, cât și de

concluziile expertizelor tehnice auto efectuate în cauză.

Astfel, martorul G.D.(care

de altfel a și filmat cu ajutorul telefonului mobil accidentul), constant a

declarat că în oglinda retrovizoare a observat că venea o mașină L. cu rampa

luminoasă aprinsă, dar nu a auzit mijloacele sonore ale autoturismului.

Martorul a arătat că „nu-mi amintesc dacă am semnalizat plecarea de pe loc ..

în mașina mea era liniște, nu se vorbea în stație .. puteam foarte bine auzi

dacă mașina poliției avea pornită sirena”.

Soluția primei instanțe s-a

bazat și pe concluziile raportului de expertiză tehnică auto, întocmit de

expertul tehnic D.G.(expertiză dispusă de instanța fondului față de concluziile

contradictorii ale expertizei întocmită în faza de urmărire penală), concluzii

care nu au fost contestate de reprezentantul parchetului.

Astfel, expertul a constatat

că accidentul putea fi evitat dacă șoferul care conducea autoturismul marca L.(martorul

G.) ar fi respectat prevederile art. 62 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice.

De asemenea, s-a

concluzionat că accidentul nu putea fi evitat de inculpat, nici dacă acesta ar

fi circulat cu viteza de 50 km/h, întrucât timpul necesar pentru oprirea

autoturismului la această viteză este de 3,02 sec., iar primul semnal acustic a

fost lansat la 1,788 sec.

În raport de considerentele

expuse în cele care vor urma, Înalta Curte apreciază criticile parchetului ca

nefondate.

Potrivit reglementărilor

legale, autovehiculele aparținând Poliției au prioritate de trecere atunci când

se deplasează în misiuni, sub condiția ca acestea să aibă în funcțiune atât

semnalele luminoase, cât și cele sonore (art. 61 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002),

aceeași condiție fiind valabilă și la intrarea într-o intersecție simultan cu

un vehicul cu regim de circulație prioritară, care ar trebui să acorde

prioritate de trecere unui autoturism al poliției (art. 130 din Regulamentul de

aplicare a O.U.G. nr. 195/2002).

În situația în care

autoturismul aparținând Poliției, aflat în misiune, folosește doar semnale

luminoase, fără a fi însoțite și de cele sonore, acesta nu mai are regim de

circulație prioritară (art. 91 lin.2 din Regulament).

Potrivit art. 62 alin. (1)

din O.U.G. nr. 195/2002, la intrarea în intersecțiile unde indicatoarele obligă

la acordarea de prioritate, conducătorii vehiculelor cu regim de circulație

prioritară trebuie să reducă viteza și să circule cu atenție sporită pentru

evitarea unor accidente de circulație, în caz contrar urmând să răspundă

potrivit legii.

Ori, în cauză, după cum

corect s-a reținut, la intersecția străzii T. cu str. B., pe sensul de mers al

autovehiculului Poliției exista indicatorul Stop, iar semafoarele funcționau pe

„galben intermitent”, fapt care îl obliga pe martorul G.C. să reducă viteza, să

circule cu atenție sporită, chiar în condițiile în care ar fi avut regim de

circulație prioritară (respectiv să fi avut, la mașină, în funcțiune și

semnalele sonore).

În raport de dispozițiile

legale citate, inculpatul trebuia să acorde prioritate de trecere doar dacă

mașina poliției avea în funcțiune și semnalele sonore, pe care oricum trebuia

să le folosească din timp, astfel încât să poată fi percepute.

Pe baza probelor

administrate nu s-a reținut culpa inculpatului în producerea decesului

victimei, întrucât nu există legătură de cauzalitate între producerea decesului

victimei și încălcarea dispozițiilor legale care reglementează circulația pe

drumurile publice de către inculpat, respectiv:

- consumul de alcool:

inculpatul nu era în stare de ebrietate și nu a pierdut controlul volanului;

- depășirea limitei legală

de viteză: s-a reținut că inculpatul circula cu o viteză de 82 km/h, iar viteza

legală pentru acel sector de drum era de 60 km/h însă, după cum s-a reținut,

accidentul nu putea fi evitat nici dacă inculpatul circula cu o viteză de 50

km/h;

- victima nu purta centura

de siguranță: victima era posesoare a permisului de conducere și avea obligația

să poarte centura de siguranță, împrejurare care ar fi determinat rămânerea sa

în habitaclu.

Parchetul a mai susținut că

montarea geamurilor ionizate la autoturismul condus de inculpat a condus la

micșorarea transparenței și posibilităților inculpatului de a vedea în afara

habitaclului.

Însă, geamurile ionizate

existente la autoturismul condus de inculpat sunt omologate de R.A.R. și se

încadrează în normele legale, neavând consecință asupra posibilității

observării altor vehicule sau pietonilor, după cum rezultă și din expertizele

efectuate în cauză.

În concluzie, decesul

victimei nu s-a datorat culpei inculpatului, după cum s-a menționat, ci

datorită nerespectării dispozițiilor legale care reglementează circulația pe

drumurilor publice de către G.C.

Susținerile Parchetului

referitoare la acțiunile inculpatului ulterioare accidentului nu au relevanță

în cauză asupra vinovăției acestuia, putând fi eventual circumscrise unei

atitudini umane normale (în condițiile în care avusese loc un accident de

circulație cu consecința decesului unei persoane) de apărare.

În raport de considerentele

expuse, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchet.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței

penale nr. 254/PI din 3 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, privind pe

inculpatul V.C.

Onorariul pentru apărarea

din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 31 martie 2009.