ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4041/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 30 octombrie 2008, reclamantele A.D.A., G.M. și P.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura, obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, calculate și plătite începând cu data de 1 aprilie 2004 până în prezent și în continuare. În motivarea cererii, reclamanții au arătat, în esență, că aplicarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999, care reglementează suplimentul postului a fost suspendată abuziv prin O.U.G.

nr. 92/2004 și O.U.G. nr. 2/2006. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3473 din 10 decembrie 2008 a respins acțiunea formulată de reclamantele A.D.A. , G.M. și P.C., ca nefondată. În motivarea soluției s-a reținut că, deși dreptul la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost recunoscute de lege, întrucât nu a fost stabilit cuantumul acestor sporuri și nici criteriile în raport cu care acest spor poate să fie acordat fiecărei categorii de personal, obligația nu este determinată. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen, reclamantele A.D.A., G.M. și P.C., motivat în drept conform prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. , susținând în esență că, hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât sunt îndreptățite să primească suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, potrivit art. 29 din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2004, acest drept fiind un drept de creanță și respectiv un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate în recurs și față de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că, recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, republicată în M.Of.

nr. 365 din 29 mai 2007, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Același articol prevede în alin. (3) că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. Prin O.G. nr. 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare s-a prevăzut în art. 3 că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.

În raport de aceste dispoziții legale și în lipsa unui act normativ privind salarizarea unitară a funcționarilor publici, instanța de fond a reținut în mod justificat că nu există bază legală pentru cuantificarea și acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare. Pentru a fi posibilă calcularea acestor două componente ale salariului funcționarilor publici este necesară, așa cum a și reținut instanța de fond, fie adoptarea unui act normativ cu forță juridică de lege, fie promovarea unei hotărâri de guvern date în executarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată.

În condițiile în care nu este încă reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente la salariul de bază, suntem în prezența unui drept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi bănești ar însemna obligarea autorităților pârâte la plata unor sume imposibil de calculat și în consecință, pronunțarea unei hotărâri care nu poate fi executată. În consecință, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.D.A., G.M. și P.C., împotriva sentinței civile nr. 3473 din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2009.