ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4041/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel București la data

de 30 octombrie 2008, reclamantele A.D.A., G.M.

și P.C. au

solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Agenția

Națională pentru Pescuit și Acvacultura, obligarea acestora la

plata drepturilor

bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare

în procent de 25% din salariul de

bază,

calculate și plătite începând cu data de 1 aprilie 2004 până în

prezent

și în continuare.

În

motivarea cererii, reclamanții au arătat, în esență, că aplicarea

prevederilor art. 31

din Legea nr. 188/1999, care reglementează

suplimentul

postului a fost suspendată abuziv prin O.U.G. nr. 92/2004

și O.U.G. nr.

2/2006.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios

administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 3473 din 10 decembrie

2008 a respins acțiunea formulată de reclamantele

A.D.A.

, G.M. și P.C., ca nefondată.

În motivarea soluției s-a reținut că, deși dreptul la suplimentul

postului și suplimentul

treptei de salarizare au fost recunoscute de

lege, întrucât nu a fost stabilit cuantumul acestor

sporuri și nici

criteriile în raport cu care

acest spor poate să fie acordat fiecărei

categorii de personal, obligația nu este determinată.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs în termen,

reclamantele A.D.A., G.M. și P.C.,

motivat în drept conform prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

,

susținând în esență că, hotărârea atacată a fost dată cu

aplicarea greșită a legii, întrucât sunt

îndreptățite să primească

suplimentul

postului și suplimentul treptei de salarizare, potrivit art.

29 din

Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare,

începând cu data de 1 aprilie 2004, acest

drept

fiind un drept de creanță și respectiv un bun în sensul art. 1 din

Protocolul

adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale.

Examinând

actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele

invocate în recurs și față de prevederile art. 304 și

art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că, recursul este

nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, cu modificările și

completările

ulterioare, republicată în M.Of. nr. 365 din

29 mai 2007, pentru activitatea

desfășurată, funcționarii publici au

dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru

vechime în muncă, suplimentul postului și

suplimentul corespunzător

treptei de salarizare. Același articol prevede

în alin. (3) că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu

prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru

funcționarii publici.

Prin O.G.

nr. 6/2007, privind unele măsuri de

reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale

funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul

unitar de salarizare s-a prevăzut în art. 3 că gestiunea

sistemului de salarizare a funcționarilor publici

se asigură de fiecare

ordonator

principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și

în numărul maxim de posturi aprobate potrivit

legii.

În raport

de aceste dispoziții legale și în lipsa unui act normativ

privind salarizarea unitară a

funcționarilor publici, instanța de fond a

reținut în mod justificat că nu

există bază legală pentru cuantificarea

și acordarea suplimentului postului și

suplimentului corespunzător

treptei

de salarizare.

Pentru

a fi posibilă calcularea acestor două componente ale salariului funcționarilor

publici este necesară, așa cum a și reținut

instanța de fond, fie adoptarea

unui act normativ cu forță juridică de

lege, fie promovarea unei hotărâri de guvern date

în executarea

prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată.

În

condițiile în care nu este încă reglementată modalitatea de

calcul a celor două

suplimente la salariul de bază, suntem în prezența

unui drept virtual, ceea ce

presupune că acordarea acestor drepturi

bănești ar însemna obligarea autorităților pârâte

la plata unor sume

imposibil de calculat și în consecință, pronunțarea unei hotărâri care

nu poate fi executată.

În consecință, Curtea

va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de A.D.A., G.M.

și P.C., împotriva sentinței civile nr. 3473 din 10

decembrie 2008 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 octombrie 2009.