ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 410/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul Sindicatul Național de Mediu E. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Ilfov, obligarea acesteia la plata

drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de

salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 01 ianuarie 2004

– 09 noiembrie 2009 corespunzător fiecărei funcții publice în raport de timpul

efectiv lucrat de fiecare membru al sindicatului și actualizarea sumelor cu

indicele de inflație.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat, în esență, că aplicarea prevederilor art. 31 din Legea

nr. 188/1999, care reglementează suplimentul postului a fost suspendată abuziv prin

O.U.G. nr. 92/2004 și O.U.G. nr. 2/2006.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 992 din 11 februarie 2011 a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

În motivarea soluției

s-a reținut că, deși dreptul la suplimentul postului și suplimentul gradului a fost

recunoscut de lege, întrucât nu a fost stabilit cuantumul acestor sporuri și nici

criteriile în raport cu care acest spor poate să fie acordat fiecărei categorii

de personal, obligația nu este determinată, în același sens fiind decizia din

21 septembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul

în interesul legii promovat în legătură cu acordarea acestor drepturi.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs în termen, reclamantul de Sindicatul Național de Mediu

E., motivat în drept conform prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând

în esență că, hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât

membrii reclamantului sunt îndreptățiți să primească suplimentul postului și suplimentul

treptei de salarizare, potrivit art. 29 din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările

și completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004, acest drept fiind

un drept de creanță și respectiv un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional

1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Examinând actele

și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate în recurs și față de prevederile

art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că, recursul este

nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.

31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare,

republicată în M. Of. nr. 365/29.05.2007, pentru activitatea desfășurată, funcționarii

publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime

în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Același art. prevede în alin. (3) că salarizarea funcționarilor publici se face

în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare

pentru funcționarii publici.

Prin O.G. nr.

6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor

drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind

sistemul unitar de salarizare s-a prevăzut în art. 3 că gestiunea sistemului de

salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de

credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate

potrivit legii.

În raport de aceste

dispoziții legale și în lipsa unui act normativ privind salarizarea unitară a funcționarilor

publici, instanța de fond a reținut în mod justificat că nu există bază legală pentru

cuantificarea și acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător

treptei de salarizare.

Pentru a fi posibilă

calcularea acestor două componente ale salariului funcționarilor publici este necesară,

așa cum a și reținut instanța de fond, fie adoptarea unui act normativ cu forță

juridică de lege, fie promovarea unei hotărâri de guvern date în executarea prevederilor

art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată.

În condițiile

în care nu este încă reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente

la salariul de bază, suntem în prezența unui drept virtual, ceea ce presupune că

acordarea acestor drepturi bănești ar însemna obligarea autorităților pârâte la

plata unor sume imposibil de calculat și în consecință, pronunțarea unei hotărâri

care nu poate fi executată.

În consecință,

Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Sindicatul Național de Mediu E., împotriva sentinței civile nr. 992

din 11 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios, administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2012.