ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5921/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului

administrativ, reclamanții B.F., B.C., B.R., M.M., C.C., B.G., P.C., P.E., E.E.,

C.L., D.M., V.M., S.M., I.V. și M.E. au chemat în judecată pârâtul Ministerul Mediului

și Dezvoltării Durabile, solicitând obligarea acestuia la plata suplimentului postului

în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare

în procent de 25%, drepturi prevăzute de art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea

nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, sume calculate și actualizate

conform indicelui de inflație la data plății, începând cu data de 01 ianuarie 2004

și până la pronunțarea hotărârii.

Motivându-și acțiunea,

reclamanții au arătat că, potrivit dispozițiilor legale aplicabile, funcționarii

publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru

vechime în muncă; c) suplimentul postului și d) suplimentul gradului. Au mai arătat

că în perioada 22 martie 2004-01 ianuarie 2007 drepturile salariale solicitate au

fost suspendate în mod nelegal prin art. 44 din O.U.G. nr. 92/2000, în contradicție

cu prevederile constituționale.

Reclamanții au susținut

că suspendarea drepturilor vizate nu echivalează cu înlăturarea acestora, prin nicio

dispoziție legală nefiind prevăzut acest lucru, iar actele normative care le reglementează

nu au fost declarate neconstituționale.

Precizându-și acțiunea,

reclamanții au arătat că prin acțiunea formulată nu se poate aprecia că operează

o ingerință a puterii judecătorești în atribuțiile celorlalte puteri ale statului,

iar drepturile de creanță solicitate fac parte din categoria bunurilor definite

prin art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Prin sentința civilă

nr. 1813 din 29 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamanților, ca nefondată.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța fondului a reținut că pentru a fi posibilă calcularea (cuantificarea)

și acordarea suplimentului postul ui și a suplimentului gradului, ca părți componente

ale salariului funcționarilor publici este necesar să existe dispoziții în aplicarea

(executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999.

Instanța fondului a mai

reținut că, în absența unor prevederi care să reglementeze modalitatea de calcul

a suplimentului postului și a suplimentului gradului, nu se poate dispune obligarea

angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar cuantificarea de către

instanță a sporurilor respective ar reprezenta o nesocotire a Deciziei nr. 820/2008

a Curții Constituționale, în sensul că instanțele judecătorești nu au competența

să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând

că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau

cu prevederi cuprinse în alte acte normative și nu au nici competența de a se substitui

legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut

de lege, dar imposibil de exercitat efectiv la un moment dat.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel București au declarat recurs reclamanții B.F., B.C., B.R., M.M.,

C.C., B.G., P.C., P.E., E.E., C.L., D.M., V.M., S.M., I.V. și M.E..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.F., B.C., B.R., M.M., C.C., B.G., P.C., P.E., E.E., C.L., D.M., V.M., S.M.,

I.V. și M.E. împotriva sentinței civile nr. 1813 din 29 aprilie 2009 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 decembrie 2009.