ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5921/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanții B.F., B.C., B.R., M.M., C.C., B.G., P.C., P.E., E.E., C.L., D.M., V.M., S.M., I.V. și M.E. au chemat în judecată pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, solicitând obligarea acestuia la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, drepturi prevăzute de art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, sume calculate și actualizate conform indicelui de inflație la data plății, începând cu data de 01 ianuarie 2004 și până la pronunțarea hotărârii.

Motivându-și acțiunea, reclamanții au arătat că, potrivit dispozițiilor legale aplicabile, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului și d) suplimentul gradului. Au mai arătat că în perioada 22 martie 2004-01 ianuarie 2007 drepturile salariale solicitate au fost suspendate în mod nelegal prin art. 44 din O.U.G. nr. 92/2000, în contradicție cu prevederile constituționale. Reclamanții au susținut că suspendarea drepturilor vizate nu echivalează cu înlăturarea acestora, prin nicio dispoziție legală nefiind prevăzut acest lucru, iar actele normative care le reglementează nu au fost declarate neconstituționale.

Precizându-și acțiunea, reclamanții au arătat că prin acțiunea formulată nu se poate aprecia că operează o ingerință a puterii judecătorești în atribuțiile celorlalte puteri ale statului, iar drepturile de creanță solicitate fac parte din categoria bunurilor definite prin art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prin sentința civilă nr. 1813 din 29 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamanților, ca nefondată. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța fondului a reținut că pentru a fi posibilă calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postul ui și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesar să existe dispoziții în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999.

Instanța fondului a mai reținut că, în absența unor prevederi care să reglementeze modalitatea de calcul a suplimentului postului și a suplimentului gradului, nu se poate dispune obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar cuantificarea de către instanță a sporurilor respective ar reprezenta o nesocotire a Deciziei nr. 820/2008 a Curții Constituționale, în sensul că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative și nu au nici competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar imposibil de exercitat efectiv la un moment dat.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București au declarat recurs reclamanții B.F., B.C., B.R., M.M., C.C., B.G., P.C., P.E., E.E., C.L., D.M., V.M., S.M., I.V. și M.E..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.F., B.C., B.R., M.M., C.C., B.G., P.C., P.E., E.E., C.L., D.M., V.M., S.M., I.V. și M.E. împotriva sentinței civile nr. 1813 din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 decembrie 2009.