ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2363/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35 din 25 februarie 2008 pronunțată de Curtea

de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a

respins ca nefondată plângerea formulată de petiționara V.G. împotriva

rezoluției nr. 228/P/2007 din 3 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Ploiești.

S-a reținut că prin rezoluția sus

menționată s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de

notarul public H.I. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 289 și

art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

În motivarea acestei rezoluții s-a arătat că prin plângerea formulată

V.G. a învederat că a împrumutat pe numiții C.C.

și

C.S. cu suma de 10.000.000 lei, urmând ca la un anumit termen

intimații să-i restituie suma de 20.000.000 lei.

Ulterior, petiționara a mai împrumutat intimații cu suma de 25.000.000

lei, astfel încât, pentru cei 45.000.000 lei, aceștia trebuiau să restituie

suma de 74.580.000 lei, pentru care s-a încheiat o chitanță de mână.

Împrumutul s-a realizat la 1 septembrie 2006 și trebuia restituit la

data de 1 decembrie 2006.

După încheierea chitanței, C.C. i-a cerut să legalizeze chitanța

notarului public H.I., solicitând o copie de pe actul de proprietate al

petiționarei, ca amanet. Când s-a deplasat la notar, numita V.G. susține că

acesta nu i-a citit actul notarial pe care l-a semnat și nu a cunoscut

conținutul acestuia, constatând ulterior că, de fapt, nu s-a legalizat chitanța

de mână, ci s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare a apartamentului

său.

Plângerea penală formulată de petiționară împotriva notarului s-a

finalizat cu rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul

dispozițiilor art. 10 lit. g) C. proc. pen., constatându-se decesul acestuia.

Petiționara a formulat plângere împotriva rezoluției, solicitând

revizuirea dosarului ca să se efectueze cercetări

și față de numiții C.C.

și C.S.

Rezoluția a fost verificată de Procurorul

General al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel,

potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., care

prin rezoluția nr. 1573/11/2/2007 a

respins ca neîntemeiată plângerea petiționarei, reținând că aceasta poate face

plângere împotriva celor două

persoane, în temeiul art.

222 C. proc. pen., la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil.

Plângerea formulată de petiționară

împotriva celor două rezoluții s-a

respins ca neîntemeiată

prin sentința penală nr. 32 din 25 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs

petiționara V.G., arătând că este nemulțumită de soluția pronunțată, întrucât

cercetările trebuiau efectuate și față de cei doi intimați, nu doar fată de

notar.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, verificând hotărârea primei instanțe în baza motivelor de

recurs, dar și potrivit art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că

aceasta este legală și temeinică.

Înalta Curte reține că, întemeiat, instanța de fond a pronunțat o

soluție de respingere a plângerii, întrucât petiționara nu a formulat

plângere penală decât împotriva notarului public,

prin rezoluție parchetului

s-a dispus o soluție de neîncepere a

urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen. numai față de acesta,

iar o extindere a cercetărilor și față de persoane care inițial nu au fost

menționate în plângere nu poate fi admisă.

Așa cum corect s-a reținut și de către procurorul ierarhic superior,

petiționara are posibilitatea să formuleze plângere penală în conformitate cu

dispozițiile art. 222 C. proc. pen. împotriva celor doi intimați.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de

petiționară, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționara V.G. împotriva sentinței penale nr. 32 din 25 februarie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă pe recurenta petiționară la plata

sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 27 iunie 2008.