ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2336/2009

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 43/ F din 19 martie 2009,

pronunțată în dosarul nr. 22/44/2009, Curtea de Apel Galați, secția penală, a

respins, ca nefondată, plângerea formulată potrivit art. 278

1

C.

proc. pen., de petiționarul O.A.V. împotriva Rezoluției nr. 444/P/2007 din 10

noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, astfel cum a

fost confirmată prin Rezoluția nr. 1215/11/2/2008 din 18 decembrie 2008 a

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, rezoluție

pe care a menținut-o.

S-a dispus obligarea petentulului la plata

sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Curtea de Apel a reținut netemeinicia

plângerii petentului, considerând că intimatul N.C., comisar șef în cadrul

I.P.J. Vrancea, nu a comis infracțiunile de violare de domiciliu prevăzută de art.

192 alin. (l) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prevăzută de art. 246 C. pen., cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 C. pen.

ci, dimpotrivă și-a îndeplinit corect atribuțiile de serviciu sub supravegherea

procurorului, iar în apartamentul proprietatea petentului a pătruns cu acordul

chiriașului I.M.

Administrarea și evaluarea probelor de către

intimat în cadrul cercetării unei plângeri penale poate fi contestată în cadrul

exercitării căilor legale de atac împotriva măsurilor dispuse, iar nu prin

declanșarea unei plângeri penale împotriva comisarului șef de poliție pentru

fapte care nu sunt prevăzute ca infracțiuni de legea penală.

Împotriva acestei sentințe, petiționarul a

declarat recurs, susținând, în esență, că a fost prejudiciat prin fapta

intimatului care, în opinia sa ar fi comis faptele penale reclamate. A mai

susținut că rezoluția dată de procurorul ierarhic superior este neîntemeiată și

instanța de judecată trebuia să admită plângerea sa și să restituie cauza la

procuror pentru începerea urmăririi penale.

Examinând recursul declarat de petent, în

raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este

fondat, pentru motivele ce urmează:

În mod corect, procurorii care au cercetat

cauza, precum și instanța de fond care a verificat legalitatea soluției, au

dispus neînceperea urmăririi penale, în baza art. 10 alin. (l) lit. b) și lit.

a) C. proc. pen., reținând că sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 192

alin. (l), art. 246 și art. 266 alin. (2) și (3) C. pen., faptele sesizate nu

sunt prevăzute de

legea penală. Referitor

Ia fapta de instigare la infracțiunea de mărturie

mincinoasă s-a reținut

inexistența faptei.

Înalta Curte, verificând soluția de

neîncepere a urmăririi penale față de

comisarul

șef de poliție intimat, soluție menținută și de instanța de fond, constată

temeinicia

acesteia.

În absența unor probe care să demonstreze că

activitatea comisarului șef desfășurată în cursul cercetării penale față de

petent ar constitui infracțiunile de violare de domiciliu, abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor și cercetare abuzivă, precum și a unor probe

care să confirme existența infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă,

fapte reclamate de petent, în mod legal și

temeinic,

instanța de fond a respins plângerea petentului și a menținut soluția de

neîncepere

a urmăririi penale dată de procurori.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul O.A.V. împotriva Sentinței penale nr. 43/F din 19 martie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie

2009.