ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3325/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5030 din 7 noiembrie 2006, Judecătoria Botoșani a declinat în favoarea Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantele F.M. și R.M., în contradictoriu cu pârâta Ganea Maria, pentru anularea Ordinului nr. 159 din 30 iulie 1992 emis de către Ministrul Agriculturii și Alimentației București. Investită cu soluționarea cauzei, Curtea de apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 32 din 26 februarie 2007, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Alimentației București, a admis excepția de tardivitate și, pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamantelor ca fiind tardiv formulată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii și Alimentației București a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de lipsa procedurii prealabile reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, excepția tardivității acțiunii în contencios administrativ față de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care sesizarea instanței nu se poate face mai târziu de un an de la data emiterii actului și excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că, nu deține competențe și atribuții vis-a-vis de aplicarea legii fondului funciar. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Alimentației București, instanța a constatat că ordinul a cărui anulare se solicită în prezenta cauză îi aparține autorității pârâte, motiv pentru care a respins excepția.

A mai reținut instanța că actul contestat a fost emis la data de 30 iulie 1992, iar acțiunea pentru anularea acestuia a fost formulată în cursul anului 2006, cu depășirea termenului de un an, care reprezintă un termen de decădere, potrivit art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal, reclamantele F.M. și R.M. invocând art. 44 din Constituție, art. 17 pct. 1 și 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului precum și prevederile cuprinse în art. 304 1 C. proc. civ. Susțin recurentele că prin necercetarea motivelor de fond ale acțiunii și reținerea excepției de tardivitate s-au încălcat prevederile legale care ocrotesc proprietatea.

Ordinul nr. 159 din 30 iulie 1992 care formează obiectul acestui litigiu a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 51 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, fiind lovit de nulitate absolută conform art. III alin. (1) lit. g) din Legea nr. 169/1997 coroborate cu prevederile Legii nr. 247/2005. Recurentele în cererea de recurs fac referire la dreptul acestora pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform legii fondului financiar. Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și conform art. 301/1 C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul ca nefondat. Criticile ce vizează încălcarea dreptului de proprietate și a dispozițiilor legale care îl ocrotesc, nu pot fi reținute întrucât prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, fiind respinsă acțiunea ca tardiv formulată.

Prin hotărârea recurată a fost admisă excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtul intimat prin întâmpinare, ca un mijloc de apărare, astfel că instanța nu mai putea intra în cercetarea fondului, respectiv a motivelor ce vizau nulitatea Ordinului nr. 159/1992 prin care reclamantele recurente au pretins că li s-a încălcat dreptul de proprietate. Instanța fondului a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente stabilind pe baza probatoriului administrat că reclamanții sunt decăzuți din dreptul de a mai formula acțiune în contencios administrativ pentru anularea actului administrativ individual emis la 30 iulie 1992. Este tardivă acțiunea în contencios administrativ pentru anularea unui act administrativ individual, introdusă cu nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În condițiile în care acțiunea nu a fost introdusă față de emitentul actului înăuntrul termenului legal respectiv „nu mai târziu de un an de la data emiterii actului” aspectele de fond invocate de recurente nu mai pot fi analizate, fără însă ca aceasta să constituie o atingere adusă dreptului privind accesul liber la justiție. În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, reglementarea condițiilor procedurale ale acțiunii în justiție prin stabilirea unor termene cum este termenul pentru introducerea acțiunii nu poate fi considerată o limitare a drepturilor la un proces echitabil. În raport de aceste considerente se constată corecta soluționare a excepției tardivității acțiunii în anularea actului administrativ individual, iar motivele invocate de recurent ce vizează fondul litigiului, exced soluției recurate.

În baza prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantele F.M. și R.M. împotriva sentinței nr. 32 din 26 februarie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2007.