ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1623/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 195 din 3 decembrie 2007, Curtea

de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, admițând

excepția lipsei procedurii prealabile, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată

de reclamanta T.I.I., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale și SC A. SA - V., prin care a solicitat anularea certificatului de atestare

a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 20 decembrie 1993, emis de primul

pârât.

Prin aceeași sentință,

instanța de judecată a respins excepțiile tardivității acțiunii și lipsei calității

procesuale active a reclamantei, invocate de pârâta SC A. SA - V.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 137 alin. (1) C.

proc. civ., în temeiul cărora a analizat, mai întâi, excepțiile invocate în cauză,

care fac de prisos cercetarea fondului.

Astfel, reține prima instanță,

din lucrările dosarului, rezultă că reclamanta nu a dat curs dispozițiilor art.

7 din Legea nr. 554/2004, în sensul că, înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ, nu a solicitat autorității publice emitente, respectiv Ministerului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, revocarea în parte a certificatului de atestare

a dreptului de proprietate din 20 decembrie 1993, ceea ce atrage respingerea, ca

inadmisibilă, a acțiunii în contencios administrativ formulate.

Cu privire la excepția

tardivității promovării acțiunii, prima instanță a reținut că aceasta este neîntemeiată,

deoarece nu s-a făcut dovada că reclamanta a primit adresa din 03 decembrie 2001,

prin care pârâții pretind că aceasta ar fi luat cunoștință de existența certificatului

de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare o solicită. Excepția privind

lipsa calității procesuale active a reclamantei a fost apreciată ca neîntemeiată,

motivat de faptul că, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care

se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către

o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de

contencios administrativ. Ori, se arată în considerentele hotărârii recurate, reclamanta

a făcut dovada că are interes în cauză, motiv pentru care a solicitat anularea actului

în discuție.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta T.I.I., solicitând casarea ei și trimiterea cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Au fost invocate motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea

cărora s-a susținut, în esență, că instanța de fond a încălcat formele de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., reținând

excepția lipsei procedurii prealabile fără ca aceasta să fi fost pusă în discuția

părților și, respectiv, că a procedat în mod greșit la soluționarea cauzei pe această

excepție, neobservând că reclamanta s-a adresat M.A.D.R. în vederea revocării certificatului

contestat cu cererea înregistrată din 12 iunie 2007, iar prin adresa cu același

număr din 12 iulie 2007 autoritatea emitentă a răspuns reclamației prealabile, arătând

că anularea în tot sau în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate

în discuție este de competența instanței judecătorești.

Recursul este fondat.

Examinând actele dosarului,

Înalta Curte constată că în speță sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., invocate de recurentă, pentru considerentele în

continuare arătate.

În conformitate cu prevederile

art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor

de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte,

cercetarea în fond a pricinii.

Condițiile în care pot

fi invocate excepțiile de procedură în procesul civil sunt reglementate de art.

136 C. proc. civ.

Potrivit acestui text

de lege, excepțiile de procedură care nu au fost propuse în condițiile art. 115

și art. 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății, afară de cele de ordine

publică.

Excepția prin care se

invocă absența procedurilor prealabile este o excepție procesuală absolută, care

poate fi invocată de oricare din părți, de procuror sau de instanță, din oficiu,

în orice etapă a procesului.

Exigența fundamentală

a contradictorialității care guvernează procesul civil, de natură, a asigura exercitarea

dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil, impune însă cerința ca nici

o măsură să nu fie dispusă de instanță înainte ca aceasta să fie pusă în discuția

părților.

În speță, la termenul

din 3 decembrie 2007, prima instanță a acordat cuvântul părților asupra excepțiilor

invocate de pârâtă privind tardivitatea acțiunii, inadmisibilitatea acesteia motivată

de faptul că atestarea dreptului de proprietate în favoarea unei societăți comerciale

constituie un act de gestiune exclus de legiuitor de la controlul de legalitate

al instanței de contencios administrativ și, respectiv, lipsa calității procesuale

active a reclamantei, precum și asupra fondului cauzei, în partea introductivă a

hotărârii nefiind făcută nici o mențiune referitoare la invocarea, din oficiu, a

excepției lipsei procedurii prealabile, a cărei incidență a fost reținută cu consecința

respingerii acțiunii ca fiind inadmisibilă.

Soluționarea cauzei pe

baza acestei excepții fără ca aceasta să fi format obiectul dezbaterilor contradictorii,

constituie o încălcare a principiului contradictorialității, care, lipsind părțile

de posibilitatea de a se apăra, atrage nulitatea hotărârii și incidența motivului

de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În materia nulității actelor

de procedură, dreptul comun îl constituie prevederile art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., potrivit cărora actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se

vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se

poate înlătura decât prin anularea lor.

Raportat la finalitatea

principiului procesual fundamental a cărui încălcare a fost reținută, Înalta Curte

constată îndeplinită condiția acestei vătămări, concluzionând că este incident în

speță motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care include

toate neregularitățile procedurale ce atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor

menționate la pct. 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror

nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În consecință, în temeiul

art. 312 alin. (1) și alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi admis,

dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

În cadrul rejudecării

vor fi examinate și celelalte susțineri ale recurentei-reclamante referitoare la

îndeplinirea procedurii prealabile, precum și actele doveditoare indicate în acest

sens (fila 25 dosar fond), susțineri care, dat fiind motivul de nelegalitate reținut,

nu au putut forma obiectul controlului judiciar.

Evident, în situația reținerii

ca fiind îndeplinită această condiție de admisibilitate, raportat la actele depuse

la dosar încă din timpul primului ciclu procesual, instanța de rejudecare va examina

pe fond cauza dedusă judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanta T.I.I. împotriva sentinței nr. 195 din 3 decembrie 2007 a Curții de

Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza, spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2008.