ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 700/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 126/

P din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petenta F.C. în baza art. 278

1

C. proc. pen., împotriva

rezoluției din 10 ianuarie 2008 (în dosarul 257/P/2007) a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Constanța, pe care a menținut-o și care privește pe

intimații avocați S.V. și V.G.

În plângerea sa petenta a

arătat că, în calitate de avocați ai firmei C.S. SRL Deva, cei doi intimați

s-au deplasat, în ziua de 16 iulie 2007, la platforma betonată situată pe str. Celulozei,

susținând că sunt proprietari, au cerut „părăsirea construcțiilor, neasigurarea

lor cu încuietori și lacăte, nesigilarea, au amenințat distrugerea cu un

buldozer a întregului complex de pe platformă (proprietatea petentei), au

proferat jigniri și au lovit cu picioarele în una din porțile metalice pentru

intimidare".

Prin ordonanța nr. 213/ P

din 12 decembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanta a dispus,

în temeiul art. 228 alin. (4) și (6) raportat la art. 10 lit. d) și c) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale fața de cei doi intimați, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 220 alin. (l), (2) și (3) C. pen., nefiind

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii deoarece lipsește latura

obiectivă-ocuparea tară drept a mai multor construcții și terenului aferent,

respectiv și pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (l) C. pen.,

deoarece aceștia nu au săvârșita fapta; prin aceeași ordonanță, s-a dispus

disjungerea cauzei pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.,

și declinarea competenței la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanta pentru

identificarea făptuitorilor și tragerea la răspundere penală. S-a mai constatat

că în ziua de 16 iulie 2007, în calitate de avocați, intimații au încercat în

numele și pentru SC C.S. SRL. Deva să intre în posesia bunurilor cumpărate prin

contractul de vânzare-cumpărare nr. 1650/2007 de la SC P. SA Constanța, tară a

adresa injurii sau invective reprezentanților petentei și existența unui

litigiu civil cu privire la dreptul de proprietate asupra construcțiilor și

terenului aferent din Constanța, str. Celulozei.

La data de 25 iulie 2007,

petenta F.C. a trimis o plângere penală asemănătoare împotriva acelorași

intimați S.V. și V.G. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 220 C.

pen., Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care a

sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanta.

Cu adresa nr. 2012/VIII/1/2007

din 27 august 2007, plângerea a fost înaintată Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Constanta, formând dosarul nr. 257/P/2007.

Prin rezoluția nr. 257/P/2007

din 10 ianuarie 08, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanta a dispus, în

temeiul art. 228 alin. (4) și (6) raportat la art. 10 lit. j) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale fața de cei doi intimați, pentru infracțiunile prevăzută

de art. 220 alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 217 alin. (l) C. pen., faptele

făcând obiectul dosarului nr. 213/P/2007 soluționat de către procuror.

Prin rezoluția nr. 15/II/2/08

din 23 ianuarie 08, s-a respins plângerea formulată de petenta conform art. 278

C. proc. pen., împotriva ordonanței nr. 213/ P din 12 iulie.

Ca atare, în baza art. 2781 C.

proc. pen., petenta s-a adresat la data de 22 ianuarie 08 Curții de Apel

Constanța împotriva ordonanței nr. 213/ P din 12 decembrie 2007, dosar nr. 107/36/2008,

iar la data de 06 februarie 08, împotriva rezoluției nr. 257/P/2007 din 10

ianuarie 08, dosar nr. 186/36/2008; prin încheierea din 17 aprilie 08, Curtea a

conexat cele două cauze în dosarul nr. 107/36/2008.

Cu ocazia examinării actelor

dosarului:

Petenta F.C. a depus

plângere penala împotriva intimaților S.V. și V.G. pentru comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 220 C. pen., prin aceea că, în ziua de 16 iulie 2007,

în calitate de avocați ai firmei C.S. SRL. Deva, s-au deplasat la platforma

betonată situată pe str. Celulozei, și, susținând că sunt proprietari, au cerut

părăsirea construcțiilor, neasigurarea lor cu încuietori și lacăte,

nesigilarea, au amenințat distrugerea cu un buldozer a întregului complex de pe

platformă (proprietatea petentei), au proferat jigniri și au lovit cu

picioarele în una din porțile metalice pentru intimidare".

Sub aspectul probatoriului,

petenta a criticat soluția procurorului susținând că „nu au fost nici măcar

identificate persoanele care au înfăptuit distrugerea sub îndrumarea și sub

protecția celor 2 intimați, nu s-au luat declarații, nu au fost solicitate

eventuale pontaje și fișe de prezență, nu s-au solicitat de la secția de

poliție fotografii cu cei 2 intimați și cu persoanele implicate”.

Pe parcursul cercetărilor

penale, s-au administrat următoarele probe: audierea intimaților, înscrisuri,

copiile contractului de vânzare-cumpărare nr. 1650/2007, încheierii de

intabulare, planului de amplasament, adresele de notificare și răspuns, acte

referitoare la imobilele în litigiu, audierea martorului Ș.I., probe pe baza

cărora s-a stabilit situația de fapt, inexistența temeiurilor pentru tragere la

răspundere penală.

Probatoriul este complet,

nefiind necesară administrarea altor probe deoarece ascultarea unuia dintre cei

trei martori oculari, respectiv a dl. Ș.l., ce aveau și calitatea de

reprezentanți ai petentei nu justifică și ascultarea celorlalți martori pentru

a relata aceleași aspecte; câtă vreme toți martorii sunt angajați ai petentei,

este corectă poziția procurorului de a se limita asupra unuia date fiind

rezervele firești asupra obiectivitătii lor din cauza relațiilor cu petenta. Cum

petenta a susținut, în ceea ce privește infracțiunea de „distrugere”, că

intimații nu „au urcat pe buldozere ca să distrugă hala și nici nu au folosit

aparatul de sudură pentru a tăia elementele metalice ale halei”, ci „ar fi

îndrumat și protejat” persoane neidentificate (pentru care procurorul a

declinat cauza în favoarea organului judiciar competent) să distrugă hala, fără

a indica acțiunile concrete efectuate de intimați în acest sens și nici

eventualele relații dintre autorii încă neidentificați (pentru care organul

competent nici nu a stabilit legalitatea activității) și intimați, nu este

necesară administrarea celorlalte probe-pontaje și fișe de prezență, fotografii

cu cei 2 intimați (mai ales că aceștia nu au negat prezența la data precizată

de petenta).

Petenta a solicitat

cercetarea intimaților pentru comiterea infracțiunii de „tulburare de posesie” prevăzută

de art. 220 C. pen. Ulterior, cu ocazia audierii dl. N.I., contabil șef la F.C.,

s-a susținut și comiterea infracțiunii de „distrugere” prevăzută de art. 217 C.

pen. Totodată, în aceeași declarație, s-a arătat că este „neadevărat și fals”

contractul de vânzare-cumpărare

nr. 1650/2007, dar fără a fi acuzați intimații așa încât

procurorul, în lipsa sesizării legale, a unor indicii care să fi rezultat din

ancheta efectuată față de intimați, nu a procedat și la extinderea cercetărilor

și pentru eventuale infracțiuni de fals.

Pe fond, infracțiunea de

„tulburare de posesie” prevăzută de art. 220 C. pen., constă în „ocuparea, în

întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără

consimțământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primita în condițiile

legii, ori refuzul de a elibera imobilul”. Ori, din declarația-martorului Ș.I.,

cu care se coroborează declarațiile intimaților, rezultă că în ziua de 16 iulie

07, în calitate de avocați ai firmei C.S. SRL Deva, intimații au solicitat

comisiei desemnată de către petentă, în a cărei componență se afla și martorul,

părăsirea construcțiilor, neasigurarea lor cu încuietori și lacăte,

nesigilarea”, petenta nefiind proprietară, însă fără a realiza vreun act

efectiv de ocupare a imobilelor în litigiu; nici eventuale „injurii la adresa

petentei, amenințări sau violențe aplicate porților metalice”, neconfirmate de

probe obiective, aspecte învederate de altfel doar de membrii comisiei

petentei, unii dintre membrii fiind și în conducerea acesteia sau semnând

plângerea penală, nu constituie acțiuni de ocupare a imobilului specifice

elementului; material al infracțiunii. Prin urmare, lipsind latura

obiectivă,

intimații

nu

pot

fi

trași la răspundere penală pentru

infracțiunea prevăzută de art. 220 C. pen.

Petenta nemulțumită de

această sentință, în termenul legal, a declarat recursul de față, solicitând a

fi reapreciate probele și a se vedea că urmărirea penală a fost sumară, că

intimații au fost ascultați sumat, că nu a fost cercetat și falsul reclamat și

așa și în prezent continuă tulburarea de posesie și distrugerea a 10 hale

industriale proprietatea cooperativei și pentru care s-au întocmit acte false.

Recursul este nefondat.

Curtea, examinând hotărârea

atacată în raport de criticile aduse precum și din oficiu și potrivit art. 278

1

alin. (7) și (10) C. proc. pen., constată că actele premergătoare efectuate de

procuror nu sunt sumare, că rezoluția dată are la bază lucrările și

înscrisurile prezentate de părți, ca acte autentice și ca atare se justifică în

fapt, dar și în drept.

Cum în această cauză,

aceeași petentă a formulat împotriva acelorași intimați, o plângere similară și

în anul 2007, soluționată în dosarul Parchetului nr. 213/P/2007, în care s-a

pronunțat aceeași soluție de neîncepere a urmăririi penale față de intimați

pentru art. 217 C. pen. și art. 220 alin. (1), (2) și (3) C. pen., potrivit art.

228 alin. (4) și (6) și art. 10 lit. d) și c) C. proc. pen. și cum în prezent,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., s-a disjuns cauza,

făptuitorii nefiind încă identificați și a fost trimisă cauza spre competentă

soluționare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, hotărârea dată se

apreciază ca temeinică și legală sub toate aspectele și va fi menținută.

Deci, litigiul, în parte,

este încă în curs de cercetare la Parchet.

Ca atare, recursul declarat

de petentă, urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile

art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara F.C. împotriva sentinței penale nr. 126/ P din

15 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 februarie 2009.