ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 700/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 126/ P din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta F.C. în baza art. 278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluției din 10 ianuarie 2008 (în dosarul 257/P/2007) a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, pe care a menținut-o și care privește pe intimații avocați S.V. și V.G. În plângerea sa petenta a arătat că, în calitate de avocați ai firmei C.S.

SRL Deva, cei doi intimați s-au deplasat, în ziua de 16 iulie 2007, la platforma betonată situată pe str. Celulozei, susținând că sunt proprietari, au cerut „părăsirea construcțiilor, neasigurarea lor cu încuietori și lacăte, nesigilarea, au amenințat distrugerea cu un buldozer a întregului complex de pe platformă (proprietatea petentei), au proferat jigniri și au lovit cu picioarele în una din porțile metalice pentru intimidare". Prin ordonanța nr. 213/ P din 12 decembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanta a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) și (6) raportat la art. 10 lit. d) și c) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale fața de cei doi intimați, pentru infracțiunea prevăzută de art. 220 alin. (l), (2) și (3) C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii deoarece lipsește latura obiectivă-ocuparea tară drept a mai multor construcții și terenului aferent, respectiv și pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (l) C. pen., deoarece aceștia nu au săvârșita fapta; prin aceeași ordonanță, s-a dispus disjungerea cauzei pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., și declinarea competenței la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanta pentru identificarea făptuitorilor și tragerea la răspundere penală. S-a mai constatat că în ziua de 16 iulie 2007, în calitate de avocați, intimații au încercat în numele și pentru SC C.S.

SRL. Deva să intre în posesia bunurilor cumpărate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1650/2007 de la SC P. SA Constanța, tară a adresa injurii sau invective reprezentanților petentei și existența unui litigiu civil cu privire la dreptul de proprietate asupra construcțiilor și terenului aferent din Constanța, str. Celulozei. La data de 25 iulie 2007, petenta F.C. a trimis o plângere penală asemănătoare împotriva acelorași intimați S.V. și V.G. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 220 C. pen., Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanta. Cu adresa nr. 2012/VIII/1/2007 din 27 august 2007, plângerea a fost înaintată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanta, formând dosarul nr. 257/P/2007.

Prin rezoluția nr. 257/P/2007 din 10 ianuarie 08, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanta a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) și (6) raportat la art. 10 lit. j) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale fața de cei doi intimați, pentru infracțiunile prevăzută de art. 220 alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 217 alin. (l) C. pen., faptele făcând obiectul dosarului nr. 213/P/2007 soluționat de către procuror. Prin rezoluția nr. 15/II/2/08 din 23 ianuarie 08, s-a respins plângerea formulată de petenta conform art. 278 C. proc. pen., împotriva ordonanței nr. 213/ P din 12 iulie. Ca atare, în baza art. 2781 C. proc.

pen., petenta s-a adresat la data de 22 ianuarie 08 Curții de Apel Constanța împotriva ordonanței nr. 213/ P din 12 decembrie 2007, dosar nr. 107/36/2008, iar la data de 06 februarie 08, împotriva rezoluției nr. 257/P/2007 din 10 ianuarie 08, dosar nr. 186/36/2008; prin încheierea din 17 aprilie 08, Curtea a conexat cele două cauze în dosarul nr. 107/36/2008. Cu ocazia examinării actelor dosarului: Petenta F.C. a depus plângere penala împotriva intimaților S.V. și V.G. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 220 C. pen., prin aceea că, în ziua de 16 iulie 2007, în calitate de avocați ai firmei C.S. SRL.

Deva, s-au deplasat la platforma betonată situată pe str. Celulozei, și, susținând că sunt proprietari, au cerut părăsirea construcțiilor, neasigurarea lor cu încuietori și lacăte, nesigilarea, au amenințat distrugerea cu un buldozer a întregului complex de pe platformă (proprietatea petentei), au proferat jigniri și au lovit cu picioarele în una din porțile metalice pentru intimidare". Sub aspectul probatoriului, petenta a criticat soluția procurorului susținând că „nu au fost nici măcar identificate persoanele care au înfăptuit distrugerea sub îndrumarea și sub protecția celor 2 intimați, nu s-au luat declarații, nu au fost solicitate eventuale pontaje și fișe de prezență, nu s-au solicitat de la secția de poliție fotografii cu cei 2 intimați și cu persoanele implicate”.

Pe parcursul cercetărilor penale, s-au administrat următoarele probe: audierea intimaților, înscrisuri, copiile contractului de vânzare-cumpărare nr. 1650/2007, încheierii de intabulare, planului de amplasament, adresele de notificare și răspuns, acte referitoare la imobilele în litigiu, audierea martorului Ș.I., probe pe baza cărora s-a stabilit situația de fapt, inexistența temeiurilor pentru tragere la răspundere penală. Probatoriul este complet, nefiind necesară administrarea altor probe deoarece ascultarea unuia dintre cei trei martori oculari, respectiv a dl. Ș.l., ce aveau și calitatea de reprezentanți ai petentei nu justifică și ascultarea celorlalți martori pentru a relata aceleași aspecte; câtă vreme toți martorii sunt angajați ai petentei, este corectă poziția procurorului de a se limita asupra unuia date fiind rezervele firești asupra obiectivitătii lor din cauza relațiilor cu petenta.

Cum petenta a susținut, în ceea ce privește infracțiunea de „distrugere”, că intimații nu „au urcat pe buldozere ca să distrugă hala și nici nu au folosit aparatul de sudură pentru a tăia elementele metalice ale halei”, ci „ar fi îndrumat și protejat” persoane neidentificate (pentru care procurorul a declinat cauza în favoarea organului judiciar competent) să distrugă hala, fără a indica acțiunile concrete efectuate de intimați în acest sens și nici eventualele relații dintre autorii încă neidentificați (pentru care organul competent nici nu a stabilit legalitatea activității) și intimați, nu este necesară administrarea celorlalte probe-pontaje și fișe de prezență, fotografii cu cei 2 intimați (mai ales că aceștia nu au negat prezența la data precizată de petenta).

Petenta a solicitat cercetarea intimaților pentru comiterea infracțiunii de „tulburare de posesie” prevăzută de art. 220 C. pen. Ulterior, cu ocazia audierii dl. N.I., contabil șef la F.C., s-a susținut și comiterea infracțiunii de „distrugere” prevăzută de art. 217 C. pen. Totodată, în aceeași declarație, s-a arătat că este „neadevărat și fals” contractul de vânzare-cumpărare nr. 1650/2007, dar fără a fi acuzați intimații așa încât procurorul, în lipsa sesizării legale, a unor indicii care să fi rezultat din ancheta efectuată față de intimați, nu a procedat și la extinderea cercetărilor și pentru eventuale infracțiuni de fals. Pe fond, infracțiunea de „tulburare de posesie” prevăzută de art. 220 C. pen., constă în „ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimțământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primita în condițiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul”.

Ori, din declarația-martorului Ș.I., cu care se coroborează declarațiile intimaților, rezultă că în ziua de 16 iulie 07, în calitate de avocați ai firmei C.S. SRL Deva, intimații au solicitat comisiei desemnată de către petentă, în a cărei componență se afla și martorul, părăsirea construcțiilor, neasigurarea lor cu încuietori și lacăte, nesigilarea”, petenta nefiind proprietară, însă fără a realiza vreun act efectiv de ocupare a imobilelor în litigiu; nici eventuale „injurii la adresa petentei, amenințări sau violențe aplicate porților metalice”, neconfirmate de probe obiective, aspecte învederate de altfel doar de membrii comisiei petentei, unii dintre membrii fiind și în conducerea acesteia sau semnând plângerea penală, nu constituie acțiuni de ocupare a imobilului specifice elementului; material al infracțiunii.

Prin urmare, lipsind latura obiectivă, intimații nu pot fi trași la răspundere penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 220 C. pen. Petenta nemulțumită de această sentință, în termenul legal, a declarat recursul de față, solicitând a fi reapreciate probele și a se vedea că urmărirea penală a fost sumară, că intimații au fost ascultați sumat, că nu a fost cercetat și falsul reclamat și așa și în prezent continuă tulburarea de posesie și distrugerea a 10 hale industriale proprietatea cooperativei și pentru care s-au întocmit acte false. Recursul este nefondat. Curtea, examinând hotărârea atacată în raport de criticile aduse precum și din oficiu și potrivit art. 278 1 alin. (7) și (10) C. proc.

pen., constată că actele premergătoare efectuate de procuror nu sunt sumare, că rezoluția dată are la bază lucrările și înscrisurile prezentate de părți, ca acte autentice și ca atare se justifică în fapt, dar și în drept. Cum în această cauză, aceeași petentă a formulat împotriva acelorași intimați, o plângere similară și în anul 2007, soluționată în dosarul Parchetului nr. 213/P/2007, în care s-a pronunțat aceeași soluție de neîncepere a urmăririi penale față de intimați pentru art. 217 C. pen. și art. 220 alin. (1), (2) și (3) C. pen., potrivit art. 228 alin. (4) și (6) și art. 10 lit. d) și c) C. proc. pen. și cum în prezent, pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., s-a disjuns cauza, făptuitorii nefiind încă identificați și a fost trimisă cauza spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, hotărârea dată se apreciază ca temeinică și legală sub toate aspectele și va fi menținută.

Deci, litigiul, în parte, este încă în curs de cercetare la Parchet. Ca atare, recursul declarat de petentă, urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara F.C. împotriva sentinței penale nr. 126/ P din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2009.