ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 569/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: În al doilea ciclu procesual, Tribunalul Timiș, secția comercială, a admis în parte acțiunea promovată de reclamanții PRIMARUL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TIMIȘOARA și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA în contradictor cu pârâții SC V.A. SRL, TEATRUL DE STAT C.G. și TEATRUL GERMAN DE STAT TIMIȘOARA, precizată, și în consecință a constatat încetat contractul de asociere nr. 953 din 12 iunie 1998, a respins cererea de evacuare a pârâtei SC V.A.

SRL și a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 328.158.600 lei cu titlu de despăgubiri pentru perioada 1 iunie 2001 – 1 decembrie 2004. Instanța de fond, în raport și de recomandările din decizia de desființare a societății nr. 2421 din 14 noiembrie 2006 a Tribunalului Timiș prin decizia nr. 88 din 3 aprilie 2007 a reținut că, în condițiile în care părțile nu au încheiat un procesul verbal de predare-primire al spațiului data la care pârâta a părăsit spațiul este data de 1 decembrie 2004 susținută de către reclamantă și necontestată probator de către pârâtă. În contra sentinței au declarat apel atât reclamanții cât și pârâta SC V. SRL TIMIȘOARA, criticile apelanților vizând temeinicia hotărârii apelate sub aspectul evacuării spațiului aflat în litigiu și al datei la care acesta a fost eliberat.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 59 din 1 aprilie 2008 a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței pe care a schimbat-o în parte în sensul că a dispus evacuarea pârâtei SC V.A. SRL din spațiul în litigiu situat în Timișoara, menținând în rest dispozițiile hotărârii apelate. Apelul declarat de pârâta SC V. SRL a fost respins ca nefondat.

Reapreciind probele administrate, înscrisuri și martori, instanța de apel a reținut că în mod greșit prin sentința apelată s-a respins cererea reclamanților prin care s-a solicitat evacuarea necondiționată a pârâtei SC V. SRL dar că întemeiat s-a constatat ca fiind încetat contractul de asociere nr. 953 din 12 iunie 1998, față de incidența HCL nr. 97 din 3 mai 2001 și în mod corect prima instanță a obligat-o pe pârâta apelantă la plata despăgubirilor calculate pentru perioada 1 iunie 2001-1 decembrie 2004. În contra deciziei menționate a declarat recurs pârâta SC V. SRL fără a indica vreunul din motivele prevăzute în mod limitativ de art. 304 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor sale recurenta evocă greșita stabilire a situației de fapt, cât privește data eliberării spațiului în litigiu, ca o consecință a greșitei aprecieri a probelor cu martori și înscrisuri precum și cu privire la obligarea la plata de despăgubiri pentru un spațiu pe care nu l-a folosit și pe care l-a eliberat în temeiul unui contract expirat. Recurenta mai arată că și în ipoteza în care despăgubirile ar fi reale, pentru perioada 1 iunie 2001-28 februarie 2002, dreptul la acțiune cu privire la acesta de trei ani s-a prescris, ele neavând caracter de creanțe bugetare. Intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA precum și TEATRUL MAGHIAR DE STAT C.G.

TIMIȘOARA au depus întâmpinări la dosar prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, probele fiind corect apreciate prin decizia recurată iar ultimul intimat solicitând că se constate că nu are calitatea procesuală. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 304 C. proc. civ., partea introductivă, instanța de recurs poate modifica sau casa o hotărâre judecătorească numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de acest text de lege. Din dezvoltarea în fapt a criticilor formulate de recurenta-pârâtă se constată că numai ultima critică privind prescripția dreptului la acțiune pentru despăgubiri poate fi încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. celelalte critici care referă la modul de apreciere a probelor și la stabilirea situației de fapt vizând temeinicia hotărârii atacate exced controlului de nelegalitate al instanței de recurs. Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că problema prescripției dreptului la despăgubirile solicitate de reclamantă a fost rezolvată irevocabil, în primul ciclu procesual de instanța de apel prin decizia nr. 88 din 3 aprilie 2007, care desființând prima sentință a trimis cauza pentru rejudecare cu constatarea că despăgubirile au caracter de creanțe bugetare și că dreptul la acțiune în ce le privește nu este prescris. Cum această decizie nu a fost atacată cu recurs de niciuna dintre părți ea a intrat în puterea lucrului judecat așa încât problema prescripției, care în apel nu a mai fost ridicată, nu poate forma obiect de critică în actualul recurs din al doilea ciclu procesual.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC V. SRL TIMIȘOARA împotriva deciziei nr. 59 din 1 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2009.