ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3417/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la Tribunalul Dolj reclamantele P.V. și S.P. au formulat contestație împotriva ofertei nr. 9306 din 7 iunie 2005, emisă de pârâtul Primarul Municipiului Covasna prin care li s-au acordat despăgubiri pentru teren în suprafață de 345 mp și construcție demolată în suprafață de 119,28 mp S-a arătat în cerere că în temeiul Legii nr. 10/2001 s-a solicitat restituirea în natură a imobilului ce a fost expropriat conform Decretului nr. 78/1979, iar construcția a fost demolată, pentru aceasta primind despăgubiri, de asemenea, prin notificarea adresată s-a solicitat restituirea în natură a imobilului teren și despăgubiri pentru construcția demolată.

Ulterior, reclamantele și-au precizat acțiunea la termenul din 4 iulie 2006, arătând că înțeleg să conteste, pe lângă oferta nr. 9306 din 7 iunie 2005 și dispoziția emisă de Primăria Craiova nr. 10141 din 2 iunie 2006, solicitând, în consecință, restituirea în natură a întregii suprafețe de teren. Prin sentința civilă nr. 537 din 3 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj s-a respins acțiunea formulată de reclamanta P.V., în nume propriu și ca moștenitoare a reclamantei S.P. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantele au făcut dovada cu actul de vânzare cumpărare nr. 18805 din 25 aprilie 2001, că reclamanta S.P. și soțul său, defunctul E.S. au deținut imobilul în proprietate, dar, din raportul de expertiză tehnică a rezultat că terenul este liber în suprafața de 127 mp, restul de 218 mp fiind afectat de carosabil și trotuar, fiind incidente art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și art. 10.3 din Normele Metodologice de aprobare a Legii nr. 10/2001.

Trotuarele și carosabilul constituie amenajări de utilitate publică, fiind destinate accesului spre locuințe, folosinței și exploatării normale a acesteia, astfel că suprafața pretinsă a fi liberă, de 218 mp nu a putut fi considerată „liberă”. S-a constatat că atât prin ofertă, cât și prin dispoziție, s-a procedat corect, făcându-se reclamantelor în mod corect ofertă de restituire în echivalent pentru suprafața de 218 mp. Împotriva deciziei a declarat apel reclamanta care a învederat că raportul de expertiză de la instanța de fond nu a luat în considerare actele oficiale depuse la dosar, din care a rezultat că unghiul de incidență al proprietății față de str. era de 94 o , situație în care suprafața de teren ce putea fi restituită în natură este mai mare decât cea restituită prin dispoziția administrativă.

Curtea de Apel București, secția civilă, prin decizia civilă nr. 208 din 11iunie 2008 a admis apelul declarat de reclamanta P.V., a schimbat sentința civilă în sensul admiterii acțiunii precizate, și anulării în parte a dispoziției nr. 10141/2006 emisă de Primarul municipiului Craiova, în sensul restituirii în natură a suprafeței de 261,76 mp teren (în loc de 127 mp), situat în Craiova, individualizat, conform expertizei și schiței anexe nr. 6 la aceasta. S-a menținut dispoziția Primarului în ce privește acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 83,24 mp teren și pentru construcția demolată.

S-a reținut că, luând în calcul aspectul că schița ce reprezintă planul construcției demolate, unchiul de incidență al imobilului față de str. Argeș este mult mai apropiat de un unghi drept, situație în care din fosta proprietate a apelantei reclamante, 83,24mp sunt ocupați de străzi și trotuare, iar diferența de 261,76 mp constituie teren liber de construcții și detalii de sistematizare, putând fi restituit în natură. Astfel s-a apreciat că suprafața de teren ce poate fi restituită în natură apelantei este de 261,76 mp și nu 127 mp, cât s-a dispus prin dispoziția contestată. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Primăria municipiului Craiova și Primarul municipiului Craiova care au învederat următoarele motive de nelegalitate: Nu s-au avut în vedere că dispoziția contestată a fost emisă în conformitate cu prevederile legale, în urma analizării actelor depuse la dosarul de notificare, și a procesului verbal încheiat conform art. 41 al.

2 din Legea nr. 10/2001, privind starea de fapt a imobilului notificat, încheiat conform art. 41 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. De asemenea, se invocă faptul că s-a interpretat în mod greșit legea, respectiv art. 11 alin. (4), coroborat cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că trebuie avute în vedere dispozițiile art. 10.3 H.G. nr. 250/2007 ce definesc noțiunea „amenajări publice”, și că din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză a rezultat că terenul liber este de doar 127 mp, restul de 218 mp fiind afectat de carosabil și trotuar. Se întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., susținându-se și lipsa de rol activ a instanței de apel, care a încălcat astfel prevederile art. 129-130 C. proc.

civ. Analizând recursul declarat de recurenții Primăria municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova, acesta se privește a fi fondat pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, prin teren liber, restituibil în natură, se înțelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică, ce nu afectează căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, parcări, trotuare), existența sau utilizarea unor amenajări subterane (conducte de alimentare cu apăr, gaze, petrol, electricitate de mare calibru). Instanța de apel a procedat la o greșită interpretare și aplicare a prevederilor acestei dispoziții legale, considerând astfel, în mod eronat, că terenul în suprafață de 261,76 mp constituie teren „liber de construcții și detalii de sistematizare”, fiind restituibil în natură.

Criticile recurenților sub acest aspect sunt fondate; în mod corect prima instanță a apreciat că, din analiza probelor administrate în cauză, inclusiv raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, a rezultat fără dubiu că terenul în suprafață de 127 mp este liber, restul de 218 mp fiind afectat de carosabil și trotuar fiind aplicabile în speță prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și art. 10 alin. (3) din Normele metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001. În speță este incident motivul de modificare a deciziei atacate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; instanța de apel a reținut în mod greșit că dispoziția atacată nu a fost emisă în conformitate cu prevederile legale și a aplicat în mod eronat dispozițiile art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001 și art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G.

nr. 250/2007, considerând că diferența de teren de 261,76 mp constituie „teren liber de construcții și detalii de sistematizare” și, ca atare, poate fi restituit în natură reclamantelor. Dispozițiile susmenționate trebuie interpretate în sensul că sintagma „amenajări de utilitate publică” are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafața de teren supusă unor amenajări destinate a servi nevoile comunității, căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor, este atributul entității învestite cu soluționarea notificărilor.

Trotuarele și carosabilul constituie amenajări de utilitate publică, în sensul dispozițiilor legale, ele fiind destinate accesului spre locuințe, folosinței normale a acestora, astfel că suprafața de teren solicitată a fi restituită în natură, nu poate fi restituită decât prin echivalent. Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de recurente, în baza art. 314 C. proc. civ., va casa decizia atacată a Curții de Apel Craiova și va menține sentința Tribunalului Dolj care a respins acțiunea formulată de reclamante, constatând în mod just că, atât prin oferta de restituire, cât și prin dispoziția atacată, instanțele au procedat corect oferind reclamantelor posibilitatea de restituire prin echivalent pentru suprafața de teren de 218 mp.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții Primăria municipiului Craiova și de primarul municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 208 din 11 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova. Casează decizia atacată și menține sentința civilă nr. 537 din 3 iulie 2007 a Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2009 .