ÎCCJ, decizie (scj.ro #86693)

Teren

ocupat de lucrări de amenajări de utilitate publică.

Imposibilitatea restituirii în natură.

Cuprins

pe materii :

Drept civil. Drepturi reale. Drept de

proprietate privată.

Index

alfabetic :

dispoziție emisă de primar

-

restituire în natură

-

teren liber

-

amenajări de utilitate publică

Legea nr.10/2001, art.

10 alin. (2)

Norme

metodologice de Aplicare a Legii nr.

10/2001,

art. 10.3

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, prin teren

liber, restituibil în natură, se înțelege terenul neconstruit sau

neafectat de amenajări de utilitate publică, ce nu afectează

căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi,

parcări, trotuare), existența sau utilizarea unor amenajări

subterane (conducte de alimentare cu apăr, gaze, petrol, electricitate de

mare calibru).

Dispozițiile art. 10 și art. 11 din Legea nr.

10/2001  și art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

10/2001 trebuie interpretate în sensul că sintagma „amenajări de

utilitate publică” are în vedere acele suprafețe de teren afectate

unei utilități publice, respectiv suprafața de teren supusă

unor amenajări destinate a servi nevoile comunității, căi

de comunicație, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de

spații verzi, parcuri și grădini publice, piețe pietonale

și altele Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor

administrative de soluționare a notificărilor, este atributul

entității învestite cu soluționarea notificărilor.

Trotuarele și carosabilul constituie amenajări

de utilitate publică, în sensul dispozițiilor legale, ele fiind

destinate accesului spre locuințe, folosinței normale a acestora,

astfel că suprafața de teren solicitată a fi restituită în

natură, nu poate fi restituită decât prin echivalent.

ICCJ,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr.

3417

din

19 martie 2009

Prin acțiunea formulată la Tribunalul Dolj, reclamantele

P.V. și S.P. au formulat contestație împotriva ofertei nr. 9306 din 7

iunie 2005, emisă de pârâtul Primarul Municipiului Covasna prin care li

s-au acordat despăgubiri pentru teren în suprafață de 345 m.p.

și construcție demolată în suprafață de 119,28 m.p

Ulterior, reclamantele și-au precizat acțiunea, arătând că

înțeleg să conteste și dispoziția emisă de

Primăria Craiova nr. 10141 din 2 iunie 2006, solicitând, în

consecință, restituirea în natură a întregii suprafețe de

teren.

Prin sentința civilă nr. 537 din 3 iulie 2007

pronunțată de Tribunalul Dolj s-a respins acțiunea,

reținându-se că din raportul de expertiză tehnică a

rezultat că terenul este liber în suprafața de 127 m.p., restul de

218 m.p. fiind afectat de carosabil și trotuar, fiind incidente art. 10

alin. 2 din Legea nr. 10/2001 și art. 10.3 din Normele Metodologice de

aprobare a Legii nr. 10/2001.

S-a constatat că atât prin ofertă, cât și prin

dispoziție, s-a procedat corect, făcându-se reclamantelor în mod

corect ofertă de restituire în echivalent pentru suprafața de 218

m.p.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 208

din 11iunie 2008 a admis apelul declarat de reclamanta P.V., a schimbat

sentința în sensul admiterii acțiunii precizate și anulării

în parte a dispoziției nr. 10141/2006 emisă de Primarul municipiului

Craiova, în sensul restituirii în natură a suprafeței de 261,76 m.p.

teren (în loc de 127 m.p.), situat în Craiova. S-a menținut

dispoziția Primarului în ce privește acordarea de despăgubiri

pentru suprafața de 83,24 m.p. teren și pentru construcția

demolată.

S-a reținut că, luând în calcul aspectul că

schița ce reprezintă planul construcției demolate, unchiul de

incidență al imobilului față de str. Argeș este mult

mai apropiat de un unghi drept, situație în care din fosta proprietate a

apelantei reclamante, 83,24m.p. sunt ocupați de străzi și

trotuare, iar diferența de 261,76 m.p. constituie teren liber de

construcții și detalii de sistematizare, putând fi restituit în

natură. Astfel s-a apreciat că suprafața de teren ce poate fi

restituită în natură apelantei este de

261,76

m.p. și nu 127 m.p., cât s-a dispus prin dispoziția contestată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Primăria

municipiului Craiova și Primarul municipiului Craiova, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 4 și pct.9 C.proc.civ., învederând

următoarele motive de nelegalitate:

Nu s-au avut în vedere că dispoziția contestată a

fost emisă în conformitate cu prevederile legale, în urma analizării

actelor depuse la dosarul de notificare, și a procesului verbal încheiat

conform art. 41 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, privind starea de fapt a

imobilului notificat.

De asemenea, se invocă faptul că s-a interpretat în

mod greșit legea, respectiv art. 11 alin. 4, coroborat cu art. 10 alin. 2

din Legea nr. 10/2001, că trebuie avute în vedere dispozițiile art.

10.3 HG nr. 250/2007 ce definesc noțiunea „amenajări publice”,

și că din raportul de expertiză tehnică efectuat în

cauză a rezultat că terenul liber este de doar 127 m.p., restul de

218 m.p. fiind afectat de carosabil și trotuar.

Analizând recursul declarat de recurenții Primăria

municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova, acesta se

privește a fi fondat pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, prin teren liber,

restituibil în natură, se înțelege terenul neconstruit sau neafectat

de amenajări de utilitate publică, ce nu afectează căile de

acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, parcări,

trotuare), existența sau utilizarea unor amenajări subterane

(conducte de alimentare cu apăr, gaze, petrol, electricitate de mare

calibru).

Instanța de apel a procedat la o greșită

interpretare și aplicare a prevederilor acestei dispoziții legale,

considerând astfel, în mod eronat, că terenul în suprafață de

261,76 m.p. constituie teren „liber de construcții și detalii de

sistematizare”, fiind restituibil în natură.

Criticile recurenților sub acest aspect sunt fondate; în

mod corect prima instanță a apreciat că, din analiza probelor

administrate în cauză, inclusiv raportul de expertiză tehnică

efectuat în cauză, a rezultat fără dubiu că terenul în

suprafață de 127 m.p. este liber, restul de 218 m.p. fiind afectat de

carosabil și trotuar fiind aplicabile în speță prevederile art.

10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și art. 10 alin. (3) din Normele

metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001.

În speță este incident motivul de modificare a

deciziei atacate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. Instanța de

apel a reținut în mod greșit că dispoziția atacată nu

a fost emisă în conformitate cu prevederile legale și a aplicat în

mod eronat dispozițiile art. 10 și art.11 din Legea nr. 10/2001

și art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001

aprobate prin HG nr. 250/2007, considerând că diferența de teren de

261,76 m.p. constituie „teren liber de construcții și detalii de

sistematizare” și, ca atare, poate fi restituit în natură

reclamantelor.

Dispozițiile susmenționate trebuie interpretate în

sensul că sintagma „amenajări de utilitate publică” are în

vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice,

respectiv suprafața de teren supusă unor amenajări destinate a

servi nevoile comunității, căi de comunicație, dotări

tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi, parcuri

și grădini publice, piețe pietonale și altele

Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor administrative de

soluționare a notificărilor, este atributul entității

învestite cu soluționarea notificărilor.

Trotuarele și carosabilul constituie amenajări de

utilitate publică, în sensul dispozițiilor legale, ele fiind

destinate accesului spre locuințe, folosinței normale a acestora,

astfel că suprafața de teren solicitată a fi restituită în

natură, nu poate fi restituită decât prin echivalent.

Pentru aceste considerente, a fost admis recursul, în baza art.

314 C.proc.civ., a fost casată decizia Curții de Apel Craiova și

a fost menținută sentința Tribunalului Dolj, care a respins

acțiunea formulată de reclamante, constatând în mod just că,

atât prin oferta de restituire, cât și prin dispoziția atacată,

instanțele au procedat corect oferind reclamantelor posibilitatea de

restituire prin echivalent pentru suprafața de teren de 218 m.p.