ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 876/2009

Asupra recursului de față;

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

a II-a penală, prin sentința penală nr. 1492/ F din 16 decembrie 2008, a dispus

condamnarea inculpatului C.N., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat în forma prevăzută de art.

20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a)

și c) și art. 76 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C.

pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2

ani după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 –

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 350 alin. (1) C.

proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului,

deducându-se durata arestului preventiv executat de la 3 februarie 2008 la zi.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond, evaluând materialul probator strâns la urmărire penală și

administrat în cursul cercetării judecătorești, a reținut ca situație de fapt

următoarele:

În noaptea de 2 februarie

2008, partea vătămată S.M.A., însoțit de martorul M.V., se deplasa pe Șoseaua

Colentina – București. Odată ajunși în dreptul intersecției cu str. Juverdeanu,

sector 2, lângă ei a oprit un autoturism, din care a coborât inculpatul C.N. și

martorul G.R.M.

În afara oricărei stări de

provocare, aceștia s-au apropiat de partea vătămată, l-au lovit cu pumnii și

picioarele, doborându-l la pământ, poziție în care inculpatul i-a aplicat mai

multe lovituri cu un cuțit tip briceag.

Martorul M.V. a încercat să

intervină, pentru a sprijini partea vătămată, însă la rândul său a fost victima

loviturilor primite de la inculpat și persoana care-l însoțea.

După agresarea părții

vătămate și martorului M.V., inculpatul și martorul G.R. s-au refugiat în

autoturismul condus de A.A.I. și în care se afla și martorul A.P.A., aceștia

din urmă observând direct scena descrisă.

La sugestia inculpatului,

autoturismul a fost pus în mișcare, părăsind în acest mod locul infracțiunii.

Partea vătămată a fost internată

la Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon cu diagnosticul „hemopneumotorax

stâng post plagă prin înjunghiere hemitorace stâng anterior; plăgi prin

înjunghiere lombar stânga; plagă tăiată 1/3 sup.ab stg.”.

La data de 8 februarie 2008,

partea vătămată a fost externată cu diagnosticul „plagă prin înjunghiere

subscapular stânga penetrantă; plagă prin înjunghiere lombar stânga

nepenetrantă; plagă antebraț stâng cu interesare musculară”.

Expertiza medico-legală

efectuată a stabilit că leziunile traumatice au fost produse prin lovire cu

corp tăietor-înțepător (posibil cuțit sau similar), au necesitat 14-16 zile

îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei.

Fapta descrisă a fost

recunoscută de inculpat, circumstanțele reale în care s-a consumat fiind

confirmate de martorii M.V.Șt., I.I.M., A.A.I., A.P.A. și G.R.M.

Referitor la leziunile

suferite de M.V.Șt. s-a reținut că acesta nu a formulat plângere prealabilă

pentru infracțiunea de lovire în forma prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.,

așa încât s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpat pentru

această faptă.

Apreciind întrunite sub

aspectul laturii obiective cât și subiective elementele constitutive ale

tentativei la infracțiunea de omor calificat, prima instanță l-a condamnat la

pedeapsa principală, sub limita minimă prevăzută de textul incriminator, art. 20

raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., recunoscând în favoarea

acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Împotriva sentinței,

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a formulat apel, invocând, drept

critici, greșita reținere în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și omisiunea interzicerii ca

pedeapsă complementară a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen.

Aceeași hotărâre a fost

supusă apelului exercitat de inculpat, care a solicitat să se dea eficiență mai

mare circumstanțelor atenuante și ca o consecință pedeapsa principală să fie

redusă substanțial.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 14/ A din 26 ianuarie 2009, a respins, ca

nefondate, ambele apeluri.

În motivarea deciziei,

instanța de prim control judiciar a reținut că pedeapsa principală de 5 ani

închisoare a fost individualizată, prin evaluarea tuturor criteriilor legale,

fiind proporțională cu gravitatea infracțiunii dovedită de consecințele

agresiunii asupra sănătății părții vătămate.

Referitor la circumstanțele

atenuante, acestea au fost reținute motivat, legal și temeinic, așa încât nu se

justifică înlăturarea lor.

În termen legal, împotriva

deciziei inculpatul a declarat recurs, solicitând instanței reducerea pedepsei

principale, cerere motivată de atitudinea de colaborare cu organul de anchetă,

sinceritatea manifestată în cursul procesului.

Trecând la soluționarea

recursului, prin prisma motivului de casare invocat, respectiv dispozițiile art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată nefondată calea de

atac.

Instanța de fond, cât și cea

de apel, au dat o interpretare corectă probatoriului administrat în cauză și

corespunzător acestuia au încadrat fapta săvârșită de inculpat în infracțiunea

de tentativă la infracțiunea de omor calificat în forma prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

În același mod, au fost

valorificate toate criteriile legale de individualizare enunțate de art. 72 C.

pen., pedeapsa principală stabilită de 5 ani închisoare, fiind de natură să

asigure scopul educativ preventiv, așa cum este stabilit de norma penală.

Atitudinii procesuale de

recunoaștere a infracțiunii manifestată de inculpat, în prezența unor probe ce

fac dovada, în afara oricărui echivoc a vinovăției sale, i s-a dat semnificația

juridică a circumstanței atenuante, prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.,

motivând reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul incriminator,

așa încât nu se mai impune o nouă reducere sub cuantumul stabilit.

Întrucât la examinarea din

oficiu, nu se constată existența vreunui caz care să justifice casarea hotărârilor,

recursul inculpatului va fi respins, conform art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 385

17

raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 381 C. proc. pen., se va

deduce din pedeapsă durata arestului preventiv executat de inculpat la zi.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, ocazionate de această fază procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat C.N. împotriva deciziei penale nr. 14/

A din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 3

februarie 2008 la 12 martie 2009.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 martie 2009.