ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1265/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1265/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 322 din 3 aprilie 2007 pronunțată

în dosar nr. 1134/90/2005 al Tribunalului Vâlcea, secția comercială și de

contencios administrativ, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta

SNTFM C.F.R.M. SA, sucursala Craiova, împotriva pârâtei SC C.E.T.G. SA Râmnicu Vâlcea

cu consecința obligării acesteia la plata sumei de 111.844,95 lei către

reclamantă, cu 10.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție prima instanță a reținut în esență că în temeiul raporturilor

contractuale dintre părți materializate în convenția cadru de încărcare - descărcare

din 6 octombrie 2000 și a actelor adiționale ulterioare, reclamanta a pus la

dispoziția pârâtei 120 de vagoane pentru încărcare - descărcare. Conform

convenției părților, preluarea vagoanelor fără obiecțiuni atestă faptul că

acestea au fost predate fără lipsuri, astfel încât este întemeiată în parte,

după cum rezultă din expertiza efectuată, solicitarea reclamantei de obligare a

pârâtei la plata contravalorii pieselor lipsă de la aceste vagoane, acțiunea

fiind admisă în această măsură.

Apelurile declarate de

ambele părți au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 91 din 19 septembrie

2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Instanța de control judiciar

a respins criticile reclamantei referitoare la nelegalitatea raportului de

expertiză motivat de faptul că acesta nu face trimitere la acte normative,

argumentând că nu sunt indicate de către apelantă care dintre acestea ar fi

incidente în cauză și în ce măsură în acest mod i s-a adus un prejudiciu.

De asemenea au fost

înlăturate și criticile referitoare la evaluarea făcută de expert în baza unei

liste de prețuri din 2005 și nu prin raportare la cursul de schimb leu - euro,

în considerarea faptului că însăși reclamanta a depus lista de prețuri la dosar

iar prin completarea acțiunii nu a cerut reactualizarea sumelor datorate de

pârâtă.

În privința apelului

declarat de pârâtă, Curtea de Apel a reținut că raportat la termenii

contractului, preluarea vagoanelor fără obiecțiuni prezumă faptul că acestea

aveau o stare tehnică corespunzătoare, iar existența unor vicii ascunse nu a

fost dovedită.

Totodată, arată instanța,

pârâta și-a asumat obligația de a lua măsuri pentru păstrarea integrității

materialului rulant aparținând reclamantei, clauză care are semnificația unei

excepții de la regula conform căreia proprietarul suportă riscul pieirii

bunului, iar notificarea adresată reclamantei de a lua măsuri cu privire la

vagoanele staționate pe liniile sale industriale nu o poate exonera de

îndeplinirea obligațiilor asumate.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanta și pârâta.

Recurenta reclamantă SNTFM

C.F.R.M. SA Craiova critică soluția instanței de apel invocând în drept

prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea criticilor

arată că potrivit contractului încheiat între părți, preluarea vagoanelor fără

obiecțiuni atestă faptul că acestea nu prezintă lipsuri, situație în care este

nelegală soluția instanței de apel care a reținut, în baza expertizei efectuate

la fond că pretențiile sunt doar în parte întemeiate, deși pârâtei îi revenea

obligația de a păstra în stare de funcționare 120 vagoane ce au făcut obiectul

convenției.

De asemenea, sub aspect

valoric greșit au fost avute în vedere prețurile practicate pentru piesele

constatate lipsă, în anul 2005 în condițiile în care acestea s-au modificat în

funcție de cursul de schimb leu - dolar, iar cererea pentru efectuarea unei noi

expertize a fost nelegal respinsă.

Pârâta SC C.E.T.G. SA

Râmnicu Vâlcea critică decizia pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.

304 pct. 8 C. proc. civ. constând în faptul că instanța de apel nu a observat

că raporturile contractuale dintre părți nu mai erau reglementate de convenția de

încărcare - descărcare ci de cele ale art. 1604 C. civ. referitoare la

contractul de depozit, deoarece față de refuzul reclamantei de a prelua

vagoanele, aceasta și-a asumat și riscurile dispariției lor.

Analizând recursurile declarate

prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ. Curtea constată că sunt nefondate.

Astfel, în privința

recursului declarat de reclamantă se va reține că în mod corect instanța de

apel interpretând clauzele contractului conform căruia preluarea bunurilor fără

obiecțiuni din partea pârâtei creează prezumția că acestea nu prezintă lipsuri,

dar pretențiile reclamantei au fost admise numai în măsura dovedirii lor.

În acest context, cu

precizarea că examinarea criticilor de netemeinicie ale deciziei este exclusă

în recurs, fiind atributul instanței de apel, în virtutea caracterului

devolutiv al acestei căi de atac, justificat această instanță a respins cererea

pentru refacerea raportului de expertiză, cu motivarea în calculul efectuat de

expert au fost avute în vedere prețurile din lista depusă chiar de reclamantă,

iar în lipsa unei cereri de reactualizare în funcție de cursul de schimb leu –

euro, administrarea probei era inutilă.

Referitor la recursul

declarat de pârâtă Curtea va reține, contrar celor susținute de aceasta că

instanța de apel a dat o dezlegare corectă cauzei și sub acest aspect, în

sensul că obligația plății despăgubirilor derivă din clauzele contractului,

conform cărora preluarea bunurilor fără obiecțiuni confirmă faptul că starea

lor tehnică este corespunzătoare, iar suportarea riscului pieirii derivă din

obligația asumată de a asigura integritatea materialului rulant.

În acest context,

notificările adresate reclamantei nu pot avea drept consecință transformarea

convenției din litigiu, în mod unilateral într-un contract de depozit supus

reglementării cuprinse în art. 1604 și urm. C. civ.

În consecință, reținând că

hotărârea instanței de apel este legală, aceasta va fi menținută ca atare, ca

efect al respingerii recursurilor declarate de reclamantă și pârâtă ca

nefondate, conform art. 312

alin. (

1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanta SNTFM C.F.R.M. SA și pârâta SC C.E.T.G. SA împotriva

deciziei nr. 91/A/C din 19 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 27 martie 2008.