ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1548/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții B.D.V. și B.M.R. au formulat în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Hunedoara și A.F.P. Brad contestație la executare, înregistrată la Judecătoria Brad, împotriva executării silite pornite de A.F.P., potrivit titlului executoriu emis cu nr. 193/2006. Prin contestația la executare formulată, contestatorii au solicitat desființarea titlului executoriu nr. 193 din14 iulie 2006 emis de intimata A.F.P. Brad și pe cale de consecință desființarea executării silite din 1 februarie 2007. În motivarea contestației la executare s-a arătat că în anul 2002 A.F.D. a cumpărat cantitatea de 464 mc lemn molid de la Composesoratul Ruda-Brad, prețul negociat fiind între 10 lei și 40 lei/mc pe picior, tăierea și transportul materialului lemnos efectuându-se pe cheltuiala asociației.

În data de 14 iulie 2007 A.F.P. Brad a emis titlul executoriu nr. 193 privind impozitul ce urma să fie achitat de către contestator. Prin sentința civilă nr. 696 din 10 iulie 2008, Judecătoria Brad a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției de contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara. Instanța a reținut că titlul executoriu contestat este titlu de creanță și act administrativ fiscal emis de o instituție publică locală. Prin sentința nr. 1293 din 19 septembrie 2007, Tribunalul Hunedoara, secția de contencios administrativ, a constatat că în acest caz competența aparține instanței de drept comun, Judecătoria declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brad, cu motivarea că potrivit dispozițiilor art. 400 1 C. proc.

civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare . Tribunalul Hunedoara a constatat astfel ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Curtea de Apel Alba-Iulia. Curtea de Apel Alba-Iulia prin sentința nr. 219/F/CC din 2008 a stabilit competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Brad. Pentru a hotărî astfel s-a reținut, în esență, că anularea unui titlu de creanță în privința căruia s-a împlinit termenul de plată și a devenit titlu executoriu reprezintă o contestație la executare și nu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel că potrivit dispozițiilor art. 141, art. 172 C. proc. fisc., art. 373-400 C. proc.

civ., competența de soluționare a cauzei aparține în primă instanță judecătoriei. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia au declarat recurs B.D.V. și B.M.R., criticând-o ca nelegală întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând sentința atacată și motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin Hotărârea nr. 219/2008, Curtea de Apel Alba-Iulia, a stabilit competența de soluționare a contestației la executare formulată de B.D.V. și B.M.R., în favoarea Judecătoriei Brad. Obiectul acțiunii îl constituie fără putință de tăgadă contestația la executare silită pornită potrivit titlului executor nr. 154/2007 emis de organele fiscale.

Art. 172 C. proc. fisc., reglementează instituția contestației la executare silită în materie fiscală, statuând că această contestație se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență. În raport de obiectul acțiunii corect instanța fondului investită cu soluționarea conflictului negativ de competență, a apreciat că anularea unui titlu de creanță, care este titlu executoriu, reprezintă o contestație la executare și nu o acțiune formulată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel încât competența de soluționare aparține instanței civile respectiv judecătoriei, conform art. 141, art. 172 C. proc. fisc. și art. 373, art. 400 C. civ. În această materie, nu sunt aplicabile normele de drept public, ci acelea de ale dreptului privat, motiv pentru care corect Curtea de Apel a stabilit competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Brad.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciind ca fiind legală sentința atacată, va respinge recursul declarat de B.D.V. și B.M.R., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.D.V. și B.M.R. împotriva sentinței nr. 219/F/CC din 31 octombrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 martie 2009.