ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 920/2009

Prin încheierea din 5 martie 2009, Curtea de

Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 160

b

raportat la

art. 300

2

C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului B.A.V.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel

a reținut că prin sentința penală nr. 40 din 3 februarie 2009, Tribunalul Cluj

a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută și pedepsită de dispozițiile

art. 329 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă

de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori

prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Și, la o pedeapsă de 5 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută și

pedepsită de dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, aplicând

inculpatului pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

S-a reținut că inculpatul, în perioada martie

2006 - aprilie 2007, a îndemnat și a tras foloase de pe urma practicării

prostituției de către partea vătămată L.C.L., pe care, în perioada

mai-noiembrie 2007, a găzduit-o și, prin folosirea de violențe, amenințări și

lipsire de libertate, a obligat-o să practice prostituția pe raza municipiilor

Cluj-Napoca și Turda, iar în perioada iunie 2004 - decembrie 2005, a procedat

la fel cu partea vătămată majoră M.M.A.

În apelul declarat de inculpat împotriva

sentinței sus amintite, la primul termen de judecată, instanța de apel a

procedat la verificarea legalității și temeiniciei stării de arest a

inculpatului, constatând că temeiurile care au stat la baza luării acestei

măsuri subzistă și în continuare, în sensul că lăsarea inculpatului în libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă în natura și

gravitatea faptei penale pentru care inculpatul a fost deja condamnat în primă

instanță, mijloacele folosite de inculpat la săvârșirea infracțiunii, ca și în

perioada îndelungată în care a obligat părțile vătămate, prin violență, să se

prostitueze.

Periculozitatea inculpatului a fost pusă în

evidență de declarația părții vătămate M.M.A., care a reliefat faptul că

inculpatul a bătut-o în repetate rânduri, cu o rangă de fier și o bâtă de

baseball, iar din declarația martorului M.M. a rezultat că inculpatul a bătut o

parte vătămată care era gravidă, provocându-i nașterea prematură.

Împotriva încheierii a declarat recurs

inculpatul, fără a indica în scris vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie

ale hotărârii recurate.

Examinând hotărârea sub toate aspectele de

fapt și de drept conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune

în continuare:

Arestarea preventivă a inculpatului s-a

dispus după ce s-au constatat îndeplinite cerințele dispozițiile art. 143 C.

proc. pen., și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

La luarea măsurii preventive și la menținerea

acesteia ulterior s-a avut în vedere faptul că probele administrate în cauză

conturează o presupunere rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile

pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, împrejurare certificată și de

faptul că prima instanță a dispus condamnarea inculpatului.

Infracțiunile reținute în sarcina

inculpatului relevă o periculozitate ridicată a inculpatului pentru ordinea

publică, dat fiind faptul că pe o perioadă îndelungată de timp și prin

folosirea de amenințări și violențe, inculpatul a traficat cele două victime în

scopul obținerii de foloase materiale.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că

nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive,

astfel că în mod justificat prima instanță a apreciat că se impune în

continuare privarea de libertate a inculpatului.

Ca atare, constatând că încheierea recurată

este legală și temeinică, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., raportat la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul inculpat B.A.V. împotriva încheierii din  5 martie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în dosarul nr. 2618/117/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie

2009.