ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 650/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 19 ianuarie 2006, reclamantul D.G. a chemat în judecată pârâta SC G.P.D.A. SRL, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta să fie obligată să ridice de pe terenul proprietatea lui, din comuna Balotești, 3 motoare de avion și autoalimentatorul marca Fiat Viberti, precum și arhiva și să-i plătească suma de 100 RON pe zi, cu titlu de cheltuieli de depozitare și lipsă de folosință a terenului, începând cu data de 11.07.2005 până la data ridicării bunurilor, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamantul a arătat în fapt că bunurile indicate în cerere se află în comuna Balotești pe terenul său, deoarece pârâta și-a desfășurat activitatea în acest loc până la mutarea sediului social.

La data de 27 aprilie 2005 a predat arhiva societății și alte bunuri ale acesteia în baza unui proces verbal de predare-primire. Ulterior, în lunile mai, iunie și iulie a notificat pârâta pentru a desemna o persoană care să ridice bunurile rămase pe terenul său, dar aceasta nu a dat curs notificării, invocând lipsa mijloacelor necesare pentru transportarea lor. Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului la a preda societății cele trei motoare de avion și autoalimentatorul marca Fiat Viberti, la punctul de lucru al societății, din comuna Dunăreni, județul Constanța; obligarea reclamantului de a preda societății, parte din arhiva societății, rămasă în posesia sa, precum și a tuturor bunurilor mobile, aparținând societății, ce se regăsesc în inventarul contabil și nu au fost predate acesteia, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 1105 din 26 ianuarie 2007 a respins acțiunea principală și a admis în parte cererea reconvențională astfel cum a fost precizată și a fost obligată reclamanta-pârâtă să predea pârâtei-reclamante bunurile mobile și înscrisurile menționate cu cererea precizatoare (filele 63-66 din dosarul nr. 11639/2006) cu obligarea reclamantei pârâte la 883,3 lei, cheltuieli de judecată. S-a reținut, în pronunțarea sentinței, că reclamantul-pârât, în calitate de asociat și fost administrator al SC G.P.D.A. SRL, are obligația predării bunurilor în litigiu. Apelul declarat de reclamantul-pârât D.G.

împotriva sentinței primei instanțe a fost admis de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 492 din 30 octombrie 2007, hotărârea atacată fiind schimbată în parte în sensul admiterii în parte a acțiunii principale și obligării pârâtei reclamante să ridice de pe terenul situat în comuna Balotești, județul Ilfov, cele trei motoare de avion și autoalimentatorul de 45 tone fiind păstrate restul dispozițiilor sentinței. S-a reținut de către instanța de apel că obligația ridicării bunurilor din imobilul reclamantei revine pârâtei-reclamante care și-a asumat această obligație prin procesul-verbal din 27 aprilie 2005, dar că, la data stabilită, 31 mai 2005, nu s-a prezentat să ridice bunurile.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamantul, D.G., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susținut că greșit nu s-au acordat despăgubiri, pentru a sancționa neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de a face, de a ridica de pe terenul proprietatea recurentului a bunurilor menționate prin acțiune. Aceste despăgubiri constau în lipsa de folosință a terenului, care formează prejudiciu efectiv cauzat și că, acordarea acestor daune, constituie mijlocul de constrângere a debitorului pentru executarea obligației. Recursul este nefondat, pentru următoarele motive: Obiectul acțiunii este o obligație de a face, de a fi obligată pârâta, la ridicarea unor bunuri de pe terenul reclamantului.

S-a invocat de către recurent, greșita aplicare a art. 1075 C. civ. Potrivit art. 1075 C. civ., orice obligație de a face sau a nu face se schimbă în dezdăunare în caz de neexecutare din partea debitorului. În același sens art. 1073 C. civ., prevede că creditorul obligației neexecutate are dreptul să fie despăgubit în măsura prejudiciului suferit de pe urma neexecutării. Despăgubirea constă în daune interese și anume o sumă de bani reprezentând paguba încercată de creditor. Dar, pentru acordarea daunelor interese, este necesar ca să se facă dovada că, prin neexecutarea obligației de a face, s-a pricinuit o pagubă. În speță, reclamantul nu a făcut dovada daunelor, respectiv ce suprafață de teren a ocupat produsele neridicate de pârâtă, natura termenului, dacă era cultivabil, producția de care a fost lipsit sau chiria din zonă pe care ar fi putut să o obțină.

În lipsa oricăror dovezi, întemeiat instanța de apel a respins cererea privind plata daunelor moratorii. Așa fiind, hotărârea pronunțată fiind legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul D.G. împotriva deciziei comerciale nr. 492 din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2009.