ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3149/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Suceava, reclamantul B.D. a contestat, în contradictoriu

cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, rezultatul obținut la proba de

interviu a concursului organizat de Autoritatea Națională a Vămilor în data de

12-13 martie 2008 în vederea ocupării postului vacant de șef Birou Supraveghere

și Control Produse Accizate din cadrul Direcției Județene pentru Accize și

Operațiuni Vamale Suceava.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că la data de 13 martie 2008 a susținut interviul la care a obținut punctajul de 45 puncte, pentru ocuparea postului vacant punctajul

minim necesar fiind de 50 de puncte.

A mai arătat că în data de

14 martie 2008 s-au afișat rezultatele iar în data de 17 martie 2008 s-a afișat și rezultatul privind contestația depusă de reclamant, care a fost negativ.

Tribunalul Suceava, prin

sentința civilă nr. 669 din 22 mai 2008, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Suceava, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I

din Legea nr. 554/2004, modificată.

Învestită cu soluționarea

cauzei, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, prin sentința nr. 162 din 16 decembrie 2008 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul B.D., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Națională a Vămilor București.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut așa cum reiese din considerentele hotărârii ei, în

ceea ce privește motivul nerespectării dispozițiilor art. 14 din H.G. nr.

1209/2003 care stipulează că o persoană ce are calitate de membru în comisia de

concurs nu poate avea și calitatea de membru în comisia de soluționare a

contestațiilor, persoana indicată de reclamant nu a avut calitatea de membru a

comisiei ci cea de secretar (fila 33-36, 37-40).

Pe de altă parte, a mai

arătat instanța că nu se poate substitui comisiei de concurs, aceasta având un

drept suveran de a interpreta și evalua calitatea răspunsurilor candidaților.

În ceea ce privește

susținerea că întrebarea privind modalitatea în care răspunde în fața șefului

instituției în calitate de șef birou nu s-ar putea încadra în bibliografia de

concurs, instanța de fond a considerat că este neîntemeiată în condițiile în

care la bibliografia cu caracter general apar menționate Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, O.U.G. nr. 10/2004 privind Statutul

personalului vamal și H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea

carierei funcționarilor publici, acte normative ce reglementează și răspunderea

persoanelor ce ocupă funcția pentru care a concurat reclamantul.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul B.D. considerând că hotărârea atacată este nelegală

și netemeinică, invocând ca motiv de recurs pe cel prevăzut de art. 304 pct. 5

raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

Este criticată soluția

instanței de fond pentru că a încălcat dreptul la un proces echitabil prin

necomunicarea înscrisurilor depuse de pârât la dosar, fiind pus astfel în

imposibilitatea de a-și pregăti apărarea și a-și susține cauza.

Potrivit art. 13 din Legea

nr. 554/2004 autoritatea al cărui act este atacat are obligația de a depune, la

cererea instanței, întreaga documentație care a stat la baza emiterii actului

și orice alte lucrări necesare soluționării cauzei, iar art. 16 C. proc. civ.

instituie obligația pârâtului de a depune copii certificate de pe înscrisurile

depuse în tot atâtea exemplare câți reclamanți sunt, iar art. 6 § 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului înglobează principiul egalității armelor

și dreptul fundamental la caracterul contradictoriu al procedurii.

În speță, înscrisurile

solicitate de recurent nu au fost comunicate acestuia iar documentele le-a

putut studia numai după ce s-a solicitat fotocopierea lor la sediul instanței

și numai după ce i-a fost comunicată sentința.

În motivele de recurs se

critică modul în care au fost acordate punctele în cadrul probei contestate, cu

nerespectarea principiului transparenței pentru că nu au fost comunicate criteriile

de notare la proba interviu, dar și a principiilor imparțialității și

obiectivității în exercitarea funcției de către membrii comisiei de concurs.

Au fost invocate și

prevederile art. 20 din regulamentul de organizare și desfășurare a concursului

aprobat prin H.G. nr. 1209 din 14 octombrie 2003, dispoziții potrivit cărora

Comisia de soluționare a contestațiilor analizează procesul verbal în condițiile

art. 13 alin. (3) și acordă propriul punctaj, iar în cauză această Comisie nu a

acordat un punctaj separat de cel al comisiei de concurs.

Se susține că chiar dacă

instanța nu se poate substitui comisiei de concurs, instanța trebuie să

verifice respectarea prevederilor legale, dacă există criterii de notare și

dacă modul de acordare a punctajului a fost respectat de comisia de concurs.

S-a solicitat să-i fie

recunoscut dreptul promovării probei interviu, respectiv a fi considerat

„admis” la acest concurs, fiind singurul candidat pe post și a obține numirea

pe funcția de șef Birou Supraveghere Produse Accizate la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Suceava începând cu luna martie 2008.

recurs.

După examinarea motivelor de

recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Primul motiv de recurs

invocat, respectiv art. 304 pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea a

fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității

de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. este nefondat.

Potrivit art. 105 alin. (2) C.

proc. civ. actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un

funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a

pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.

Recurentul susține că

instanța de fond nu i-a comunicat o parte din înscrisurile depuse la dosar de

pârâtă și în acest fel nu au fost respectate nici prevederile art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Însă, chiar dacă actele

depuse de Autoritatea Națională a Vămilor la 8 decembrie 2008 nu au putut fi studiate de reclamant până la 10 decembrie 2008, la acea dată recurentul a

solicitat acordarea unui nou termen de judecată și chiar a solicitat judecarea

în lipsă.

Instanța de fond, pentru a

respecta dreptul reclamantului de a studia actele depuse, la termenul din 12 decembrie 2008 a amânat pronunțarea până la 16 decembrie 2008.

În acest fel nu se poate

spune că nu au fost respectate drepturile reclamantului și s-ar fi pricinuit o

vătămare care să poată fi remediată numai prin anularea sentinței.

Nici criticile din recurs ce

vizează fondul cauzei nu vor fi reținute.

Recurentul a participat la

concursul organizat pentru ocuparea postului de șef Birou Supraveghere și

Control produse Accizate din cadrul Direcției Județene, pentru Accize și

Operațiuni Vamale Suceava, dar contestă numai punctajul obținut la proba

interviu, probă susținută la 13 martie 2008 când a obținut 45 de puncte, iar pentru a fi declarat admis erau necesare 50 de puncte.

În motivele de

recurs se critică modul în care au fost acordate punctele la proba de interviu,

respectiv faptul că pentru activitatea profesională desfășurată a obținut 5

puncte din 10 posibile, modul de prezentare a fost notat cu 5 puncte tot din 10

posibile, capacitatea managerială a fost apreciată cu 10 puncte din 30

posibile.

Dar aceste critici ce

vizează răspunsurile și modul de acordare a punctelor nu pot fi considerate

fondate pentru că se pot contesta numai viciile de procedură privind

desfășurarea concursului și instanța nu se poate transforma într-un arbitru în

stabilirea răspunsului corect sau să procedeze la acordarea unor alte punctaje.

De altfel, chiar instanța

europeană a drepturilor omului a stabilit că dreptul la un proces echitabil

prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu presupune

posibilitatea contestării la instanță a evaluării cunoștințelor și a

experienței necesare pentru exercitarea unei profesii, dar pot fi contestate

iregularitățile în organizarea unei asemenea evaluări (a se vedea Cauza van

Marle și alții împotriva Belgiei, Cauza San Juan contra Franței).

Chiar recurentul recunoaște

în motivele de recurs că instanța nu se poate substitui comisiei de concurs.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va

fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

B.D. împotriva sentinței civile nr. 162 din 16 decembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5

iunie 2009.