ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4258/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4258/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la instanța de contencios

administrativ și fiscal în

contradictoriu

cu M.S. și M.E.C.T., reclamanta Universitatea de Vest V.G. din Arad a solicitat

anularea Ordinului comun nr.

140/1515/2007

pentru aprobarea Metodologiei în baza căreia se realizează colaborarea

dintre spitale și instituții de învățământ

superior medical, publicat în M.O: nr. 645 din

21 septembrie 2007, obligarea M.E.C.T. de a răspunde la

plângerea prealabilă înaintată prin adresa nr. X și

suspendarea executării actului

administrativ până la soluționarea

acțiunii.

A

invocat totodată și excepția de neconstituționalitate a art. 16 alin. (1) și (3)

din O.U.G

nr. 115/2004 cu privire la sintagma : funcții în baza

unui contract individual de muncă cu

1

/

2

normă.

Prin

încheierea pronunțată la data de 26 ianuarie 2009 Curtea de Apel Timișoara, s

ecția

de contencios administrativ și fiscal, s-a pronunțat atât cu privire la cererea

de

suspendare a executării actului administrativ atacat cât și cu privire

la excepția de

neconstituționalitate

invocată.

A respins

cererea reclamantei de suspendare a executării Ordinului comun al

M.S.P. și al M.E.

c

.T.

nr. 140/1515/2007.

A constatat admisibilitatea excepției de neconstituționalitate a art. 16

alin. (1) și alin. (3)

din O.U.G. nr. 115/2004, în raport cu dispozițiile art.

29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 47/1992.

A sesizat

Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de

neconstituționalitate a art. 16 alin. (1) și alin.

(3) din O.U.G. nr. 115/2004 privind salarizarea și

alte drepturi ale personalului contractual din

unitățile sanitare publice din sectorul sanitar.

A suspendat

judecarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate,

conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Cu privire la solicitarea reclamantei de suspendare a executării

actului administrativ reprezentat de Ordinul comun al M.S.P. și al M.E.C.

T. nr.

140/1515/2007, în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 instanța a

constatat că în speța de față nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în

prevederile art. 14 din legea mai sus menționată care precizează în mod expres

și limitativ cazurile în care

este posibilă admiterea cererii de suspendare.

Actul

administrativ se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu

executoriu. Așadar, neexecutarea lui ar fi

contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de

drept.

În

consecință, suspendarea

actului administrativ, ca operațiune juridică de

întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, apare ca o situație de

excepție de la regula

executării din oficiu.

În speța de față, deși reclamanta a îndeplinit condiția sesizării

prealabile a autorității emitente a actului administrativ atacat, nu a

demonstrat existenta și a celorlalte condiții

prevăzute de

legiuitor în art. 14, și anume cazul bine justificat și paguba iminentă. Astfel

fiind,

reclamanta nu a invocat suficiente argumente juridice aparent valabile cu

privire la

indiciile de nelegalitate a

actului administrativ în discuție. De asemenea având în vedere

definiția

legală a noțiunii de pagubă iminentă, rezultă că nu s-a demonstrat de către

reclamantă existența unui prejudiciu material,

viitor, previzibil cu evidentă.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate:

În speță reclamanta a invocat neconstituționalitatea art. 16

O.U.G. nr. 115/2004.

Excepția de

neconstituționalitate a fost motivată prin faptul că textul criticat încalcă

dispozițiile art. 16, 32 alin. (6), art. 41 alin. (1) și art. 53 din Constituția

României, referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii autorităților

publice, egalitatea de șanse

între bărbați

și femei pentru ocuparea unor funcții și demnități, garantarea autonomiei

universitare, libertatea de alegere a profesiei,

meseriei și ocupației, precum și situațiile în

care sunt restrânse

anumite drepturi sau libertăți.

Totodată s-a

arătat că aceste texte încalcă prevederile art. 35 alin. (1) C. muncii

care menționează că orice angajat poate să

cumuleze anumite funcții în baza unor contracte individuale de muncă,

beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea. Reclamanta

a invocat și încălcarea prevederilor art. 14 din C.E.D.O.

Constatând

îndeplinite condițiile art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 47/1992, instanța a

sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de

neconstituționalitate a art. 16 alin. (1) și alin. (3) din O.U.G. nr. 115/2004.

Conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 prima instanță a

suspendat judecarea

cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs reclamanta Universitatea de Vest V.G. Arad,

criticând-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta

susține, în esență, că în mod greșit prima instanță a respins cererea de

suspendare a actului administrativ care a fost formulată odată cu acțiunea

principală, în temeiul și în aplicarea prevederilor art. 15 și art. 14 din

Legea contenciosului administrativ nr. 554, cu modificările și completările

ulterioare.

Se arată în

cererea de recurs că cererea de suspendare a ordinului este motivată în fapt,

apreciind că pentru a preveni producerea unor perturbări grave în organizarea

și desfășurarea procesului de învățământ medical, până la soluționarea

acțiunii, este absolut necesar suspendarea executării actului administrativ iar

încheierea contractului în condițiile reglementate prin Ordinul în speță, este

netemeinic, nelegal, neconstituțional și necorelat cu legislația în vigoare din

acest domeniu.

c

ă

în cauză există un interes public major, de natură a perturba grav organizarea,

desfășurarea și funcționarea activității procesului de învățământ medical

precum și prevenirea unei pagube iminente care se concretizează în plata

obligațiilor pe care recurenta trebuie să le achite în baza contractelor

anuale, spitalelor clinice, în condițiile în care aceste plăți nu sunt

obligatorii instituțiilor de învățământ superior de stat.

î

n condițiile egalității cetățenilor în

fața legii fără privilegii și discriminări, instituțiile de învățământ superior

particular acreditat la fel ca și cel de stat cu plată/fără plată trebuie să

beneficieze de spații de învățământ în mod gratuit.

Prin

întâmpinare, intimatul M.E.C.I. a solicitat respingerea recursului ca

nefondat,menținerea hotărârii recurate prin care s-a reținut în mod corect că

nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului

administrativ.

Analizând

încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, precum și, sub toate

aspectele conform art. 304

1

C. proc. civ., ținând seama și de

apărările din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Reclamanta Universitatea

de Vest V.G. Arad a solicitat odată cu formularea acțiunii principale

suspendarea executării ordinului comun al M.S.P. și al M.E.C.T. nr. 140/1515/2007

pentru aprobarea Metodologiei în baza căreia se realizează colaborarea dintre

spitale și instituții de învățământ superior medical, respectiv unitățile de

învățământ medical, în temeiul art. 14 și 15 din Legea contenciosului

administrativ.

Prin încheierea

recurată, prima instanță a respins cererea de suspendare apreciind în mod

corect că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Instanța de

contencios administrativ poate suspenda executarea unui act administrativ

unilateral, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente.

Existența

cazului bine justificat nu poate fi reținută întrucât din împrejurările cauzei

nu rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate

care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor

administrativ.

În cauză, actul

administrativ a cărui suspendare se solicită a fost emis în temeiul art. 167

din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu

modificările și completările ulterioare care

prevede "(1) în spital se pot desfășura

și activități de învățământ

medico farmaceutic, postliceal, universitar și postuniversitar, precum și

activități de cercetare științifică medicală. Aceste activități se desfășoară

sub îndrumarea personalului didactic care este integrat în spital. Activitățile

de învățământ și cercetare vor fi astfel organizate încât să consolideze

calitatea actului medical, cu respectarea drepturilor pacienților, a eticii și

deontologiei medicale.

(2) Colaborarea

dintre spitale și instituțiile de învățământ superior medical, respectiv

unitățile de învățământ medical, se desfășoară pe bază de contract, încheiat

conform metodologiei aprobate prin ordin comun al ministrului sănătății publice

și al ministrului educației și cercetării. " și în baza

H.G. nr. 899/2002 privind

organizarea învățământului postuniversitar de specialitate medical,

medico-dentar și farmaceutic uman, cu modificările și completările ulterioare,

care prevede la art. 24 alin.

(1)

"Spațiile

din spitale vor fi folosite pentru învățământ universitar și postuniversitar

acreditat de stat, fără plată. Instituțiile de învățământ superior particular

care au specializări cu profil medico-farmaceutic uman pot încheia contracte de

închiriere, cu aprobarea ministrului sănătății și familiei, conform legislației

în vigoare".

Nu se poate

susține că subzistă un argument juridic valabil în ce privește nelegalitatea

ordinului comun atacat, fără a prejudicia fondul litigiului.

Mai mult se

constată că recurenta nu motivează în fapt cererea de suspendare a ordinului în

privința condiției cazului bine justificat arătând că se impunea suspendarea

ordinului pentru a preveni producerea unor perturbări grave în organizarea și

desfășurarea procesului de învățământ medical, deși așa cum susține intimatul

prin întâmpinare, aceasta a încheiat

cu spitalul un contact de furnizare de servicii de

instruire și formare clinică, contract care are putere de lege între părți.

Pentru aceste

considerente, nefiind dovedite ca îndeplinite condițiile prevăzute de lege

privind cazul bine justificat și paguba iminentă a patrimoniului recurentei,

criticile de nelegalitate nu pot fi reținute, motiv pentru care în baza art. 15

cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 C. proc. civ.,

recursul a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Universitatea de Vest V.G. Arad împotriva încheierii din 26 ianuarie 2009

pronunțată de Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2009.