ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2017/2009

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 8 din 2 martie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul K.C. împotriva rezoluției din 9 octombrie 2008 dispusă în dosarul nr. 122/P/2008 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, rezoluție menținută de către procurorul ierarhic superior prin rezoluția nr. 299A/III/2008 din 5 noiembrie 2008. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin sesizarea adresată parchetului, petiționarul K.C. a formulat plângere penală împotriva intimatei judecător S.I.A.

, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, susținând că aceasta a soluționat abuziv dosarul penal nr. 293/234/2008 al Judecătoriei Gheorgheni, deoarece, la pronunțarea sentinței penale nr. 152 din 29 aprilie 2008, nu a luat în considerare o decizie pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, nu i-a acordat despăgubiri civile și a dispus obligarea sa la 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Prin rezoluția din 9 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 122/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureș, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata judecător S.I.A., reținându-se că, prin soluționarea cauzei penale a petiționarului, aceasta și-a îndeplinit doar obligațiile de serviciu, conform prevederilor legale.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost, ulterior, confirmată de către procurorul ierarhic superior, prin rezoluția nr. 299/VIM/2008 din 5 noiembrie 2008, în care s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petiționar, în conformitate cu dispozițiile art. 278 C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul K.C. a formulat plângere la instanță, solicitând desființarea rezoluțiilor dispuse în cauză . Analizând plângerea petiționarului, instanța de fond a reținut că în mod corect procurorul a considerat că infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu există, întrucât intimata S.I.A. nu a făcut altceva decât să-și exercite atribuțiile de serviciu, pronunțând o hotărâre judecătorească ce a fost supusă căii de atac a recursului.

Împotriva hotărârii primei instanțe, în termen legal, petiționarul K.C. a declarat recurs, solicitând în esență admiterea recursului și desființarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, susținând că, prin hotărârea pronunțată, intimata nu a dispus o soluție corectă . Examinând hotărârea instanței de fond sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Rezoluția din 9 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 122/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureș este temeinică și legală, întrucât, din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă indiciile săvârșirii vreunei infracțiuni de către intimata judecător S.I.A.

. Potrivit art. 287 alin. (2) C. proc. pen., instanța își formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză, iar conform art. 124 alin. (3) din Constituție și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva judecătorilor, care au pronunțat hotărâri judecătorești în cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată, reprezintă un drept constituțional al părților care se consideră lezate, însă, în cadrul acestei proceduri, nu este permis un control al legalității și temeiniciei soluțiilor dispuse de magistrați. Astfel, judecătorii nu pot fi trași la răspundere pentru modul în care interpretează și aplică legea în cauzele pe care le soluționează, pentru aceasta fiind instituite căile ordinare și extraordinare de atac.

în consecință, respingând plângerea și menținând rezoluția atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul K.C. împotriva sentinței penale nr. 8 din 2 martie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul K.C. împotriva sentinței penale nr. 8 din 2 martie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2009.