ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2017/2009

Asupra

recursului de față ;

În baza

lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr. 8 din 2 martie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondată plângerea

formulată de petiționarul K.C. împotriva rezoluției din 9 octombrie 2008

dispusă în dosarul nr.

122/P/2008 de către

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș,

rezoluție menținută de către procurorul ierarhic

superior prin rezoluția nr.

299A/III/2008 din 5 noiembrie 2008.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin sesizarea

adresată parchetului, petiționarul K.C. a formulat plângere penală împotriva

intimatei judecător S.I.A.

, pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor,

susținând că aceasta a soluționat abuziv dosarul penal nr. 293/234/2008 al

Judecătoriei Gheorgheni, deoarece, la pronunțarea sentinței penale nr. 152 din 29

aprilie 2008, nu a luat în considerare o decizie pronunțată de Curtea de Apel

Tg. Mureș, nu i-a acordat despăgubiri civile și a dispus obligarea sa la 20 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare.

Prin

rezoluția din 9 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 122/P/2008 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureș, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata judecător S.I.A.,

reținându-se că, prin soluționarea cauzei penale a petiționarului, aceasta și-a

îndeplinit doar obligațiile de serviciu, conform prevederilor legale.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale a

fost, ulterior, confirmată de către procurorul ierarhic superior, prin

rezoluția nr. 299/VIM/2008 din 5 noiembrie 2008, în care s-a dispus

respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petiționar, în

conformitate cu dispozițiile art. 278 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul

K.C. a formulat

plângere la instanță, solicitând desființarea

rezoluțiilor dispuse în

cauză .

Analizând plângerea petiționarului, instanța de

fond a reținut că în mod corect procurorul a considerat că infracțiunea de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor nu există, întrucât intimata S.I.A.

nu a făcut altceva decât să-și exercite atribuțiile de serviciu, pronunțând o

hotărâre judecătorească ce a fost supusă căii de atac a recursului.

Împotriva hotărârii primei instanțe, în termen

legal, petiționarul K.C. a declarat recurs, solicitând în esență admiterea

recursului și desființarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, susținând

că, prin hotărârea pronunțată, intimata nu a dispus o soluție corectă .

Examinând hotărârea instanței de fond sub toate

aspectele,

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că

recursul este

nefondat.

Rezoluția din 9 octombrie 2008 dată în

dosarul nr. 122/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureș este

temeinică și

legală, întrucât, din analiza

actelor premergătoare efectuate în cauză, nu

rezultă indiciile

săvârșirii vreunei infracțiuni de către intimata judecător S.I.A. .

Potrivit art. 287 alin. (2) C. proc. pen.,

instanța își formează

convingerea pe baza

probelor administrate în cauză, iar conform art. 124

alin. (3) din

Constituție și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, judecătorii sunt

independenți și se supun numai legii.

Posibilitatea formulării unor plângeri

împotriva judecătorilor, care au pronunțat hotărâri judecătorești în cauzele

aflate pe rolul instanțelor de judecată, reprezintă un drept constituțional al

părților care se consideră lezate, însă, în cadrul acestei proceduri, nu este

permis un control al legalității și temeiniciei soluțiilor dispuse de magistrați.

Astfel,

judecătorii nu pot fi trași la răspundere pentru modul în care

interpretează și aplică legea în cauzele pe care le soluționează,

pentru aceasta fiind instituite căile ordinare și extraordinare de atac.

în consecință, respingând plângerea și menținând

rezoluția atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în

baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petiționarul K.C. împotriva sentinței penale

nr. 8 din 2 martie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petiționarul K.C. împotriva sentinței penale

nr. 8 din 2 martie 2009 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2009.