ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 11/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 549/R pronunțată în Dosarul

nr. 6237/320/2008 de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, s-a respins ca tardiv recursul declarat de petentul K.S.,

împotriva încheierii penale din 20 noiembrie 2009 pronunțată în Dosar nr. 6237/320/2008

al Tribunalului Mureș, cu obligarea petentului la plata sumei de 150 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a consemnat că, prin

încheierea penală din 20 noiembrie 2009 a Tribunalului Mureș, s-a respins

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate referitoare la prev. art. 52 alin. (1), (2) C. proc. pen.,

invocată de recurentul petent K.S., în temeiul art. 29, alin. (1), (6) din

Legea nr. 47/1992, republicată.

Pentru a dispune în acest

sens Tribunalul Mureș a reținut că la termenul de judecată din 20 noiembrie 2009,

odată cu cererea de recuzare a judecătorului I.L., depusă în scris, și cu

cererea de recuzare a judecătorului S.B., formulată oral de către re curentul K.S.,

acesta a ridicat și excepția de neconstituționalitate a prev. art. 52 alin. (1)

și (2) C. proc. pen. și a solicitat, în conformitate cu prev. art. 29 alin. (4)

din Legea nr. 47/1992 re publicată, suspendarea judecății cauzei și sesizarea

Curții Constituționale pentru soluționarea excepției invocate.

În motivare, autorul

excepției apreciază că textul legal menționat C. proc. pen. încalcă următoarele

prevederi constituționale:

- art. 1 alin. (3) și art. 124

alin. (3) din Constituția României, precum și art. 6 pct. 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale, la care România

a aderat prin Legea nr. 30/1994.

Recurentul a apreciat că

soluționarea unei cereri de recuzare de un alt complet în care nu poate intra

doar judecătorul recuzat este o prevedere legală superficială chiar

iresponsabilă, deoarece între colegii de muncă se pot forma prietenii notorii,

chiar și sentimente mai profunde, de natură intimă. Arată, în continuare,

situația în care se află, respectiv numeroasele dosare pe care le are pe rolul

instanțelor mureșene și face referire la calitatea părților cu care se judecă.

Instanța a considerat că

excepția de neconstituționalitate nu întrunește cerințele de admisibilitate:

excepția a fost ridicată în fața unei instanțe judecătorești, respectiv a

Tribunalului Mureș, pe parcursul judecării căilor ordinare de atac îndreptate

împotriva sentinței penale nr. 531 din 22 aprilie 2009 a Judecătoriei Târgu Mureș, pronunțată în Dosarul nr. 6237/320/2009; - excepția are ca obiect

textul art. 52 alin. (1) și (2), prin obiectul cauzei, în sensul arătat mai

sus, s-a înțeles fondul pricinii supus judecății și nicidecum o chestiune

incidentală, intervenită pe parcursul procesului penal, cum este aceea a

recuzării și a modalității ei de soluționare.

Așa fiind, în temeiul art. 29

alin. (1), (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-a respins cererea de

sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de

neconstituționalitate referitoare la prevederile art. 52 alin. (1) și (2).

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petentul.

Recursul a fost considerat

ca fiind tardiv.

În speță, excepția de

neconstituționalitate invocată de petent a fost dezbătută la data de 20

noiembrie 2009, acesta fiind prezent în instanță, declarând recurs doar la data

de 23 noiembrie 2009, deci în afara termenului de 48 de ore prevăzut de art. 29

alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Potrivit art. 186 alin. (2) C.

proc. pen., la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau

ziua la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se

împlinește.

În cauză, nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 186 alin. (4) C. proc. pen., întrucât acest text de lege are

în vedere doar termenele procedurale care se calculează pe zile, luni ori ani,

nu și termenele calculate pe ore.

Față de considerentele

expuse, Curtea în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a

respins recursul petentului ca tardiv declarat.

Cu toate că ultima cale

ordinară de atac a fost exercitată în cauză, K.S. a înțeles a promova un nou

„recurs împotriva Deciziei penale nr. 549/ R din 9 decembrie 2009 al Curții de

Apel Târgu Mureș”.

Evident că, cadrul procesual

nu permite o astfel de inițiativă, recurs la recurs, fapt pentru care calea de

atac de față urmează a fi respinsă ca inadmisibilă conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petentul K.S. împotriva Deciziei penale nr. 549/ R din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petent la plata

sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 ianuarie 2010.