ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4309/2009

Asupra recursurilor penale de față

constată:

Prin Încheierea din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în

Dosarul nr. 2384/289/2007, a fost respinsă cererea inculpaților C.A.O., C.N.I.

și Ș.I. privind sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării

excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 120 din Legea nr.

46/2008, ca inadmisibilă.

Soluția de inadmisibilitate

pronunțată de instanța Curții de Apel Târgu Mureș s-a întemeiat pe constatarea

că dispozițiile legale invocate în susținerea cererii de sesizare a Curții

Constituționale nu au legătură cu fondul cauzei, inculpații fiind trimiși în

judecată și condamnați în primă instanță și apel pentru infracțiuni ce nu pun

în discuție textul de lege invocat ca fiind neconstituțional.

De asemenea, s-a arătat că, prin

Decizia nr. 1001 din 7 iulie 2009, Curtea Constituțională se pronunțase asupra

constituționalității dispozițiilor art. 120 din Legea nr. 46/2008, stabilind că

respectiva reglementare nu încălca legea fundamentală.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, au declarat recurs inculpații C.A.O., C.N.I. și Ș.I., arătându-se

că, în mod greșit, s-a considerat că excepția de neconstituționalitate invocată

nu are legătură cu soluționarea cauzei întrucât textul de lege enunțat

împiedică instanța de judecată să facă aplicarea prevederilor art. 18

1

C. pen., tocmai ceea ce s-a solicitat în cadrul căii de atac aflate în curs de

judecată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș.

S-a mai arătat că textul de lege

criticat contravine dispozițiilor art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (1), art. 21

alin. (3) și art. 24 alin. (1) din Constituție, încălcând principiul separației

puterilor în stat, prin imixtiunea legislativului în atribuțiile puterii

judecătorești, egalitatea cetățenilor în fața legii, prin discriminarea

persoanelor care comit infracțiuni silvice în raport cu alte categorii de

făptuitori, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare în sens larg.

Examinând cauza în raport de

criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

recursurile nu sunt fondate.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea

nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta

decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de

arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a

unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare care are legătură

cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul

acesteia.

Din analiza textului de lege enunțat

rezultă că sesizarea Curții Constituționale nu poate avea loc decât pentru

excepții ce vizează neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe în vigoare

și numai dacă dispoziția legală invocată are legătură cu soluționarea cauzei.

Înalta Curte reține că, în speță,

inculpații au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

120 din Legea nr. 46/2008 care stabilesc că faptele prevăzute la art. 106 - 113

din lege prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, indiferent de

modul și mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările

în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce,

precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Neconstituționalitatea a fost

invocată în esență în raport de faptul că, în cazul infracțiunilor silvice, a

fost înlăturată pentru instanțe posibilitatea aplicării unor sancțiuni cu

caracter administrativ, conform dispozițiilor art. 18

1

C. pen., prin

introducerea de către legiuitor a prezumției absolute că faptele prevăzute ca

infracțiuni de C. silvic prezintă întotdeauna gradul de pericol social al unei

infracțiuni.

Posibilitatea conferită

judecătorului de a aprecia cu privire la pericolul social conform art. 18

1

C. pen. a fost prevăzută pentru acele situații în care gradul de pericol social

concret al unei fapte penale este mai redus față de pericolul social generic al

infracțiunii tip incriminate de legiuitor, prevedere care, potrivit art. 73

alin. (3) lit. h) din Constituție, ține de domeniul dreptului substanțial.

În acest sens, s-a pronunțat Curtea

Constituțională prin Decizia nr. 1001 din 7 iulie 2009, stabilind că

reglementarea din art. 18

1

C. pen. nu este de rang constituțional.

Interpretarea Curții este deosebit

de importantă întrucât instanța în fața căreia se invocă neconstituționalitatea

unei dispoziții legale trebuie să verifice dacă în caz există un conflict

constituțional.

Exercitarea acestui control nu se

limitează la verificarea îndeplinirii formale a condițiilor primare de

admisibilitate, așa cum se susține de către autorii excepției de

neconstituționalitate, ci obligă instanța la efectuarea unei analize asupra

sesizării pentru a se stabili dacă există o contradicție între norma juridică

de care depinde soluționarea cauzei și normele înscrise în Constituție.

Numai atunci când se constată

existența unui asemenea conflict, instanța de judecată în fața căreia s-a

ridicat excepția de neconstituționalitate sesizează Curtea Constituțională în

vederea exercitării controlului de constituționalitate.

Revenind la speță, se constată că

dispoziția legală criticată nu se include între cele protejate la nivel

constituțional, pentru a se putea astfel invoca neconformitatea reglementării

cu legea fundamentală.

Prin urmare, nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cererea de

sesizare a Curții Constituționale a fost corect respinsă de instanța Curții de

Apel Târgu Mureș.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.A.O., C.N.I. și Ș.I. și va

dispune obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de recurenții inculpați C.A.O., C.N.I. și Ș.I. împotriva Încheierii

din 16 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 2384/289/2007.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 decembrie 2009.