ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3368/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2301 din 27

septembrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamanții S.C.C.S., P.M. și M.I.,

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale, având ca obiect obligarea acestuia din urmă la plata sumelor

reprezentând prima de concediu pe anii 2001 – 2006 actualizată cu indicele de

inflație de la data nașterii dreptului, până la data plății efective, respingând

totodată excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, cu privire la excepția invocată că efectul legilor prin care

s-a suspendat plata drepturilor salariale a fost acela al suspendării cursului

prescripției, conform art. 7 din Decretul nr. 167/1958.

Pe fond instanța a reținut că

reclamanții, în calitate de funcționari publici sunt îndreptățiți, potrivit

art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, să primească, pe lângă indemnizația

de concediu, o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în

concediu, prevedere legală a cărei aplicare a fost numai temporar suspendată,

prin legi succesive ale bugetului de stat, în perioada 2001 – 2006.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

La termenul de judecată din data de

26 martie 2008, constatând că părțile nu s-au prezentat și nici nu au solicitat,

în scris, judecarea în lipsă, instanța de recurs, în conformitate cu

dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea

cauzei.

Cum pricina a rămas în nelucrare,

mai mult de un an, din vina părților, la data de 7 aprilie 2009, instanța a

dispus, din oficiu, repunerea acesteia pe rol, în vederea verificării

incidenței dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

„orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și

orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de un

an”.

Având în vedere și împrejurarea că

în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau

suspenda cursul perimării, în condițiile art. 249 - 251 C. proc. civ., Curtea,

în conformitate cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., constată

perimat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr.

2301 din 27 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

iunie 2009.