ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2669/2009

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 30 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. 908/83/2008,

Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a menținut

arestarea preventivă a apelantului inculpat B.C.T., în baza 300 și a art. l60

b

alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul B.C.T.,

solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate.

Înalta Curte constată, că recursul declarat de inculpat este nefondat,

pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 300 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este

arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății,

legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. l60

b

.

Conform art. l60

b

alin. (3) din același cod, când instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de

libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării

preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste

dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive

verosimile de a bănui că inculpatul B.C.T. a comis fapta de lovituri cauzatoare

de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., iar lăsarea sa în libertate prezintă

un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării

preventive.

Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și

temeinică.

Astfel, potrivit art. 5 pct. l din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile

de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a

fost, inițial, arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare

competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune [(lit.

c)].

Ulterior, măsura arestării a fost

menținută pe baza condamnării pronunțate

de un tribunal

competent [(art. 5 pct. l lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul

condamnării inculpatului B.C.T., la pedeapsa de 5

de ani închisoare

(aplicată în baza art. 183 C. pen., prin Sentința

penală nr. 119 din 7 aprilie 2009 a Tribunalului Satu Mare, secția penală).

Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării

preventive a inculpatului este justificată, acesta fiind trimis în judecată

pentru o

infracțiune pentru care legea

prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și

existând probe certe

că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Constatând că sunt întrunite atât cerințele

art. 300

2

și ale art. 160

b

alin. (3)

C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. l lit. a) și c) din C.A.D.O.L.F.,

Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat B.C.T. va

fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei, din

care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.T. împotriva

încheierii din 30 iunie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 908/83/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 iulie 2009.