ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1797/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Constanța reclamantul G.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 6264 din 31 octombrie 2007 și obligarea acesteia de a emite o nouă hotărâre prin care să-i recunoască drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2 octombrie 1943 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2007.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că s-a născut la data de 2 octombrie 1943 în localitatea A.M., județul Tulcea, în perioada în care familia acestuia a fost strămutată din

localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după

cedarea teritoriului și semnarea Tratatului Româno-Bulgar, încheiat la Craiova în data de 7 septembrie 1940.

Reclamantul, în susținerea acțiunii, a

depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care: acte de stare civilă,

extras din tabloul evacuaților din Cadrilater eliberat de Arhivele Naționale,

și hotărârea nr. 2464 din 4 martie 2003 eliberată de pârâtă, prin care se

acordă drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, mamei reclamantului.

Din înscrisurile depuse rezultă cu

certitudine că familia acestuia a făcut obiectul schimbului de populație ca

urmare a Tratatului Româno-Bulgar încheiat la Craiova în data de 7 septembrie 1940.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat

respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 853/CA din 12 decembrie 2007, Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii

nr. 6264 din 31 octombrie 2007 emisă de pârâtă și a obligat-o să emită o nouă

hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea

nr. 189/2000 pentru perioada 2 octombrie 1943-6 martie 1945, începând cu data

de 1 noiembrie 2007.

Pentru a adopta această soluție, instanța

de fond a reținut, în esență, că reclamantul a dovedit prin probele

administrate că s-a născut la data de 2 octombrie 1943 în localitatea în care părinții săi au fost refugiați, respectiv localitatea A.M., județul Tulcea, făcând

obiectul schimbului de populație ca urmare a Tratatului Româno-Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.

Împotriva hotărârii instanței de fond a

declarat recurs pârâta, Casa Județeană de Pensii Tulcea, considerând-o nelegală

și netemeinică.

În motivele de recurs se arătă că în

mod greșit i s-a stabilit calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000

reclamantului, deoarece acesta nu era născut în 1940 când a avut loc schimbul

de populație ca urmare a semnării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1941.

Recurenta mai menționează faptul că în

anul 1943 nu a avut loc nici un schimb de populație pentru ca reclamantul să

susțină că s-a născut în perioada de strămutare a părinților.

Examinând cauza și sentința atacată în

raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face

nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie

intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia

împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut

l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este

de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului

părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta – începând

cu data nașterii sale 2 octombrie 1943, a avut aceeași situație cu cea a părinților

săi, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca

nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 853/CA din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2008.