ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1682/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 672 din 24 octombrie 2008 Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea reclamantului B.V. formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia de Constatare a Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă, având ca obiect anularea actului emis de pârâtă nr. 391/1996, prin care i s-a refuzat constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, obligarea pârâtei să constate calitatea sa de luptător în rezistența anticomunistă și să fie obligată la recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 3 lit. f) și g) și art. 7 din O.U.G. nr. 214/1999. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul alegă tratamentul de la art. 3 lit. f) și g), însă nu face dovada (sau susținerea) că acest tratament ar fi fost urmarea unor fapte pe care el să le fi săvârșit în scopurile menționate la art. 2 alin. (1) din ordonanță.

Chiar și în dovada persecuției de genul celor alegate, pentru motivul că a fost fiu de chiabur, calitatea de luptător în rezistența anticomunistă desfășurată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, nu îi va putea fi recunoscută reclamantului pentru că aceste eventuale persecuții nu ar fi fost determinate de fapte ale reclamantului în scop determinat, special, așa cum textul de lege impune în mod expres. Împotriva acestei hotărâri reclamantul B.V. a declarat recurs. În motivarea recursului se arată că deși în timpul școlii reclamantul a avut rezultate foarte bune, fiind primul la învățătură din clasă, a făcut toate demersurile în anul 1952 la absolvirea celor 7 clase, dar nu a fost primit la nici un liceu, sub motiv că este fiu de chiabur.

În anul absolvirii, 1952, a depus dosare la mai multe școli în Satu Mare, Baia Mare si Cluj Napoca, printre care și Liceul M. Eminescu, Liceul Tehnic Metalurgic, Școala tehnică de Construcții, Comunale Economic, si Planificare Satu Mare, Școala Profesională nr. 1 Satu Mare, dar, cu toate că a fost prezent la examene, cu mari eforturi, pentru că avea o situație foarte grea, fiindu-le toate bunurile confiscate și făcea toate bunurile pe jos, nu a fost lăsat sa participe la examene. Mai arată că în anul 1961 a fost angajat la Trustul Regional de Construcții Maramureș, ca muncitor necalificat, și ulterior s-a transferat, în anul 1963, la Întreprinderea Comerț cu Ridicata Produse Alimentare Baia Mare-Maramureș, unde mi s-a calificat într-o meserie, dar la scurtă vreme, la cererea numitului P.O.

care era secretar cu propaganda în raionul de partid, i s-a pus în vedere sa părăsească locul de muncă. Toate demersurile pentru a-și păstra locul de muncă au rămas fără rezultat, numitul P.O., amenințându-l în repetate rânduri și prin bunăvoința superiorilor de la aceea dată, i s-a operat în cartea de muncă mențiunea „încetat angajarea”. Pentru motivele arătate, solicită admiterea cererii și constatarea că nu s-au administrat probe suficiente pentru a se face dovada ca i s-a încetat contractul de munca, din motive politice, nesolicitandu-se de la instituția competenta relațiile necesare, nefiind lăsat să urmeze nici o școală, si, pe cale de consecință, admiterea recursului și casarea în totalitate a hotărârii atacate.

Examinând cauza și sentința atacată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerente ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 241/1999, se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă desfășurată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive.

În conformitate cu art. 2 alin. (1) al ordonanței, constituie infracțiuni săvârșite din motive politice, infracțiunile care au avut drept scop: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică, b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; d) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea .drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă, ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.

Art.3 din același act normativ arată că prin măsuri administrative abuzive se înțelege orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități ori de alte organe ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la art. 2 alin. (1), în baza cărora s-a dispus: f) exmatricularea din școli, licee și facultăți; g) încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice și dovedite cu acte scrise, administrative sau judecătorești de la acea dată. Înalta Curte constată că prevederile O.U.G. nr. 214/1999 au fost corect aplicate de instanța de fond la situația de fapt nedovedită în cauză.

Actul normativ indicat drept temei juridic al acțiunii, recunoaște în art.1 calitatea de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri abuzive în perioada 6 martie 1945-14 decembrie 1989. Măsurile administrative abuzive au fost definite în art.3 al acestui act normativ. Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă fără putință de tăgadă că reclamantul nu a fost supus nici unei măsuri administrative abuzive prevăzute expres în art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999, cu modificările și completările ulterioare, nefiind îndreptățit la acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.

Instanța de fond, în mod judicios a constatat că nu îi va putea fi recunoscută reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, având în vedere că eventualele persecuții nu ar fi determinate de fapte ale reclamantului în scop determinat, special, așa cum textul de lege impune în mod expres. Criticile recurentului potrivit cărora probele administrate nu au ost evaluate corespunzător nu sunt întemeiate și nu pot fi primite. Instanța de fond a analizat toate înscrisurile existente la dosarul cauzei, iar din cuprinsul lor nu a rezultat motivul politic care a determinat desfacerea contractului de muncă al recurentului.

În acest sens, intimatul-pârât, contrar celor susținute prin cererea de recurs formulată, arată faptul că, secretariatul Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, a solicitat date referitoare la recurentul-reclamant și C.N.S.A.S.-ului, care prin adresa nr. P1288/2008 a comunicat că nu deține date referitoare B.V., în sensul că ar fi fost supus, din motive politice, vreunei măsuri administrative abuzive.

Totodată, Comisia a solicitat relații de la Arhivele Naționale, Direcția Județeană Maramureș astfel cum rezultă din adresa nr. 391 din 14 aprilie2008 și nu de la Direcția Județeană Mureș cum se susține în motivele de recurs . La verificarea condițiilor de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, se au în vedere actele, documentele, informațiile scrise, transmise de instituțiile cu care Ministerul Justiției a încheiat protocoale de colaborare, respectiv: Ministerul de Interne, Arhivele Naționale, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Sănătății și Familiei, Ministerul Educației și Cercetării, Serviciul Român de Informații, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Muncii.

Înscrisurile cauzei atestă că nu au fost identificate documente care să demonstreze că recurentului-reclamant i s-a desfăcut contractul de muncă din motive politice. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.V. împotriva sentinței civile nr. 672 din 24 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2009.