ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1682/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 672 din 24

octombrie 2008 Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea reclamantului B.V.

formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia de Constatare a Calității de

Luptător în Rezistența Anticomunistă, având ca obiect anularea actului emis de

pârâtă nr. 391/1996, prin care i s-a refuzat constatarea calității de luptător

în rezistența anticomunistă, obligarea pârâtei să constate calitatea sa de

luptător în rezistența anticomunistă și să fie obligată la recunoașterea

drepturilor prevăzute de art. 3 lit. f) și g) și art. 7 din O.U.G. nr. 214/1999.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul alegă tratamentul de la

art. 3 lit. f) și g), însă nu face dovada (sau susținerea) că acest tratament

ar fi fost urmarea unor fapte pe care el să le fi săvârșit în scopurile

menționate la art. 2 alin. (1) din ordonanță.

Chiar și în dovada persecuției de genul

celor alegate, pentru motivul că a fost fiu de chiabur, calitatea de luptător

în rezistența anticomunistă desfășurată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie

1989, nu îi va putea fi recunoscută reclamantului pentru că aceste eventuale

persecuții nu ar fi fost determinate de fapte ale reclamantului în scop

determinat, special, așa cum textul de lege impune în mod expres.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul B.V.

a declarat recurs.

În

motivarea recursului se arată că deși în timpul școlii reclamantul a avut

rezultate foarte bune, fiind primul la învățătură din clasă, a făcut toate

demersurile în anul 1952 la absolvirea celor 7 clase, dar nu a fost primit la

nici un liceu, sub motiv că este fiu de chiabur. În anul absolvirii, 1952, a

depus dosare la mai multe școli în Satu Mare, Baia Mare si Cluj Napoca, printre

care și Liceul M. Eminescu, Liceul Tehnic Metalurgic, Școala tehnică de

Construcții, Comunale Economic, si Planificare Satu Mare, Școala Profesională

nr. 1 Satu Mare, dar, cu toate că a fost prezent la examene, cu mari eforturi,

pentru că avea o situație foarte grea, fiindu-le toate bunurile confiscate și

făcea toate bunurile pe jos, nu a fost lăsat sa participe la examene.

Mai arată că în

anul 1961 a fost angajat la Trustul Regional de Construcții Maramureș, ca

muncitor necalificat, și ulterior s-a transferat, în anul 1963, la

Întreprinderea Comerț cu Ridicata Produse Alimentare Baia Mare-Maramureș, unde

mi s-a calificat într-o meserie, dar la scurtă vreme, la cererea numitului P.O.

care era secretar cu propaganda în raionul de partid, i s-a pus în vedere sa

părăsească locul de muncă.

Toate

demersurile pentru a-și păstra locul de muncă au rămas fără rezultat, numitul P.O.,

amenințându-l în repetate rânduri și prin bunăvoința superiorilor de la aceea

dată, i s-a operat în cartea de muncă mențiunea „încetat angajarea”.

Pentru motivele

arătate, solicită admiterea cererii și constatarea că nu s-au administrat probe

suficiente pentru a se face dovada ca i s-a încetat contractul de munca, din

motive politice, nesolicitandu-se de la instituția competenta relațiile

necesare, nefiind lăsat să urmeze nici o școală, si, pe cale de consecință,

admiterea recursului și casarea în totalitate a hotărârii atacate.

Examinând cauza

și sentința atacată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerente ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 1

din O.U.G. nr. 241/1999, se recunoaște calitatea de luptător în rezistența

anticomunistă desfășurată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau

supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive.

În conformitate

cu art. 2 alin. (1) al ordonanței, constituie infracțiuni săvârșite din motive

politice, infracțiunile care au avut drept scop: a) exprimarea protestului

împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și

abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică, b)

susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic;

c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 14 decembrie

1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; d) acțiunea de împotrivire

cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist; d) respectarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și

respectarea .drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; e)

înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine

etnică, de limbă, ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere

ori de origine socială.

Art.3 din același act normativ arată că prin măsuri

administrative abuzive se înțelege orice măsuri luate de organele fostei

miliții sau securități ori de alte organe ca urmare a săvârșirii unei fapte în

scopurile menționate la art. 2 alin. (1), în baza cărora s-a dispus: f)

exmatricularea din școli, licee și facultăți; g) încetarea contractului de

muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice și dovedite cu acte

scrise, administrative sau judecătorești de la acea dată.

Înalta Curte

constată că prevederile O.U.G. nr. 214/1999 au fost corect aplicate de instanța

de fond la situația de fapt nedovedită în cauză.

Actul normativ

indicat drept temei juridic al acțiunii, recunoaște în art.1 calitatea de

luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni

săvârșite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri

abuzive în perioada 6 martie 1945-14 decembrie 1989.

Măsurile

administrative abuzive au fost definite în art.3 al acestui act normativ.

Din înscrisurile

depuse la dosar, rezultă fără putință de tăgadă că reclamantul nu a fost supus

nici unei măsuri administrative abuzive prevăzute expres în art. 3 din O.U.G.

nr. 214/1999, cu modificările și completările ulterioare, nefiind îndreptățit

la acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.

Instanța de

fond, în mod judicios a constatat că nu îi va putea fi recunoscută

reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, având în

vedere că eventualele persecuții nu ar fi determinate de fapte ale

reclamantului în scop determinat, special, așa cum textul de lege impune în mod

expres.

Criticile

recurentului potrivit cărora probele administrate nu au ost evaluate

corespunzător nu sunt întemeiate și nu pot fi primite.

Instanța de fond

a analizat toate înscrisurile existente la dosarul cauzei, iar din cuprinsul

lor nu a rezultat motivul politic care a determinat desfacerea contractului de

muncă al recurentului.

În acest sens,

intimatul-pârât, contrar celor susținute prin cererea de recurs formulată,

arată faptul că, secretariatul Comisiei pentru constatarea calității de luptător

în rezistența anticomunistă, a solicitat date referitoare la

recurentul-reclamant și C.N.S.A.S.-ului, care prin adresa nr. P1288/2008 a

comunicat că nu deține date referitoare B.V., în sensul că ar fi fost supus,

din motive politice, vreunei măsuri administrative abuzive. Totodată, Comisia a

solicitat relații de la Arhivele Naționale, Direcția Județeană Maramureș astfel

cum rezultă din adresa nr. 391 din 14 aprilie2008 și nu de la Direcția

Județeană Mureș cum se susține în motivele de recurs .

La verificarea

condițiilor de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, se

au în vedere actele, documentele, informațiile scrise, transmise de

instituțiile cu care Ministerul Justiției a încheiat protocoale de colaborare,

respectiv: Ministerul de Interne, Arhivele Naționale, Ministerul Apărării

Naționale, Ministerul Sănătății și Familiei, Ministerul Educației și

Cercetării, Serviciul Român de Informații, Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, Ministerul Muncii.

Înscrisurile

cauzei atestă că nu au fost identificate documente care să demonstreze că

recurentului-reclamant i s-a desfăcut contractul de muncă din motive politice.

Astfel fiind,

Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală pe care o va menține.

În consecință,

pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.V.

împotriva sentinței civile nr. 672 din 24 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

martie 2009.