ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3723/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3723/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din data de 30 octombrie 2007 dată în dosarul nr. 26997/3/2007 al Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea spre soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a excepției de nelegalitate a pct. 2 din Decizia nr. 10 din 8 decembrie 2003 a Comisiei centrale fiscale din M.F.P. În motivarea excepției s-a arătat că pct. 2 din Decizia nr. 10/2003 nu constituie o sluție de aplicare a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 345/2002, care prevede că sunt plătitoare de T.V.A.
persoanele impozabile, indiferent de statutul lor juridic; că se adaugă la lege, fapt inadmisibil și ilegal; că decizia este semnată de ministrul finanțelor publice și nu de membrii comisiei; că a intrat în vigoare la 26 de zile după ce Legea nr. 345/2002 era abrogată; că notarii publici nu desfășoară activități economice. Prin sentința civilă nr. 1957/2008 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, excepția de nelegalitate a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât actul administrativ are caracter normativ și după intrarea în vigoare a Legii nr. 262/2007 pot forma obiectul excepției de nelegalitate doar actele administrative cu caracter individual. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen reclamanții.
În motivarea recursului s-a arătat în esență: că la data intrării în vigoare a Legii nr. 262/2007 cererea se afla pe rolul Tribunalului București fiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (2) din lege; că art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, se referă la actele administrative unilaterale în general. Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele. În cuprinsul art. 4 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004, modificată, legiuitorul menționează actul administrativ unilateral emis anterior intrări în vigoare a legii, fără a face distincție între actul administrativ individual sau normativ.
Practica unitară a Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că este admisibilă excepția de nelegalitate invocată cu privire la actele administrative cu caracter normativ, întrucât, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată, nu se face distincție între actul administrativ individual sau normativ. Pentru aceste considerente recursul va fi admis, sentința se va casa și cauza va fi trimisă spre soluționare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de T.D.M.și T.P.V., împotriva sentinței civile nr. 1957 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.