ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3723/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3723/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din data de 30 octombrie 2007 dată în
dosarul nr. 26997/3/2007 al Tribunalului București, secția de contencios
administrativ și fiscal, s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea
spre soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a excepției de nelegalitate a pct. 2 din Decizia nr. 10
din 8 decembrie 2003 a Comisiei centrale fiscale din M.F.P.
În motivarea excepției s-a
arătat că pct. 2 din Decizia nr. 10/2003 nu constituie o sluție de aplicare a art.
2 alin. (1) din Legea nr. 345/2002, care prevede că sunt plătitoare de T.V.A.
persoanele impozabile, indiferent de statutul lor juridic; că se adaugă la
lege, fapt inadmisibil și ilegal; că decizia este semnată de ministrul
finanțelor publice și nu de membrii comisiei; că a intrat în vigoare la 26 de
zile după ce Legea nr. 345/2002 era abrogată; că notarii publici nu desfășoară
activități economice.
Prin sentința civilă nr. 1957/2008
a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,
excepția de nelegalitate a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât actul
administrativ are caracter normativ și după intrarea în vigoare a Legii nr. 262/2007
pot forma obiectul excepției de nelegalitate doar actele administrative cu
caracter individual.
Împotriva acestei sentințe
au declarat recurs în termen reclamanții.
În motivarea recursului s-a
arătat în esență: că la data intrării în vigoare a Legii nr. 262/2007 cererea
se afla pe rolul Tribunalului București fiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin.
(2) din lege; că art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, se referă la actele
administrative unilaterale în general.
Verificând cauza în funcție
de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 3041 C. proc. civ.,
Înalta Curte reține următoarele.
În cuprinsul art. 4 alin.
(2) teza a doua din Legea nr. 554/2004, modificată, legiuitorul menționează
actul administrativ unilateral emis anterior intrări în vigoare a legii, fără a
face distincție între actul administrativ individual sau normativ.
Practica unitară a Secției
de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a
statuat că este admisibilă excepția de nelegalitate invocată cu privire la
actele administrative cu caracter normativ, întrucât, potrivit art. 4 alin. (2)
din Legea nr. 554/2004, modificată, nu se face distincție între actul
administrativ individual sau normativ.
Pentru aceste considerente
recursul va fi admis, sentința se va casa și cauza va fi trimisă spre
soluționare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
T.D.M.și T.P.V., împotriva sentinței civile nr. 1957 din 25 iunie 2008 a Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și
trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 28 octombrie 2008.