ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 434/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 26 septembrie

2007, reclamanta C.M.M.S. a chemat în judecată M.F.P., solicitând anularea Deciziei

nr. 10 din 8 octombrie 2003 prin care au fost aprobate de către Comisia Centrală

Fiscală soluții referitoare la aplicarea unitară a unor prevederi din Legea nr.

345/2002 privind TVA, decizie publicată în M. Of. nr. 65/26.01.2004.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că decizia atacată a fost publicată după abrogarea Legii

nr. 345/2002 prin intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2004 a Codului fiscal.

S-a mai arătat că evidențele

contabile pentru anii 2002 și 2003 ale Biroului de notari publici asociați C.&C.,

sunt deja închise și că, în orice caz, fiecare notar din cadrul biroului este

persoană impozabilă separat, în sensul cerut de Legea nr. 345/2002, plătind

numai impozit pe venit, rămânând titular individual de obligații fiscale,

conform O.G. nr. 7/2001. În ceea ce privește TVA, reclamanta a precizat că

Legea nr. 345/2002 nu derogă de la acest principiu, fiind plătitoare de TVA

persoana fizică și persoana juridică, biroul de notari publici neavând această

din urmă calitate.

Prin sentința civilă nr. 776

din 11 martie 2008, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția lipsei de interes invocată de pârât și a respins

acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că reclamanta justifică interesul formulării

acțiunii, întrucât interpretarea dată prin decizia contestată unor dispoziții

privind TVA ar putea influența contestația împotriva deciziei de impunere în

legătură cu obligațiile fiscale suplimentare, aflată în procedură

administrativă prin Decizia nr. 45 din 25 februarie 2008 a organelor financiare

fiind suspendată contestația până la soluționarea cauzei ce formează obiectul

prezentului litigiu.

Referitor la împrejurarea că

la data publicării deciziei atacate Legea nr. 345/2002 era abrogată, instanța a

constatat că nu prezintă relevanță, întrucât soluțiile propuse prin actul

administrativ emis de Comisia Centrală Fiscală se aplică procedurilor în curs.

S-a mai reținut că

modificările pe care le-ar genera aplicarea deciziei nu ar fi de natură a

atrage răspunderea civilă sau penală a contribuabililor.

Instanța a constatat că pct.

2 din decizie este în concordanță cu art. 1 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 345/2002,

care definește noțiunea de persoană impozabilă, asocierea notarială putând fi

considerată persoană impozabilă dacă desfășoară activități economice în nume

propriu, distinct de cele exercitate de fiecare notar în parte.

În situația în care unele

asociații de notari țin evidența onorariilor notarilor pe numele asocierii,

este firesc ca persoana impozabilă să fie considerată asocierea, în numele

căreia se desfășoară activitatea notarială, astfel încât plafonul stabilit de

Legea nr. 345/2002 să fie depășit de către asociere, care va fi înregistrată ca

plătitor de TVA.

Cât privește condițiile de

formă, instanța a constatat că au fost îndeplinite, decizia atacată fiind

aprobată prin ordin al ministrului și publicată în Monitorul Oficial.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta C.M.M.S., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamanta a

învederat că instanța a interpretat eronat prevederile art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 345/2002, reținând în mod nelegal că activitatea notarială este una economică

și nu un serviciu de interes public, iar asocierile profesionale de notari

neputând fi asimilate persoanelor juridice, fiind forme de exercitare a

profesiei în care fiecare notar își desfășoară activitatea în mod individual,

fiind urmărit fiscal pentru impozitul pe veniturile sale și nu pe cele ale

vreunei asocieri.

Reclamanta a mai arătat că

regimul TVA stabilit prin decizia contestată nu poate fi impus retroactiv, după

abrogarea Legii nr. 345/2002, în sarcina asociațiilor profesionale ale căror

membri nu au realizat, individual, venituri peste plafonul legal de TVA,

această taxă referindu-se la activitatea fiecărui notar în parte, care rămâne

titular de obligații fiscale.

S-a mai invocat și

nelegalitatea deciziei care a fost emisă de ministru cu exces de putere, deși

ar fi trebuit să emane de la Comisia Centrală Fiscală și să fie aprobată de

ministru, potrivit prevederilor Ordinului nr. 1581/2003 emis de ministrul

finanțelor publice.

Prin concluziile scrise

depuse la dosar, pârâtul a solicitat respingerea recursului, învederând că

decizia atacată este legală, fiind adoptată de Comisia Centrală Fiscală constituită

în baza Ordinului nr. 1581/2003, necesitatea de a fi aprobată prin ordin fiind

impusă de-abia prin Codul fiscal, după 1 ianuarie 2004. S-a mai arătat că nu

există neconcordanță între considerentele și dispozitivul hotărârii,

argumentele expuse în cuprinsul sentinței nefundamentând decât soluția adoptată

de instanță, de respingere a acțiunii.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea

va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Referitor la critica adusă

privind neîndeplinirea condițiilor de formă ale Deciziei nr. 10/2003 a Comisiei

Centrale Fiscale, Curtea constată că argumentele invocate nu au suport legal.

Astfel, această comisie a

fost constituită la nivelul M.F.P. pentru aplicarea unitară a unor prevederi

legale în materie fiscală, printre care și cele privind TVA și emite decizii

care se aprobă de ministrul de resort și se publică în Monitorul Oficial.

În cauză, prin Ordinul nr. 10

din 8 decembrie 2003, ministrul finanțelor publice a aprobat soluțiile adoptate

de Comisia Centrală Fiscală referitoare la aplicarea unitară a prevederilor

unor articole din Legea nr. 345/2002 privind TVA, Decizia nr. 10/2003 fiind publicată

în M. Of. nr. 65/26.01.2004.

Nici împrejurarea că, la

data intrării în vigoare a deciziei contestate, Legea nr. 345/2002 era abrogată

prin adoptarea la 1 ianuarie 2004 a Codului fiscal nu constituie un motiv de

nelegalitate a actului, soluțiile adoptate aplicându-se situațiilor anterioare,

aflate în curs de soluționare.

Referitor la fondul

litigiului, instanța a reținut în mod justificat că soluțiile adoptate de Comisia

Centrală Fiscală la pct. 1 și 2 au interpretat corect prevederile art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 345/2002 privind TVA.

Astfel cum a reținut

instanța de fond, societățile civile și cabinetele asociate de notari, chiar

dacă nu au personalitate juridică, pot fi persoane impozabile în sensul actului

normativ susmenționat - art. 2 alin. (1) și (2) - efectuând de o manieră

independentă activități economice, în această secțiune incluzându-se și

activitățile prestatorilor de servicii și cele ale profesiunilor libere sau

asimilate.

Prin soluția propusă la art.

2, decizia contestată face distincție între activitățile economice desfășurate

de asociați în numele asociației respective - situație în care se înregistrează

ca plătitor de TVA asociația - și cele efectuate de notarul asociat în nume

propriu - situație în care se înregistrează ca plătitor de TVA asociatul.

Aceste soluții nu contravin

prevederilor Legii nr. 345/2002 și nu se poate susține că s-ar ajunge la o

plată dublă a taxei pe valoarea adăugată, prin impunerea TVA pentru activitatea

desfășurată de notarii asociați într-o societate civilă profesională sau

cabinete asociate.

Așadar, soluția adoptată de

Comisia Centrală Fiscală prin Decizia nr. 10/2003 de a fi înregistrată ca

plătitor de TVA asociația se aplică exclusiv facturilor fiscale pentru

prestările efectuate, emise în numele asociației, nu și în cazul activităților

economice desfășurate în nume individual de asociat, situație în care acesta

este persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA.

În consecință, criticile

formulate fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.M.M.S. împotriva sentinței civile nr. 776 din 11 martie 2008 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 28 ianuarie 2009.