ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1780/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 2 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr. 3653/30/2006, Curtea de Apel Timișoara în temeiul prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, a respins cererea formulată de inculpatul D.M.A. având ca obiect sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 178 din Legea nr. 141/1997, art. 40 din Legea nr. 82/1991 și art. 289 C. pen.

Instanța a reținut că inculpatul D.M.A., prin apărător ales, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 178 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, art. 40 din Legea nr. 82/1991, art. 289 C. pen., în motivare arătând următoarele: dispozițiile art. 178 din Legea nr. 141/1997 contravin principiului nediscriminării consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituția României, precum și principiului separației și echilibrului puterilor în stat, prevăzută de art. 1 alin. (4) din Constituție, întrucât art. 178 stabilește un tratament inegal, mult agravat față de Codul penal; referindu-se la conținutul art. 40 din Legea nr. 82/1991 a susținut că acesta contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituția României, deoarece instituie o răspundere penală pentru fapte care în mod obișnuit atrag răspunderea în condițiile art. 290 C. pen., inegalitatea de tratament juridic fiind evidentă; în ce privește art. 289 C. pen.

s-a arătat că acesta contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, câtă vreme privește infracțiunea de fals intelectual ce se săvârșește asupra unui înscris oficial ce nu poate emana sau aparține decât unei unități publice, ori societatea comercială la care inculpatul este asociat nu poate emite înscrisuri oficiale. Prin încheierea din 12 februarie 2009, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992 s-a respins cererea formulată de inculpat având ca obiect sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 178 din Legea nr. 141/1997, art. 40 din Legea nr. 82/1991 și art. 289 C. pen.

Prin decizia penală nr. 746 din 3 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de inculpat; în motivare s-a apreciat că în mod greșit instanța și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate invocată în condițiile în care avea obligația de a se pronunța doar asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în raport de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992. Reluând după casare, examinarea cererii formulată de inculpat, având ca obiect sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, Curtea de Apel Timișoara prin încheierea din 2 aprilie 2009 a respins cererea inculpatului. În considerente s-a motivat că cererea este neîntemeiată, deoarece textele de lege invocate, respectiv, dispozițiile art. 178 din Legea nr. 141/1997, art. 40 din Legea nr. 82/1991, art. 289 C. pen.

și motivele arătate nu au legătură cu fondul cauzei, în condițiile în care sunt simple apărări formulate de inculpat și care urmează a fi analizate de către instanța de recurs. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul D.M.A., criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul încălcării dispozițiilor art.29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 și al netemeiniciei referitor la greșita apreciere că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu obiectul cauzei. Verificând hotărârea atacată în raport de aceste critici, cât și de criticile aduse prin excepția ridicată în fața Curții de Apel Timișoara, ca instanță de recurs, privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 178 din Legea nr. 141/1997 Cod vamal, art. 40 din Legea nr. 82/1991 și art. 289 C. pen.

precum și de dispozițiile art. 385 6 C. proc. pen., se constată că este fondat recursul declarat de inculpat. Așa cum s-a arătat în cerere, textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt ale art. 16 alin. (1) din Constituție care consacră principiul egalității în drepturi, precum și al separației și echilibrului puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. (4) din legea fundamentală. Pentru a pronunța soluția de respingere a sesizării Curții Constituționale cu judecarea excepției de neconstituționalitate, Curtea de Apel Timișoara a analizat condițiile de admisibilitate în raport cu art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, constatând că excepția ridicată nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Dar, prin art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată se stipulează expres că, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor, privind neconstituționalitatea unor legi sau ordonanțe, sau a unor dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Desigur, prin prisma acestor dispoziții și în raport de conținutul excepției invocate nu se poate reține că aceasta nu are legătură cu fondul cauzei, atâta timp cât, cauza penală se află în recurs pe rolul Curții de Apel Timișoara, iar de dezlegarea dată de Curtea Constituțională, inculpatului i-ar fi sau nu aplicabile aceste texte, cunoscut fiind că acesta a fost trimis în judecată și condamnat pentru complicitate la art. 178 din Legea nr. 141/1997 și art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen.

și instigare la art. 289 C. pen. Cu referire însă la fondul cererii, Înalta Curte opinează că excepția de neconstituționalitate ridicată de inculpat în fața Curții de Apel Timișoara este neîntemeiată. Situațiile diferite în care se găsesc persoanele care au săvârșit infracțiunile prevăzute de textele menționate și care reglementează un domeniu special al relațiilor sociale, respectiv, domeniul vamal justifică și soluțiile diferite adoptate de legiuitor în privința condițiilor de incriminare și sancționare a faptelor, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul egalității de tratament, consfințit de Constituție. Față de cele ce preced, admițând recursul inculpatului, va fi casată încheierea din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara și rejudecând în limitele casării, se va dispune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, ridicată de contestator.

Dosarul cauzei va fi trimis Curții de Apel Timișoara pentru ca în temeiul art. 303 alin. (6) C. proc. pen. să suspende judecata și în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, să sesizeze Curtea Constituțională.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.M.A. împotriva încheierii din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3653/30/2006. Casează încheierea atacată și, rejudecând, admite cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată de inculpat. Trimite cauza Curții de Apel Timișoara pentru conformare. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2009.