ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1780/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 2 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr. 3653/30/2006, Curtea

de Apel Timișoara în temeiul prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, a

respins cererea formulată de inculpatul

D.M.A. având ca obiect sesizarea Curții Constituționale pentru

soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 178 din Legea

nr. 141/1997, art. 40 din Legea nr. 82/1991 și art. 289 C. pen.

Instanța

a reținut că inculpatul D.M.A., prin apărător ales, a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 178 din Legea nr. 141/1997 privind

Codul vamal al României, art. 40 din Legea nr. 82/1991, art. 289 C. pen., în

motivare arătând următoarele: dispozițiile art. 178 din Legea nr. 141/1997

contravin principiului nediscriminării consacrat în art. 16 alin. (1) din

Constituția României, precum și principiului separației și echilibrului

puterilor în stat, prevăzută de art. 1 alin. (4) din Constituție, întrucât art.

178 stabilește un tratament inegal, mult agravat față de Codul penal;

referindu-se la conținutul art. 40 din Legea nr. 82/1991 a susținut că acesta

contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituția României, deoarece

instituie o răspundere penală pentru fapte care în mod obișnuit atrag

răspunderea în condițiile art. 290 C. pen., inegalitatea de tratament juridic

fiind evidentă; în ce privește art. 289 C. pen. s-a arătat că acesta contravine

prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, câtă vreme privește

infracțiunea de fals intelectual ce se săvârșește asupra unui înscris oficial

ce nu poate emana sau aparține decât unei unități publice, ori societatea

comercială la care inculpatul este asociat nu poate emite înscrisuri oficiale.

Prin

încheierea din 12 februarie 2009, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992 s-a

respins cererea formulată de inculpat având ca obiect sesizarea Curții

Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a

prevederilor art. 178 din Legea nr. 141/1997, art. 40 din Legea nr. 82/1991 și

art. 289 C. pen.

Prin

decizia penală nr. 746 din 3 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

s-a admis recursul declarat de inculpat; în motivare s-a apreciat că în mod

greșit instanța și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate

invocată în condițiile în care avea obligația de a se pronunța doar asupra

îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în raport de art. 29 alin. (1), (2)

și (3) din Legea nr. 47/1992.

Reluând

după casare, examinarea cererii formulată de inculpat, având ca obiect

sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, Curtea

de Apel Timișoara prin încheierea din 2 aprilie 2009 a respins cererea

inculpatului.

În

considerente s-a motivat că cererea este neîntemeiată, deoarece textele de lege

invocate, respectiv, dispozițiile art. 178 din Legea nr. 141/1997, art. 40 din Legea

nr. 82/1991, art. 289 C. pen. și motivele arătate nu au legătură cu fondul

cauzei, în condițiile în care sunt simple apărări formulate de inculpat și care

urmează a fi analizate de către instanța de recurs.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs inculpatul D.M.A., criticând-o pentru

nelegalitate sub aspectul încălcării dispozițiilor art.29 alin. (1), (2) și (3)

din Legea nr. 47/1992 și al netemeiniciei referitor la greșita apreciere că

excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu obiectul cauzei.

Verificând

hotărârea atacată în raport de aceste critici, cât și de criticile aduse prin

excepția ridicată în fața Curții de Apel Timișoara, ca instanță de recurs,

privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 178 din Legea nr. 141/1997 Cod

vamal, art. 40 din Legea nr. 82/1991 și art. 289 C. pen. precum și de

dispozițiile art. 385

6

C. proc. pen., se constată că este fondat

recursul declarat de inculpat.

Așa cum

s-a arătat în cerere, textele constituționale invocate în susținerea excepției

sunt ale art. 16 alin. (1) din Constituție care consacră principiul egalității

în drepturi, precum și al separației și echilibrului puterilor în stat,

prevăzut de art. 1 alin. (4) din legea fundamentală.

Pentru

a pronunța soluția de respingere a sesizării Curții Constituționale cu

judecarea excepției de neconstituționalitate, Curtea de Apel Timișoara a

analizat condițiile de admisibilitate în raport cu art. 29 alin. (1), (2) și (3)

din Legea nr. 47/1992, constatând că excepția ridicată nu are legătură cu

soluționarea cauzei.

Dar,

prin art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată se stipulează expres

că, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața

instanțelor, privind neconstituționalitatea unor legi sau ordonanțe, sau a unor

dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu

soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul

acestuia.

Desigur,

prin prisma acestor dispoziții și în raport de conținutul excepției invocate nu

se poate reține că aceasta nu are legătură cu fondul cauzei, atâta timp cât,

cauza penală se află în recurs pe rolul Curții de Apel Timișoara, iar de

dezlegarea dată de Curtea Constituțională, inculpatului i-ar fi sau nu

aplicabile aceste texte, cunoscut fiind că acesta a fost trimis în judecată și

condamnat pentru complicitate la art. 178 din Legea nr. 141/1997 și art. 40 din

Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. și instigare la art. 289 C. pen.

Cu

referire însă la fondul cererii, Înalta Curte opinează că excepția de

neconstituționalitate ridicată de inculpat în fața Curții de Apel Timișoara

este neîntemeiată. Situațiile diferite în care se găsesc persoanele care au

săvârșit infracțiunile prevăzute de textele menționate și care reglementează un

domeniu special al relațiilor sociale, respectiv, domeniul vamal justifică și

soluțiile diferite adoptate de legiuitor în privința condițiilor de incriminare

și sancționare a faptelor, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul

egalității de tratament, consfințit de Constituție.

Față de

cele ce preced, admițând recursul inculpatului, va fi casată încheierea din 2

aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara și rejudecând în limitele casării, se

va dispune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de

neconstituționalitate, ridicată de contestator.

Dosarul

cauzei va fi trimis Curții de Apel Timișoara pentru ca în temeiul art. 303

alin. (6) C. proc. pen. să suspende judecata și în conformitate cu dispozițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, să sesizeze Curtea

Constituțională.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul D.M.A. împotriva încheierii din

2 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul

nr. 3653/30/2006.

Casează

încheierea atacată și, rejudecând, admite cererea de sesizare a Curții

Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată

de inculpat.

Trimite

cauza Curții de Apel Timișoara pentru conformare.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă

de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai

2009.