ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2736/2009

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 15 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr.

953.5/30/2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins cererea

formulată de petenta M.M.E. privind sesizarea Curții Constituționale cu

soluționarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 137/2008,

constatând că excepția este inadmisibilă, în baza art. 29 alin. (6) din Legea

nr. 47/1992, modificată și republicată.

Î

mpotriva acestei încheieri, a declarat recurs

inculpata M.M.E., solicitând casarea încheierii și admiterea cererii sale de

sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de

neconstituționalitate ridicată.

Î

n motivarea recursului a arătat că atât timp

cât judecătorii nu vor refuza să fie plătiți „din buzunarul Guvernului prin

Ministerul Justiției și al Libertăților Cetățenești și nu vor cere și trece cu

bugetul sub tutela Înaltei Curți de Casație și Justiție nu vor putea susține că

sunt independenți, atunci când judecă pricina fără să se dezică de jurământul

profesional prin care s-au obligat să respecte Constituția și legile

țării".

Înalta Curte constată că recursul declarat de

inculpată este nefondat, pentru următoarele argumente:

M.M.E. a fost trimisă în judecată prin

Rechizitoriul din 10 februarie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș, alături de alți

inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea comiterii de

infracțiuni, înșelăciune, complicitate la fals în înscrisuri oficiale, uz de

fals, fals în declarații, fals privind identitatea, prevăzute de art. 8 din

Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 25 raportat la

art. 288 alin. (1), art. 291, art. 292, art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen.

Prin încheierea din 5 iunie 2009, Tribunalul Timiș, învestit

cu soluționarea cauzei, a respins excepția privind neregulata sesizare a

instanței prin rechizitoriu, formulată de avocatul ales al inculpatei M.M.E., a

menținut măsura arestării preventive față de inculpatul V.M.N., respingând

cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acest

inculpat.

Î

mpotriva acestei încheieri, inculpata M.M.E.

a declarat recurs la Curtea de Apel Timișoara, iar la termenul de judecată din

15 iulie a ridicat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 137/2008,

solicitând

admiterea cererii de sesizare a

Curții Constituționale cu soluționarea excepției și

suspendarea cauzei

până la judecarea acesteia.

Curtea de Apel Timișoara a considerat

inadmisibilă excepția și a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale.

Examinând recursul

declarat de inculpată împotriva încheierii din 15 iulie

2009 a Curții de Apel Timișoara, precum și actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că este nefondat.

Astfel, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea

nr. 47/1992, modificată și republicată, excepțiile privind

neconstitutionalitatea unei legi, ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege

sau ordonanță, trebuie să aibă legătură cu soluționarea litigiului.

Alin. (6) al aceluiași articol dă

posibilitatea instanței în fața căreia a fost ridicată excepția de

neconstituționalitate să respingă cererea de sesizare a Curții Constituționale,

dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau

(3).

Curtea de apel a respins, legal, cererea de

sesizare a Curții Constituționale, conform art. 29 alin. (6) raportat la alin.

(1) al aceluiași art. din Legea nr. 47/1992, pentru că, într-adevăr, O.U.G. nr.

137/2008,

publicată în M.Of. Partea

I,

nr. 745 din 4 noiembrie

2008, care se referă la prorogarea unor

termene prevăzute de Legea nr. 247/2005 și Legea nr. 304/2004 privind

organizarea judiciară, nu are nici o legătură cu soluționarea litigiului penal.

Excepția

ridicată fiind inadmisibilă, nu putea fi trimisă spre soluționare Curții

Constituționale conform art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

republicată.

Î

n consecință, Înalta Curte va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpată.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în sumă de 200 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și al Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpata M.M.E. împotriva încheierii din 15 iulie 2009 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 953.5/30/2009.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de

200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 iulie 2009.