ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3697/2009

Asupra recursului de față;

Curtea de Apel Suceava,

Comisia de Cercetare a Averilor, prin Ordonanța nr. 1 din 18 iunie 2007, a

clasat cauza având ca obiect cererea de cercetare a averii numitului A.M.,

formulată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava, la sesizarea numitei A.V., constatând că proveniența bunurilor

dobândite de acesta, împreună cu soția sa A.R., este justificată.

Față de această împrejurare

s-a apreciat că nu există o „vădită" diferență între veniturile și

cheltuielile persoanei cercetate și în raport de faptul că nu s-a dovedit

caracterul ilicit al dobândirii unor bunuri, s-a concluzionat că averea

dobândită este justificată.

A fost respinsă deasemenea și

cererea de sesizare a parchetului, formulată de A.V., constatându-se că, în

raport de dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 115/1996, o

asemenea măsură poate fi dispusă doar în cazul în care rezultă săvârșirea unei

infracțiuni în legătură cu bunurile a căror proveniență nu se justifică, aspect

ce nu a rezultat în cauză.

În considerentele acestei din

urmă hotărâri judecătorești s-a arătat că soluția pronunțată de instanța de

recurs a fost rezultatul unei erori materiale în sensul art. 318 C. proc. civ.,

în condițiile în care data formulării căii de atac este 3 august 2007 iar nu 13

august 2007. Cum recursul declarat la această dată se încadrează în termenul

prevăzut de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, s-a impus soluția de

admitere a contestației în anulare, cu consecința rejudecării recursului.

Recurenta A.V. a criticat

Ordonanța nr. 1 din 18 iulie 2007 pronunțată de Comisia de Cercetare a Averilor

din cadrul Curții de Apel Suceava sub următoarele aspecte:

cercetat în mod exhaustiv modul de dobândire a averii de către controlați și nu

a interpretat corect probatoriul administrat. În cuprinsul acestui motiv

recurenta afirmă că au fost mult subdimensionate cheltuielile uzuale ale

familiei, s-a încercat ascunderea altor cheltuieli consistente privind ratele

plătite în cursul anului 2006 la creditul achitat anticipat în decembrie,

precum și comisionul de achitare anticipată; ratele achitate la CAR, în cuantum

de 2.211 lei; ratele achitate în decembrie 2006 și ianuarie 2007 la cele două

împrumuturi de la BCR. Se mai susține că în mod nejustificat comisia a respins

cererea de cercetare a existenței altor contracte prin care persoanele

controlate au dobândit imobile în anul 2006, fără a le insera în declarația de

avere.

motiv de recurs combate modul de rezolvare a cererii de sesizare a parchetului,

recurenta considerând că există indicii temeinice privind săvârșirea de către

A.M. a unor infracțiuni, cel puțin sub două aspecte:

- afirmațiile

incomplete sau care nu corespund realității, făcute în declarația de avere,

care intră sub incidența art. 36 din Legea nr. 115/1996;

- condițiile de

achiziție a suprafeței de teren forestier, prețul declarat fiind mult inferior

celui real.

Prin

întâmpinarea formulată, intimații A.M. și A.R. au solicitat respingerea

recursului, ca nefondat.

Intimații au

arătat că în declarația de avere din data de 29 decembrie 2006, dată de A.M. au

fost înscrise date sumare privind bunurile dobândite în perioada de referință,

dar ea trebuie analizată în raport de anterioara declarație de avere, din data

de 30 noiembrie 2005, precum și de înscrisurile care atestă situații cărora

autorul declarațiilor nu le-a dat importanța necesară la data întocmirii.

Detaliind

veniturile „din alte surse", intimații susțin că au fost permanent

sprijiniți de părinții din ambele familii cu produse agro-alimentare din

gospodăriile lor; că au primit tichete de masă în valoare totală de aprox.

3.500 lei anual; că A.M. primește periodic vestimentație și încălțăminte de la

Direcția Silvică Botoșani și că rudele lor le-au oferit găzduire copiilor în

perioada studiilor universitare din Iași. De asemenea, în privința

cheltuielilor, intimații au insistat asupra acurateței sumelor reținute de

Comisia de Cercetare a Averilor, reiterând informațiile furnizate acesteia,

inclusiv valoarea împrumutului de la CAR - Inspectoratul Silvic Botoșani, de

4200 lei (RON), primit la data de 13 februarie 2007.

În cadrul probei cu

înscrisuri administrate în recurs în temeiul art. 305 C. proc. civ., recurenta

A.V. a depus procesul-verbal de constatare întocmit de Camera de Conturi

Botoșani la data de 20 martie 2009, urmare controlului efectuat la Direcția

Silvică Botoșani privind situația, evoluția și modul de administrare a

patrimoniului public și privat al statului în perioada 2007 - 2008.

Examinând

ordonanța atacată prin prisma criticilor formulate,

a apărărilor cuprinse în

întâmpinare, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ.

, sub toate aspectele, Înalta Curte constată

că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

La data de 8

mai 2007, în temeiul art. 9 și urm. din Legea nr. 115/1996 pentru declararea și

controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de

conducere și de control și a funcționarilor publici, în forma în vigoare la

acea epocă, adică anterior modificărilor substanțiale aduse actului normativ

prin Legea nr. 144/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a formulat

cerere de cercetare a averii intimatului A.M., director al Direcției Silvice

Botoșani, invocând mai multe neconcordanțe în declarația de avere depusă de

acesta la data de 29 decembrie 2006. în principal s-a arătat că cheltuielile

familiei întrec substanțial veniturile, în condițiile în care doar valoarea de

impozitare a suprafeței de 19,35 ha teren situat în comuna Hilișeu-Hora este de

90.000 lei (RON).

Comisia de

Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Suceava, procedând conform art.

12 alin. (2) din Legea nr. 115/1996, a dispus citarea în cauză atât a autorului

cererii de cercetare: recurenta A.V., a funcționarului public cercetat: A.M.,

cât și a soției persoanei cercetate: A.R., întrucât, potrivit art. 10 din

același act normativ, „controlul se extinde și asupra averii și veniturilor

dobândite de celălalt soț".

Derularea procedurii

de cercetare a averii s-a desfășurat în baza reglementărilor cuprinse în art.

12 și art. 13 din lege, Comisia de cercetare putând administra orice mijloace

de probă pentru lămurirea cauzei, într-o manieră mult mai flexibilă decât cea

impusă de dispozițiile Codului de procedură civilă.

Cu toate

acestea, probele administrate de Comisie s-au mărginit doar la identificarea

veniturilor familiei intimaților, rezultând un total de 117.220 lei care

include salarii sau venituri asimilate, inclusiv facilități specifice acordate

în baza raporturilor de serviciu cu Direcția Silvică Botoșani, precum și

împrumuturi bancare.

În privința

cheltuielilor familiei persoanelor cercetate, acestea au fost lămurite numai

parțial pe bază de dovezi (înscrisuri), în condițiile în care Comisia a preluat

pur și simplu, fără nici un element probator, nici măcar început de dovadă,

apărările intimaților.

Astfel, în privința

cheltuielilor uzuale ale familiei (întreținere, alimentație, pentru nevoi

socio-culturale, concedii), a celor legate de întreținerea fiicei studente, a

cheltuielilor făcute cu ratele achitate în cursul anului 2006 pentru creditul

BCR achitat anticipat, precum și a ratelor achitate în decembrie 2006 și

ianuarie 2007 în contul celor două noi împrumuturi contractate de la aceeași

bancă, nu s-a administrat nicio dovadă.

În acest

context, Înalta Curte constată că primul motiv de recurs este fondat, așa încât

în temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 115/1996 se va admite recursul,

singura soluția procedurală posibilă fiind casarea cu trimitere în vederea

completării probatoriului administrat cu înscrisuri și martori pentru lămurirea

aspectelor anterior arătate.

De asemenea, se

impune clarificarea împrejurărilor în care s-a încheiat contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6388 din 22 decembrie 2006 de BNP

Asociați „C.A. – S.A." atât în privința raporturilor existente între

părțile contractante, dată fiind funcția publică deținută la acea dată de

intimatul A.M., a prețului real plătit, precum și a modalității de plată

efectivă, prin prisma respectării dispozițiilor Legii nr. 656/ 2002 pentru

prevenirea și sancționarea spălării banilor.

Instanța de

trimitere, stabilită conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, astfel

cum a fost modificată prin Legea nr. 144/2007, urmează să verifice, în raport

de dezlegarea ce o va da în privința naturii justificate sau nejustificate a

provenienței bunurilor, dacă este cazul să sesizeze parchetul competent, în

condițiile art. 18 alin. (2) din lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanta A.V. împotriva Ordonanței nr. 1 din 18 iulie

2007 a Curții de Apel Suceava, Comisia de Cercetare a Averilor.

Casează

Ordonanța atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Suceava,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 7 iulie 2009.