ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3697/2009

Asupra recursului de față; Curtea de Apel Suceava, Comisia de Cercetare a Averilor, prin Ordonanța nr. 1 din 18 iunie 2007, a clasat cauza având ca obiect cererea de cercetare a averii numitului A.M., formulată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, la sesizarea numitei A.V., constatând că proveniența bunurilor dobândite de acesta, împreună cu soția sa A.R., este justificată. Față de această împrejurare s-a apreciat că nu există o „vădită" diferență între veniturile și cheltuielile persoanei cercetate și în raport de faptul că nu s-a dovedit caracterul ilicit al dobândirii unor bunuri, s-a concluzionat că averea dobândită este justificată.

A fost respinsă deasemenea și cererea de sesizare a parchetului, formulată de A.V., constatându-se că, în raport de dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 115/1996, o asemenea măsură poate fi dispusă doar în cazul în care rezultă săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu bunurile a căror proveniență nu se justifică, aspect ce nu a rezultat în cauză. În considerentele acestei din urmă hotărâri judecătorești s-a arătat că soluția pronunțată de instanța de recurs a fost rezultatul unei erori materiale în sensul art. 318 C. proc. civ., în condițiile în care data formulării căii de atac este 3 august 2007 iar nu 13 august 2007. Cum recursul declarat la această dată se încadrează în termenul prevăzut de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, s-a impus soluția de admitere a contestației în anulare, cu consecința rejudecării recursului.

Recurenta A.V. a criticat Ordonanța nr. 1 din 18 iulie 2007 pronunțată de Comisia de Cercetare a Averilor din cadrul Curții de Apel Suceava sub următoarele aspecte: 1. Comisia nu a cercetat în mod exhaustiv modul de dobândire a averii de către controlați și nu a interpretat corect probatoriul administrat. În cuprinsul acestui motiv recurenta afirmă că au fost mult subdimensionate cheltuielile uzuale ale familiei, s-a încercat ascunderea altor cheltuieli consistente privind ratele plătite în cursul anului 2006 la creditul achitat anticipat în decembrie, precum și comisionul de achitare anticipată; ratele achitate la CAR, în cuantum de 2.211 lei; ratele achitate în decembrie 2006 și ianuarie 2007 la cele două împrumuturi de la BCR.

Se mai susține că în mod nejustificat comisia a respins cererea de cercetare a existenței altor contracte prin care persoanele controlate au dobândit imobile în anul 2006, fără a le insera în declarația de avere. 2. Cel de-al doilea motiv de recurs combate modul de rezolvare a cererii de sesizare a parchetului, recurenta considerând că există indicii temeinice privind săvârșirea de către A.M. a unor infracțiuni, cel puțin sub două aspecte: - afirmațiile incomplete sau care nu corespund realității, făcute în declarația de avere, care intră sub incidența art. 36 din Legea nr. 115/1996; - condițiile de achiziție a suprafeței de teren forestier, prețul declarat fiind mult inferior celui real. Prin întâmpinarea formulată, intimații A.M.

și A.R. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Intimații au arătat că în declarația de avere din data de 29 decembrie 2006, dată de A.M. au fost înscrise date sumare privind bunurile dobândite în perioada de referință, dar ea trebuie analizată în raport de anterioara declarație de avere, din data de 30 noiembrie 2005, precum și de înscrisurile care atestă situații cărora autorul declarațiilor nu le-a dat importanța necesară la data întocmirii. Detaliind veniturile „din alte surse", intimații susțin că au fost permanent sprijiniți de părinții din ambele familii cu produse agro-alimentare din gospodăriile lor; că au primit tichete de masă în valoare totală de aprox. 3.500 lei anual; că A.M.

primește periodic vestimentație și încălțăminte de la Direcția Silvică Botoșani și că rudele lor le-au oferit găzduire copiilor în perioada studiilor universitare din Iași. De asemenea, în privința cheltuielilor, intimații au insistat asupra acurateței sumelor reținute de Comisia de Cercetare a Averilor, reiterând informațiile furnizate acesteia, inclusiv valoarea împrumutului de la CAR - Inspectoratul Silvic Botoșani, de 4200 lei (RON), primit la data de 13 februarie 2007. În cadrul probei cu înscrisuri administrate în recurs în temeiul art. 305 C. proc. civ., recurenta A.V.

a depus procesul-verbal de constatare întocmit de Camera de Conturi Botoșani la data de 20 martie 2009, urmare controlului efectuat la Direcția Silvică Botoșani privind situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului în perioada 2007 - 2008. Examinând ordonanța atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ. , sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

La data de 8 mai 2007, în temeiul art. 9 și urm. din Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici, în forma în vigoare la acea epocă, adică anterior modificărilor substanțiale aduse actului normativ prin Legea nr. 144/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a formulat cerere de cercetare a averii intimatului A.M., director al Direcției Silvice Botoșani, invocând mai multe neconcordanțe în declarația de avere depusă de acesta la data de 29 decembrie 2006. în principal s-a arătat că cheltuielile familiei întrec substanțial veniturile, în condițiile în care doar valoarea de impozitare a suprafeței de 19,35 ha teren situat în comuna Hilișeu-Hora este de 90.000 lei (RON).

Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Suceava, procedând conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 115/1996, a dispus citarea în cauză atât a autorului cererii de cercetare: recurenta A.V., a funcționarului public cercetat: A.M., cât și a soției persoanei cercetate: A.R., întrucât, potrivit art. 10 din același act normativ, „controlul se extinde și asupra averii și veniturilor dobândite de celălalt soț". Derularea procedurii de cercetare a averii s-a desfășurat în baza reglementărilor cuprinse în art. 12 și art. 13 din lege, Comisia de cercetare putând administra orice mijloace de probă pentru lămurirea cauzei, într-o manieră mult mai flexibilă decât cea impusă de dispozițiile Codului de procedură civilă.

Cu toate acestea, probele administrate de Comisie s-au mărginit doar la identificarea veniturilor familiei intimaților, rezultând un total de 117.220 lei care include salarii sau venituri asimilate, inclusiv facilități specifice acordate în baza raporturilor de serviciu cu Direcția Silvică Botoșani, precum și împrumuturi bancare. În privința cheltuielilor familiei persoanelor cercetate, acestea au fost lămurite numai parțial pe bază de dovezi (înscrisuri), în condițiile în care Comisia a preluat pur și simplu, fără nici un element probator, nici măcar început de dovadă, apărările intimaților.

Astfel, în privința cheltuielilor uzuale ale familiei (întreținere, alimentație, pentru nevoi socio-culturale, concedii), a celor legate de întreținerea fiicei studente, a cheltuielilor făcute cu ratele achitate în cursul anului 2006 pentru creditul BCR achitat anticipat, precum și a ratelor achitate în decembrie 2006 și ianuarie 2007 în contul celor două noi împrumuturi contractate de la aceeași bancă, nu s-a administrat nicio dovadă. În acest context, Înalta Curte constată că primul motiv de recurs este fondat, așa încât în temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 115/1996 se va admite recursul, singura soluția procedurală posibilă fiind casarea cu trimitere în vederea completării probatoriului administrat cu înscrisuri și martori pentru lămurirea aspectelor anterior arătate.

De asemenea, se impune clarificarea împrejurărilor în care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6388 din 22 decembrie 2006 de BNP Asociați „C.A. – S.A." atât în privința raporturilor existente între părțile contractante, dată fiind funcția publică deținută la acea dată de intimatul A.M., a prețului real plătit, precum și a modalității de plată efectivă, prin prisma respectării dispozițiilor Legii nr. 656/ 2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor. Instanța de trimitere, stabilită conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 144/2007, urmează să verifice, în raport de dezlegarea ce o va da în privința naturii justificate sau nejustificate a provenienței bunurilor, dacă este cazul să sesizeze parchetul competent, în condițiile art. 18 alin. (2) din lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.V. împotriva Ordonanței nr. 1 din 18 iulie 2007 a Curții de Apel Suceava, Comisia de Cercetare a Averilor. Casează Ordonanța atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 iulie 2009.