ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3831/2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 2 iunie 2015, Agenția Națională de Integritate a sesizat Comisia constituită la Curtea de Apel Suceava conform Legii nr. 115/1996, prin Raportul de evaluare nr. x din 28 mai 2015, pentru cercetarea averii dobândite de A..

Curtea de Apel Suceava-Comisia de Cercetare a Averilor prin Ordonanța nr. 2 a admis sesizarea formulată de Agenția Națională de Integritate, a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Suceava pentru a dispune cu privire la confiscarea sumei de 107.987,94 RON, presupus a fi dobândită în mod nejustificat de persoana cercetată, în perioada 2005 - 2011.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 280 din 23 noiembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a fost închis dosarul privind persoana cercetată A..

1.3. Cererile de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Agenția Națională de Integritate.

Agenția Națională de Integritate a criticat hotărârea instanței de fond fiind indicat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că veniturile obținute ar fi făcut obiectul plăților ratelor de credit, ceea ce duce la prezumția că sumele retrase din contul curent nu pot fi considerate cheltuieli, motivat de faptul că atât inspectorul de integritate, cât și Comisia de Cercetare a Averilor au considerat că aceste cheltuieli au fost realizate de către persoana evaluată pentru efectuarea cheltuielilor de întreținere personală, a cheltuielilor de întreținere a bunurilor personale, cheltuieli privind plata obligațiilor către stat sau către diferiți furnizori de servicii.

S-a arătat că este greu de crezut că toate aceste retrageri ATM s-au folosit pentru plata ratelor, pentru simplul fapt că ar însemna că persoana evaluată nu a efectuat nicio cheltuială cu privire la propria persoană în această perioadă.

De asemenea, recurenta arată că în mod greșit instanța de fond justifică diferențele identificate în anul 2007 în situația materială a persoanei cercetate cu veniturile obținute ulterior, în perioada 2008 - 2011. Recurenta subliniază că este evident că intimatul a efectuat cheltuieli pentru achiziționarea apartamentului și a autoturismului în anul 2007, cu banii deținuți în acel moment, și nu cu sumele de bani care au intrat în patrimoniul său după trecerea unei perioade de 3 ani de la data achiziționării bunurilor.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a indicat, prin motivele de recurs formulate, cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esență, acest recurent a susținut faptul că fără un suport probator instanța de judecată a apreciat că diferența dintre valoarea bunurilor dobândite și veniturile obținute este de 31.013 RON, inferioară celei definite ca reprezentând diferență semnificativă, conform art. 18 din Legea nr. 176/2010.

Recurentul a mai arătat că aspectele susținute de persoana cercetată nu sunt susținute de probe, rezultând din probele administrate faptul cert că diferența nejustificată este în sumă de 107.987,4 RON, sumă ce se impunea a fi confiscată.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, dat fiind că sentința atacată este legală și temeinică.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 martie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 24 mai 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Examinând sentința atacată, Înalta Curte apreciază recursurile drept fondate, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 5 din noul C. proc. civ.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 din data de 2 iunie 2015, Agenția Națională de Integritate a sesizat Comisia constituită la Curtea de Apel Suceava conform Legii nr. 115/1996, prin Raportul de evaluare nr. x din 28 mai 2015, pentru cercetarea averii dobândite de A.

În raportul de evaluare menționat se arată că Agenția Națională de Integritate s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că A., agent principal în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție de Frontieră Suceava - Serviciul Poliției de Frontieră Siret, a acumulat împreună cu familia o avere ce depășește veniturile realizate în mod legal pe perioada deținerii funcțiilor și demnităților publice. Activitatea de evaluare a averii dobândite de A. în raport cu veniturile realizate s-a desfășurat pe perioada 1 decembrie 2005 (data numirii persoanei cercetate în funcția publică de agent principal în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție de Frontieră Suceava - Serviciul Poliției de Frontieră Siret) - 31 decembrie 2011 (data încheierii anului fiscal pentru care există informații cu privire la veniturile realizate. Se reține în raport că, în urma analizării documentelor și informațiilor cu privire la evaluarea averii persoanei cercetate în perioada exercitării funcției publice, a rezultat o diferență de 181.134,94 RON (51.183,50 euro) între veniturile realizate și cheltuielile efectuate, diferență rezultată ca urmare a achiziționării unui imobil în orașul Siret în valoare de 100.000 RON și a unui autoturism marca AUDI A4 la prețul de 12.200 euro, precum și din tranzacțiile efectuate în conturile bancare deschise pe numele persoanei evaluate, respectiv retragerile de numerar și cheltuielile.

Prin ordonanța nr. 2 din 22 septembrie 2015 a Curții de Apel Suceava, s-a dispus, în baza dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/1996, admiterea sesizării și trimiterea cauzei spre soluționare Curții de Apel Suceava, în vederea confiscării sumei de bani dobândită în mod nejustificat.

Pentru a pronunța această soluție, comisia a reținut că, în pofida susținerilor persoanei cercetate, aceasta nu prezintă explicații plauzibile pentru o serie de venituri dobândite în perioada analizată, însă, cuantumul sumelor considerate a fi dobândite în mod nejustificat nu este cel indicat de ANI. Astfel, sub un prim aspect, s-a arătat că din comparația veniturilor nete obținute în perioada cercetată și indicate în cuprinsul actului de sesizare (tabelele aferente analizei sintetice) cu datele ce rezultă din relațiile comunicate de angajatori rezultă că există diferențe, în sensul că din cea de-a doua categorie de înscrisuri menționată anterior rezultă că petentul a obținut venituri mai mari după cum urmează: cu 1.131 RON mai mult în anul 2005, cu 2.833 RON în 2007, cu 9.041 RON în 2008, cu 10.848 RON în 2009, cu 9.744 RON în 2010 și cu 4.550 RON în anul 2011, totalul fiind de 38.147 RON, sumă ce are a fi scăzută din suma ce se constituie în diferență semnificativă. De asemenea, Comisia a apreciat susținerile petentului cu privire la obținerea unor sume de bani suplimentare în perioada cercetată ca parțial întemeiate. Astfel, a fost apreciată ca dovedită susținerea referitoare la remiterea către petent a sumei de 35.000 RON, sumă ce a fost folosită la achiziționarea unui apartament. În acest sens, declarația martorului B. se coroborează cu extrasele de cont depuse la dosar, documente ce atestă faptul că martorul s-a aflat în posesia sumei menționate la un moment aflat în imediata proximitate a înmânării banilor către fiul său.

Referirile privitoare la presupusa remitere a sumei de 65.000 RON nu s-au bucurat, în opinia Comisiei, de aceeași susținere probatorie. Astfel, declarațiile martorilor C., D. și E. nu sunt susținute și de alte mijloace de probă. A apreciat Comisia că este puțin probabil ca martorul C. să fi deținut, la momentul 2007, suma în cauză. În acest sens, trebuie arătat că nu s-a făcut dovada că acesta ar fi desfășurat activități care să permită agonisirea unei astfel de sume. Pe de altă parte, este puțin probabil ca o persoană în vârstă, care locuiește singură în mediul rural, să păstreze asupra sa o astfel de sumă, mai probabilă fiind colaborarea cu o instituție bancară, aspect neprobat în cauză. Nu în ultimul rând, nemenționarea de către persoana cercetată a dobândirii sumei în declarația de avere aferentă anului 2007 reprezintă un argument suplimentar în favoarea interpretării declarațiilor celor 3 martori ca fiind pro causa.

Având în vedere cele anterior menționate, Comisia a apreciat ca nejustificată dobândirea sumei de 107.987,94 RON. Luând în considerare faptul că persoana cercetată nu a produs dovada că dobândirea amintitei sume ar avea caracter justificat, Comisia, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/1996, a admis sesizarea și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Curții de Apel Suceava, în vederea confiscării sumei de bani dobândită în mod nejustificat.

Prin sentința atacată, Curtea de Apel Suceava, făcând aplicarea prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, a închis dosarul persoanei cercetate.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că în cauză nu este justificată confiscarea vreunui bun sau a unei cote părți din bun, conform dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 115/1996 raportat la art. 18 din Legea nr. 176/2010. Potrivit acestui din urmă text, "Prin diferențe semnificative, în sensul prezentei legi, se înțelege diferența mai mare de 10.000 de euro sau echivalentul în RON al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice și veniturile realizate în aceeași perioadă."

În prezenta cauză, atât prin raportul de evaluare nr. x din 28 mai 2015, pentru cercetarea averii dobândite de persoana cercetată A., cât și prin ordonanța pronunțată de comisia sesizată din cadrul Curții de Apel Suceava a fost reținută existența unei diferențe semnificative, între veniturile și averea dobândită de persoana cercetată.

Spre deosebire de Agenția Națională de Integritate și Comisia constituită la Curtea de Apel Suceava sesizată de aceasta, instanța de fond a reținut că nu există nici o justificare pentru care să nu se rețină că din veniturile obținute în perioada cercetată, și extrase în numerar din contul deschis pe numele persoanei cercetate, acesta a procurat sumele necesare achitării ratelor, în euro, aferente Contractului de credit nr. x din 12 octombrie 2007 încheiat cu F. SA - Agenția Rădăuți.

În lipsa unor dovezi contrare, curtea de apel a prezumat că parte din veniturile obținute au fost folosite efectiv pentru plata ratelor de împrumut, în condițiile în care plata acestora nu a fost făcută prin viramente bancare din alte conturi, ci prin depuneri de numerar, în euro, la banca împrumutătoare. Retragerile de numerar din contul curent al persoanei cercetate sunt de natură să susțină o astfel de prezumție, în condițiile în care nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit o altă proveniență a sumelor folosite pentru achitarea creditului contractat. Astfel, sumele retrase din contul curent nu urmează a fi considerate cheltuieli, ci din acestea urmează a se considera că au fost acoperite costurile creditului.

În ceea ce privește invocata dobândire a imobilului din orașul Siret în valoare de 100.000 RON din sume provenind de la bunicul, respectiv tatăl persoanei cercetate, prima instanță a confirmat reținerile comisiei de cercetare.

Astfel, dacă în privința sumei de 35.000 RON s-a constatat ca dovedită proveniența acesteia de la tatăl persoanei cercetate, B., susținerile persoanei cercetate fiind confirmate de înscrisurile bancare, în privința sumei de 65.000 RON donată de bunicul C. nu au fost administrate probe pertinente și concludente în același sens. Susținerile martorilor, parte dintre aceștia rude - părinți, cu privire la existențe unei sume atât de mari, în numerar, la domiciliul bunicului persoanei cercetate nu pot fi considerate convingătoare, chiar dacă s-ar accepta existența unor venituri considerabile ale unei persoane de vârstă înaintată, pensionată și cu serioase probleme de sănătate.

În concluzie, instanța de fond a reținut că persoana cercetată a dobândit în perioada 2005 - 2011 venituri totale de 74.979,2 RON (venituri salariale 2007 - 2010 de 60.601 RON - fila x + venituri suplimentare 2007 - 2010 de 926,2 RON - fila x + venituri salariale 2006 de 13.452 RON - fila x). În aceeași perioadă a dobândit bunuri în valoare de 140.992 RON (apartament în valoare de 100.000 RON și autoturism în valoare de 40.992 RON), din care suma de 35.000 RON a fost împrumutată de tatăl persoanei cercetate, B., astfel că valoarea bunurilor dobândite prin contribuție proprie este de 105.992 RON. Diferența dintre valoarea bunurilor dobândite și veniturile obținute este de 31.013 RON, sumă care este inferioară celei definite ca reprezentând diferență semnificativă, prevăzută de art. 18 din Legea nr. 176/2010.

Înalta Curte apreciază că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a fi lămurite toate aspectele esențiale ale cauzei, fiind astfel încălcate prevederile art. 22 alin. (2) din noul C. proc. civ. potrivit cărora "judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale."

Astfel, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a făcut nicio referire la cheltuielile necesare traiului zilnic al intimatului (întreținere personală - bunuri de necesitate alimentare și non-alimentare, obligații de plată către furnizorii de utilități și alte servicii, obligații de plată către stat etc.). Deși, astfel cum se arată în considerentele sentinței, instanța de fond prezumă că "parte din veniturile obținute au fost folosite efectiv pentru plata ratelor de împrumut", atunci când calculează diferența dintre valoarea bunurilor dobândite și veniturile obținute de intimat omite să se pronunțe la partea din aceste venituri necesară acoperirii nevoilor traiului zilnic.

De asemenea, Înalta Curte constată că modalitatea de calcul expusă de instanța fondului în aplicarea prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, respectiv calculul global al veniturilor și cheltuielilor pentru perioada 2005 - 2011, nu lămurește aspectul referitor la proveniența sumelor de bani cu care au fost dobândite imobilul situat în orașul Siret (pentru suma de 65.000 RON) și automobilul Audi A4 (pentru suma de 3.600 euro - diferența între prețul autovehiculului și valoarea creditului obținut de intimat), în condițiile în care aceste bunuri au fost achiziționate în anul 2007.

În acest context, Înalta Curte constată că, deși prima instanță a respins acțiunea ca nefondată, în fapt aceasta nu a soluționat fondul cauzei, întrucât, astfel cum s-a arătat mai sus, nu au fost lămurite împrejurări esențiale ale speței.

Or, în raport cu principiile fundamentale ale procesului civil, soluționarea fondului presupune elucidarea tuturor aspectelor esențiale ale raportului juridic dedus judecății, astfel cum acestea au fost relevate prin actul de sesizare a instanței. În mod evident, principiul dublului grad de jurisdicție împiedică instanța de control judiciar să analizeze direct în recurs argumentele și împrejurările ce nu au făcut obiectul analizei instanței de fond.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul prevederilor art. 497 noul C. proc. civ., precum și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Agenția Națională de Integritate și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva Sentinței nr. 280 din 23 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - LM