ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2036/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 15 aprilie 2014, Agenția Națională de Integritate, a sesizat Comisia constituită la Curtea de Apel Suceava, conform Legii nr. 115/1996, prin Raportul de evaluare nr. x/9.04.2014, pentru cercetarea averii dobândite de A. - sesizarea fiind înregistrată sub nr. x/2014.

În raportul de evaluare menționat se arată că Agenția Națională de Integritate, s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că A., agent șef în cadrul Serviciului Poliției de Frontieră Siret - Inspectoratul Județean de Poliție de Frontieră Suceava, a acumulat împreună cu familia o avere ce depășește veniturile realizate. Activitatea de evaluare a averii dobândite de A., în raport cu veniturile realizate s-a desfășurat pe perioada 02.02.2004 (data numirii persoanei cercetate în funcția publică) - 31.12.2010.

S-a reținut în raport că, în urma analizării documentelor și informațiilor cu privire la averea deținută, respectiv dobândită de soții A. și B., în perioada exercitării funcției publice, a rezultat că veniturile obținute au fost de 169.185 RON, iar averea deținută este de 375.803 RON, rezultând astfel o diferență de 206.618 RON (58.866 euro).

În conformitate cu art. 102 alin. (2) din Legea nr. 115/1996, în cauză a fost citată, în calitate de cercetată, și soția - B., și în conformitate cu art. 103 din aceeași lege, persoanele cercetate au fost ascultate pe rând.

Prin Ordonanța nr. 2 din 23 septembrie 2014, Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel Suceava, a admis sesizarea formulată de Agenția Națională de Integritate prin Raportul de evaluare nr. x/9.04.2014, pentru cercetarea averii dobândite de A., și a trimis cauza Curții de Apel Suceava, pentru a dispune cu privire la confiscarea sumei de 150.115 RON, presupus a fi dobândită în mod nejustificat de persoana cercetată, în perioada 2007 - 2008.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 15.10.2014, sub nr. x/2014*.

Prin Sentința civilă nr. 270 din 14 noiembrie 2016, Curtea de Apel Suceava, a admis sesizarea, a constatat că pârâtul A., nu justifică dobândirea unei părți din bunurile proprietate personală în valoare de 150.115 RON, a obligat pârâtul A., să plătească Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice suma de 150.115 RON, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.

A respins, ca nefondată, sesizarea formulată față de pârâta B.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanții A. și B., au formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În subsidiar, au solicitat admiterea recursului și, în rejudecare, respingerea sesizării, omologarea raportului de expertiză, a răspunsului la obiecțiuni la raportul de expertiză și respingerea confiscării sumei de 150.115 RON, presupus a fi dobândită în mod nejustificat în perioada 2007 - 2008.

3.1. Motivul de nelegalitate prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității

În cadrul acestei critici, recurenții susțin că instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității, dreptului la apărare și egalității în procesul civil, ce presupune ca orice aspect privitor la cauză să fie pus în discuția părților, iar actele de procedură și înscrisurile să fie comunicate părților, astfel încât acestea să aibă posibilitatea de a-și exprima opinia în legătură cu problemele de drept ori de fapt, să își facă apărări, să își prezinte susținerile în scris și oral.

Principiul contradictorialității, susțin recurenții, constituie o garanție a unui proces echitabil, prin prisma exigențelor cerute de art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și are în vedere inclusiv punerea în discuția părților a oricăror chestiuni invocate de către instanță din oficiu.

Potrivit disp. art. 394 alin. (3) din C. proc. civ., după încheierea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă.

De asemenea, excepțiile sau motivele de ordine publică invocate din oficiu de către instanță, trebuie puse în discuția părților anterior încheierii dezbaterilor, în sens contrar, judecătorul era obligat să uzeze de dispozițiile art. 337 din C. proc. civ., și să dispună completarea raportului de expertiză sau efectuarea unui nou raport de expertiză.

3.2. Motivul de nelegalitate prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei

Recurenții consideră că din motivarea sentinței de fond nu reiese de ce nu s-au avut în vedere înscrisurile depuse, respectiv facturi prin care se dovedește achiziționarea unor materiale pentru construcția casei, prețul plătit și care astfel înlăturau concluziile expertului C.

Nu s-a motivat de ce nu s-a luat în considerare starea de fapt detaliată prin interogatoriul depus în scris, cu referire la momentul cumpărării casei vechi, demolarea acesteia, construirea unui garaj și apoi vânzarea apartamentului și începerea construcției noii case.

Mai arată recurenții că prima instanță nu a motivat de ce nu a luat în considerare apărările formulate cu privire la modul în care a fost construit imobilul, materialele folosite și manopera.

Prima instanță nu a motivat nici soluția de efectuare a unui nou raport de expertiză, iar înlăturarea concluziilor expertului C. s-a făcut ca urmare a luării în considerare a unor prețuri practicate în anul 2016, de unele societăți comerciale, fără legătură cu probele administrate în dosar.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Prima instanță, admițând sesizarea Comisiei constituite la Curtea de Apel Suceava, conform Legii nr. 115/1996, prin care pârâtul A., a fost obligat să plătească Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, suma de 150.115 RON, a reținut că procentul de 30% din valoarea manoperei, scăzut de expertul D., din totalul muncii încorporate în construcții, reflectă ajutorul gratuit sau remunerat simbolic de către pârât și că același expert nu a luat în considerare cazanul achiziționat la 18.09.2013.

De asemenea, judecătorul fondului a înlăturat în totalitate expertiza în construcții efectuată de expertul C., întrucât aceasta conține aprecieri nerezonabile și inadvertențe în primul rând, în ceea ce privește cheltuielile cu manopera, afirmând că în momentul de față, așa cum rezultă din listele aferente site-urilor de specialitate, www.x.ro, prețul este de 11 ori mai mare decât cel consemnat de expert, sau de 5 ori mai mare, depinzând de lucrarea executată, turnare beton sau zidărie.

S-a mai consemnat că expertul a reținut manoperă "0" pentru instalația electrică, tehnică și sanitară, în condițiile în care niciunul dintre martori nu a afirmat că ar avea abilități în efectuarea lucrărilor, ci doar au ajutat la executarea acestora.

Analiza motivelor de casare

Critica vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, astfel că cele invocate de recurenți din această perspectivă vor fi analizate pentru a se constata dacă reprezintă un motiv care să conducă la casarea hotărârii.

Recurenții au susținut încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 14 din C. proc. civ. - Contradictorialitatea și, în special, a dispozițiilor cuprinse la art. 14 alin. (4), (5) și (6) din C. proc. civ.

Conform art. 14 alin. (4) din C. proc. civ.:

"părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanță din oficiu".

Art. 14 alin. (5) din C. proc. civ., obligă instanța ca, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate.

Potrivit art. 14 alin. (6) din C. proc. civ., instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

Așadar, contradictorialitatea se manifestă atât în raporturile dintre părți, cât și în raporturile dintre părți și instanță.

În concret, în speța dedusă judecății, din conținutul sentinței recurate, reiese faptul conform căruia, judecătorul fondului a înlăturat în totalitate expertiza efectuată de expertul desemnat chiar de către instanță, C. și a înlocuit calculele efectuate de acesta în privința cheltuielilor cu manopera, cu prețuri/calcule desprinse dintr-un site - www.x.ro .

Din cuprinsul probelor administrate în dosar, rezultă că această împrejurare nu a fost pusă în discuția părților, până la încheierea dezbaterilor, ci doar a fost luată în considerare de către judecător la pronunțarea hotărârii și adusă la cunoștința părților prin considerentele acesteia.

Față de acestea, Înalta Curte, va aprecia că sentința recurată a fost dată cu încălcarea principiului contradictorialității, unul dintre principiile fundamentale alee procesului civil, conținut în titlul preliminar - Capitolul II, art. 14 din C. proc. civ.

Astfel, se constată că judecătorul fondului a ignorat dreptul părților de a discuta/argumenta orice chestiune de fapt sau de drept ce este invocată în cursul procesului - art. 14 alin. (4), a încălcat obligația prevederilor art. 14 alin. (5) - aceea de a supune discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept ce se invocă, iar hotărârea pronunțată a fost întemeiată pe motive de fapt, explicații/probe ce nu au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii, așa cum stipulează în mod obligatoriu art. 14 alin. (6) din C. proc. civ.

Se mai constată că între principiul contradictorialității, principiul dreptului la apărare și principiul egalității părților în procesul civil există o legătură indisolubilă, iar primul principiu constituie o garanție a respectării celorlalte două principii.

Așadar, încălcarea principiului contradictorialității, principiul fundamental al procesului civil a condus, implicit la încălcarea disp. art. 8 din C. proc. civ., referitoare la garantarea egalității părților în procesul civil și art. 13 din C. proc. civ., prin care se garantează dreptul la apărare.

Potrivit disp. art. 174 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., nerespectarea principiilor fundamentale ale procesului civil este sancționată cu nulitatea absolută a actului de procedură efectuat, ceea ce conduce la întrunirea motivului de nelegalitate prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., nulitatea fiind totală.

Din conținutul acestei critici se desprinde concluzia conform căreia, hotărârea atacată poate fi casată în măsura în care lipsa considerentelor este echivalentă cu nejudecarea fondului.

În cauză, judecătorul fondului a expus considerente referitoare la îndepărtarea declarațiilor unor martori ce au ajutat la ridicarea construcției și la înlăturarea în totalitate a expertizei în specialitatea construcții și calcularea manoperei, prin luarea în considerare a unor prețuri existente pe un site, împrejurări ce nu au fost puse în discuția părților.

Considerentele sentinței recurate nu cuprind nicio referire/argumentare privitoare la modalitatea achiziționării materialelor de construcție, astfel încât, în raport și de aprecierile deja arătate în paragraful anterior, Înalta Curte reține că sunt întrunite criticile întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Din lecturarea filelor x conținute în dosarul de recurs, nu rezultă nicio critică ce ar putea să fie încadrată în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., analiza rezumându-se dosar la cele sus-arătate.

Față de acestea, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează să se admită recursul formulat, să se caseze hotărârea atacată și să se trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Referitor la excepția lipsei de interes în privința recurentei B., ca urmare a casării în totalitate a hotărârii atacate, Înalta Curte, apreciază că nu este necesar să se mai pronunțe asupra acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. și B., împotriva Sentinței nr. 270 din 14 noiembrie 2016, a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - OB