ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2469/2025

Ședința publică din data de 9 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 17.03.2023, reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, în conformitate cu dispozițiile art. 30 și art. 194 și următoarele din C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâții COMISIA DE CERCETARE A AVERILOR DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, A., B. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de Ordonanța nr. 1/23.02.2023 emisă de Comisia de cercetare a averilor constituită în baza Legii nr. 115/1996 din cadrul Curții de Apel Constanța, cu consecința trimiterii cauzei Comisiei de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța în vederea sesizării Curții de Apel Constanța, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/1996.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 257 din 10 octombrie 2023, Curtea de Apel Constanța, secția de Contencios Administraiv și Fiscal a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta AGENTIA NATIONALA DE INTEGRITATE, în contradictoriu cu pârâții A. și B., COMISIA DE CERCETARE A AVERILOR DE PE LANGA CURTEA DE APEL CONSTANTA și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, având ca obiect anulare act administrativ - Ordonanța nr. 1/23.02.2023.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței civile nr. 257 din 10 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Agenția Națională de Integritate, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii primei instanțe, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată.

În esență, în motivare, a arătat, contrar celor retinute de instanța de fond, că sub aspect procedural, au fost respectate toate etapele și procedurile activității de evaluare așa cum sunt acestea prevăzute de Legea nr. 176/2010, inclusiv în ceea ce privește informarea persoanei evaluate.

În speță, după informarea persoanei evaluate despre declanșarea procedurii de evaluare informare care s-a efectuat la data de 06.05.2014 prin adresa nr. x/06.05.2014, în temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, s-a procedat la solicitarea de date, documente si informații de la instituții si autorități publice, persoane fizice si juridice, care sunt necesare desfășurării activității de evaluare.

În mod eronat, instanța de fond a reținut faptul că "anterior informării din data de 15.07.2021 (a doua informare n.n.) au fost însă emise de inspectorul de integritate mai multe adrese cu solicitarea de informații care nu sunt publice despre veniturile încasate de persoana evaluată și soția sa și despre bunurile familiei (...)" astfel încât "în mod corect prin ordonanța contestată s-a dispus clasarea, având în vedere nulitatea absolută expres prevăzută de legiuitor a actelor întocmite fără respectarea obligației de informare reglementată de art. 14 din Legea nr. 176/2010(...)"

Or, din momentul informării persoanei evaluate cu privire la declanșarea procedurii de evaluare, inspectorul de integritate putea, conform legii, solicita date și informații de la diferite entități pentru efectuarea și finalizare evaluării.

În acest stadiu al dosarului de evaluare, respectiv la momentul primei informări, inspectorul de integritate nu deține decât informațiile din eventuala sesizare (dacă este cazul) precum și informațiile publice transmise de către instituții publice(adresa persoanei evaluate, declarațiile de avere și interese depuse etc).

Astfel, contrar celor reținute de Curtea de apel, nu poate fi pusă în discuție obligativitatea solicitării unui punct de vedere persoanei evaluate deoarece, în acest stadiu, inspectorul de integritate nu se află în posesia niciunui document cu privire la evaluarea persoanei evaluate și nu poate pune la dispoziția acesteia informații cu privire ta evaluarea averii (pentru că în acest stadiu nu a fost identificată nicio diferență de către inspectorul de integritate cu privire la care persoana evaluată să își expună punctul de vedere).

Ulterior, după primirea informațiilor solicitate și analizarea lor, inspectorul de integritate începe activitatea de evaluare propriu-zisă, și dacă identifică o diferență nejustificată este obligat să solicite punctul de vedere al persoanei evaluate.

După cum rezultă din probatoriul administrat inspectorul de integritate și-a îndeplinit obligațiile cu privire și la cea de-a doua informare a intimatului, informare prevăzută de Legea nr. 176/2010, în momentul identificării elementelor in sensul existentei unei diferențe nejustificate.

Astfel, prin adresa înregistrată la Agenție sub nr. x/5.07.2021. intimatul a fost informat despre identificarea unor diferențe semnificative și a fost invitat să prezinte date și informații, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris, și, totodată, a fost informat că are dreptul să fie asistat sau reprezentată de avocat, informare în urma căreia intimatul a transmis un punct de vedere înregistrat la Agenție sub nr. x/16.08.2021.

Din analiza prevederilor legale incidente, rezultă faptul că, doar în momentul identificării diferenței nejustificate, inspectorul de integritate are obligația de a informa persoana evaluată cu privire la acest aspect și de a - i solicita un punct de vedere, obligație îndeplinită în speță.

Astfel, procedura de înștiințare reglementată de Legea nr. 176/2010 a fost îndeplinită, A. fiind informat prin intermediul unor scrisori recomandate atât despre declanșarea activității de evaluare cât și despre identificarea unei diferențe nejustificate în patrimoniul său.

Referitor la pretinsa încălcare a procedurii de repartizare aleatorie a lucrării nr. 17561/A/II/17.04.2014 a arătat că, în mod eronat, instanța de fond a susținut faptul că pârâta nu ar fi făcut dovada situației de fapt care a determinat redistribuirea lucrării cu numărul amintit.

Or, la dosarul cauzei a fost depusă solicitarea motivată nr. 26061/A/II/27.07.2017, formulată de inspectorul de integritate C., fapt confirmat și de Comisia de cercetare a averilor care, în cuprinsul Ordonanței nr. 2023, prin care fost respinsă plângerea prealabilă formulată de instituția noastră împotriva Ordonanței nr. 1/23.02.2023, plângere ce reprezintă un act procedural ce preceda cererea de chemare în judecată.

Prin ignorarea probatoriului administrat în etapele anterioare de soluționare a cauzei, judecătorul fondului, în raport de prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., nu și-a îndeplinit rolul activ, în scopul pronunțării unei hotărâri corecte și legale, și nu a stăruit, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.

Pe de altă parte, instanța de fond interpretează în mod eronat prevederile art. 9 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010, care reglementează cazurile în care, datorită intervenției unor anumite împrejurări, este necesară o nouă repartizare a unei lucrări, repartizare de asemenea aleatorie conform alin. (1) al art. 9.

În concluzie, a solicitat instanței admiterea recursului, casarea sentinței recurate și transmiterea cauzei către Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța în vederea continuării procedurii de evaluare a averii intimaților - pârâți.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimații - pârâți A. si B. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de recurs, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate în cauza de față aceasta fiind dată cu aplicarea dispozițiilor legale incidente speței.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor expuse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă Agenția Națională de Integritate, pentru următoarele considerente:

Prin raportul de evaluare nr. x/28.07.2022 Agenția Națională de Integritate, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 8, art. 9 alin. (1), art. 10 lit. b), d) și f), art. 11, art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. b), art. 13, art. 14, art. 15, art. 16, art. 17 și art. 18 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, a sesizat Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel Constanța în vederea începerii acțiunii de control privind averea deținută de A., inspector-șef al Inspectoratului de Poliție Județean Constanța.

În motivarea raportului s-a reținut, în esență, că în anul 2013, A. a obținut venituri totale în sumă de 184.619 RON și a efectuat cheltuieli în cuantum, de 528.751 RON, rezultând o diferență de 344.132 RON, echivalentul sumei de 77.875,5 euro.

Prin Ordonanța nr. 1 din 23 februarie 2023 a Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a admis excepția de nulitate a raportului de evaluare nr. x/28.07.2022 întocmit de Agenția Națională de Integritate, a fost constatată nulitatea acestui raport și s-a dispus clasarea acțiunii de control inițiată de Agenția Națională de Integritate față de persoana cercetată A. și soția acestuia, B..

Împotriva Ordonanței nr. 1 din 23 februarie 2023 s-a formulat plângere prealabilă de către reclamanta Agenția Națională de Integritate, care a fost respinsă prin Ordonanța nr. 2 din 12 aprilie 2023 a Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Ordonanța de clasare emisă în baza art. 104 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/1996 reprezintă act administrativ și poate face obiectul acțiunii prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită de reclamanta Agenția Națională de Integritate cu o cerere privind verificarea motivelor de nelegalitate ale ordonanței de clasare și că nu se poate substitui Comisiei de cercetare a averii din cadrul Curții de Apel Constanța și nici instanței sesizate în condițiile art. 104 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/1996.

Judecătorul fondului a apreciat caracterul neîntemeiat al pretențiilor deduse judecății și a respins acțiunea formulată de autoritate, reținând în motivare că nu se confirmă niciuna din criticile de nelegalitate aduse Ordonanței nr. 1 din 23 februarie 2023, emise în temeiul art. 104 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/1996.

Împotriva acestei soluții, a formulat cerere de recurs, întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta Agenția Națională de Integritate care a invocat încălcarea de prima instanță a dispozițiilor legale referitoare informarea celui cărui avere este verificată(art. 14 din Legea nr. 176/2010) și a celor referitoare la redistribuirea lucrărilor (art. 9 din Legea nr. 176/2010).

În cadrul controlului judiciar, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este apreciat ca fiind nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prevede:

"Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: ... 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.", iar potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.].

Din interpretarea dispozițiilor citate în precedent, Înalta Curtea reține că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoașterea posibilității părții interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate.

În aceste condiții, trebuie subliniat că, în cadrul procesual al recursului, instanța de control judiciar analizează doar motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, conform art. 483, coroborat cu art. 488 C. proc. civ., iar argumentele vizând modalitatea de interpretare și apreciere de către instanța de judecată a probatoriilor administrate în cauză și a situației de fapt constituie critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a sentinței recurate.

În continuare, cu referire la critica din recurs formulată de reclamantă prin care aceasta a susținut că a adus la îndeplinire obligația legală de informare a persoanei care este subiect al cercetării averii, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, potrivit art. 13 și art. 14 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, cu modificările și completările ulterioare:

"Art. 13 - (1) După repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi, după cum urmează:

a) până la informarea persoanei care face obiectul evaluării și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, desfășoară proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informații publice;

b) după informarea persoanei care face obiectul evaluării și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice și date ori informații care nu sunt publice.

(2) Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activității de evaluare, fără ca persoana să fie invitată și informată potrivit dispozițiilor art. 14, sunt lovite de nulitate absolută.

Art. 14 - (1) Dacă din activitatea de evaluare rezultă că există diferențe semnificative, în sensul prevederilor art. 18, inspectorul de integritate informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.

(2) Persoana informată și invitată potrivit alin. (1) poate să prezinte inspectorului de integritate date sau informații pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris.

(3) Informarea și invitarea se fac prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4) Persoana care face obiectul evaluării are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat și are dreptul de a prezenta orice probe, date ori informații pe care le consideră necesare.

(5) Dacă persoana a cărei avere este controlată este căsătorită ori dacă are copii în întreținere, în sensul Codului familiei, evaluarea se va extinde și asupra averii soțului/soției și, după caz, asupra averii copiilor aflați în întreținere".

Art. 13 din Legea nr. 176/2010 prevede obligația Agenția Națională de Integritate de a informa persoana evaluată cu privire la faptul că s-a început activitatea de evaluare de către Agenția Națională de Integritate.

Această obligație impusă expres de legiuitor a fost respectată de Agenția Națională de Integritate care, prin adresa nr. x/06.05.2014, a adus la cunoștință pârâtului faptul că s-a început activitatea de evaluare.

Din momentul informării persoanei evaluate Agenția Națională de Integritate putea, conform art. 13 alin. (1) lit. b), solicita date și informații care nu sunt publice de la diferite persoane fizice sau juridice.

La momentul informării persoanei evaluate cu privire la faptul că s-a început activitatea de evaluare, Agenția Națională de Integritate nu deținea decât informațiile publice transmise de către instituții publice și eventual cele din cererea de sesizare a ANI.

Pe de altă parte, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, dacă din activitatea de evaluare rezultă că există diferențe semnificative, în sensul prevederilor art. 18, inspectorul de integritate are obligația informării persoanei cercetate despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.

Această informare care are ca obiect comunicarea existenței unor diferențe semnificative, în sensul prevederilor art. 18 din lege, este diferită de informarea care are ca obiect comunicarea începerii activității de evaluare, făcută conform dispozițiilor art. 13 alin. (1) din lege.

Sancțiunea nulității absolute a actelor întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, prevăzută de dispozițiile art. 13 alin. (2) din lege, intervine numai dacă persoana cercetată nu a fost informată și invitată potrivit dispozițiilor art. 14, respectiv nu a fost informată de existența unor diferențe semnificative, în sensul prevederilor art. 18 din lege și invitată să prezinte un punct de vedere.

În consecință, contrar susținerilor reclamantei și în acord cu prima instanță, sancțiunea nulității absolute a actelor întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice nu intervine în cazul în care aceste date sau informații au fost solicitate persoanelor fizice sau juridice după momentul informării pârâtului despre declanșarea procedurii de evaluare a averii sale.

Dimpotrivă, Comisia de cercetare a averilor a aplicat această sancțiune deoarece datele sau informațiile care nu sunt publice au fost solicitate de Agenția Națională de Integritate de la diferite persoane fizice sau juridice după identificarea existenței unei diferențe semnificative, în sensul prevederilor art. 18 din lege, fără ca pârâtul să fie informat de acest fapt și invitat să formuleze un punct de vedere. Astfel, anterior datei de 15.07.2021 când a fost informat pârâtul, au fost emise de inspectorul de integritate mai multe adrese pentru obținerea de informații care nu sunt publice.

Prin urmare, primul motiv de nelegalitate invocat de reclamantă referitor la respectarea dreptului persoanei de a fi informată, anterior obținerii datelor și informațiilor care nu sunt publice, nu se confirmă.

În ceea ce privește critica recurentei-reclamate referitoare la faptul că, urmare a unei aprecieri greșite a normelor de drept ce reglementează activitatea de redistribuire a lucrărilor în interiorul Agenției Naționale de Integritate, prima instanță a pronunțat o soluție nelegală, Înalta Curte reține că și această alegație este nefondată.

Din analiza circumstanțelor factuale, Înalta Curte reține că în mod corect a constatat Comisia de cercetare a averilor că pentru aceeași lucrare s-au realizat două distribuiri în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, aparent fără nicio justificare legală pentru cea de a doua distribuire.

În aceste condiții, Înalta Curte reține, în acord și cu prima instanță, că situația de fapt a redistribuirii lucrării ce-i viza pe pârâți (a 2-a redistribuire) nu se putea realiza tot în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, ci trebuia să se realizeze în temeiul alin. (2) al aceluiași articol și doar pentru motivele expres și limitativ indicate de textul de lege.

Mai mult, o asemenea necesitate obiectivă de redistribuire a lucrării trebuia să fie probată de reclamantă, care fără a produce dovezi în acest sens, a susținut în fața primei instanțe dar și în recurs că repartizarea lucrării către un al inspector de integritate a fost determinată de mutarea inspectorului de integritate C. la Serviciul de Analiză și Prevenție.

Or, având în vedere prevederile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, "principiile după care se desfășoară activitatea de evaluare sunt legalitatea, confidențialitatea, imparțialitatea, independența operațională, celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare, precum și prezumția dobândirii licite a averii", Înalta Curte reține că redistribuirea lucărilor nu se putea realiza de maniera efectuată de autoritate, ci trebuia să se dispună cu nerespectarea principiilor legale anterior amintite și pentru cazurile expres prevăzute de lege cu privire la repartizarea ulterioară a lucrării.

Așadar, prima instanță a pronunțat și din perspectiva acestei critici aduse în recurs o soluție legală și corectă care se impune a fi menținută în cadrul controlului judiciar.

În consecință, nefiind identificate motive de reformare ale hotărârii de la fondul cauzei, niciuna din alegațiile aduse prin calea de atac a recursului nefiind aptă a conduce la modificarea soluției primei instanțe, Înalta Curte va menține sentința Curții de Apel Constanța.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanta Agenția Națională de Integritate, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 257 din 10 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.