ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 984/2009

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Suceava – Comisia de cercetare a

averilor prin Ordonanța nr. 1 din 18 iunie 2007, a clasat cauza având ca obiect cererea de cercetare a averii numitului A.M., formulată de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, la

sesizarea numitei A.V., constatând că proveniența bunurilor dobândite de

acesta, împreună cu soția sa, A.R., este justificată.

Instanța a reținut că

soluția se impune, în raport cu probele administrate, din care rezultă că nu

există o vădită diferență între veniturile și cheltuielile persoanei cercetate

și față de faptul că nu s-a dovedit caracterul ilicit al dobândirii unor cote

părți sau bunuri care să ducă la concluzia că averea dobândită ar fi

nejustificată.

Recursul declarat de A.V. împotriva

Ordonanței nr. 1 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Suceava – Comisia de

cercetare a averilor a fost respins, ca tardiv declarat, de către Înalta Curte

de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia

nr. 2101 din 23 mai 2008.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de control judiciar a avut în vedere prevederile art. 19 alin.

(1) din Legea nr. 115/1996, considerând că, față de data comunicării Ordonanței

de clasare, (26 iulie 2007), data declarării recursului (13 august 2007) este

ulterioară termenului special de 10 zile impus de dispozițiile legale

specificate.

Împotriva sus-menționatei

decizii a formulat contestație în anulare, la data de 21 noiembrie 2008, A.V.,

invocând prevederile art. 318 C. proc. civ. și motivând că dezlegarea dată prin

decizia atacată, este rezultatul unei greșeli materiale în condițiile cu care

recursul a fost expediat la Înalta Curte de Casație și Justiție prin poștă la 3

august 2007 și nu la 13 august 2007, astfel cum s-a reținut în decizia

contestată.

Contestatoarea a depus la

dosar în susținerea celor arătate, chitanța cu nr. de prezentare 20507 emisă de

Oficiul poștal Botoșani nr. 1 din data de 3 august 2007.

Instanța constată

următoarele:

Împotriva Ordonanței nr. 1 din

18 iulie 2007 a Curții de Apel Suceava – Comisia de cercetare a averilor, a

declarat recurs A.V. la data de 3 august 2007, conform chitanței poștale depuse

la dosar, și înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 6

august 2007.

Cererea de recurs a fost

transmisă Curții de Apel Suceava, care la data de 3 septembrie 2007 a înaintat dosarul acestei instanțe împreună cu recursul declarat de A.V. împotriva Ordonanței nr.

1 din 18 iulie 2007.

Plicul care are înregistrată

ca dată a poștei 13 august 2007 aflat la fila 13 Dosar nr. 234/3)2007 al

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală cuprinde corespondența purtată cu instanța de fond, respectiv

Curtea de Apel Suceava.

Astfel, chiar dacă recursul

s-a depus direct la Înalta Curte de Casație și Justiție, sancțiunea nulității

nu operează, textul art. 302 C. proc. civ., fiind declarat neconstituțional,

iar data la care a fost formulată calea de atac este 3 august 2007, și nu 13

august 2007, astfel cum în mod greșit s-a reținut în decizia contestată.

Potrivit art. 19 alin. (1)

din Legea nr. 115/1996 astfel cum a fost modificată și completată, împotriva

ordonanței de clasare a Comisiei de cercetare, părțile interesate pot face

recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție în termen de 10 zile de la

comunicare.

Din lucrările dosarului,

Înalta Curte constată că ordonanța de clasare a fost comunicată recurentei A.V.

la data de 26 iulie 2007, iar recursul declarat în data de 3 august 2007, se

încadrează în termenul legal de 10 zile, prevăzut de lege.

Primul motiv prevăzut de art.

318 C. proc. civ. - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale

– are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării

recursului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite.

Se constată că este greșeală

materială, în sensul art. 318 C. proc. civ., respingerea recursului ca tardiv,

în raport cu data înregistrării la instanță, conform cu data din chitanța

poștală și ștampila de înregistrare la Înalta Curte de Casație și Justiție,

recursul a fost depus prin poștă înăuntrul termenului de recurs prevăzut de art.

19 alin. (1) din Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii

demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de

control și a funcționarilor publici, modificată prin Legea nr. 144/1997.

În raport de cele expuse

conform art. 318 C. proc. civ., prin admiterea contestației în anulare va fi

anulată decizia atacată și fixat termen pentru soluționarea recursului cu care

a fost învestită în termen legal Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în

anulare formulată de A.V. împotriva Deciziei nr. 2101 din 23 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Anulează decizia atacată.

Fixează termen pentru

judecarea recursului la 15 mai 2009, cu citarea părților.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 20 februarie 2009.