ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2337/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 1 august 2007 reclamanta SC U. SA a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F., D.G.S.C., solicitând anularea Deciziei nr. 83 din 5 aprilie 2007 ca nelegală și netemeinică, iar în subsidiar să se dispună anularea deciziilor referitoare la obligațiile de plată accesorii, aferente obligațiilor fiscale nr. 8 din 12 ianuarie 2007 și numerotate de la nr. 1358555/1 și până la nr. 1358555/181. În motivarea acțiunii reclamanta arată că, la data de 18 ianuarie 2007 i-au fost comunicate deciziile privitoare la obligarea sa la plata sumei de 6.094.847 lei, reprezentând accesorii aferente debitelor de natura impozitului pe profit, TVA, impozitului pe veniturile din salarii, accizelor și contribuțiilor sociale.

Susține reclamanta că aceste sume nu sunt datorate întrucât societatea are de încasat sume cu titlu de TVA de la D.G.F.P. Prahova, care trebuiau compensate, potrivit dispozițiilor sentinței civile nr. 165 din 25 august 2006 a Curții de Apel Ploiești. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 634 din 27 februarie 2008 a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că singurul temei invocat de aceasta nu mai subzistă, întrucât prin Decizia nr. 1743 din 22 septembrie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința civilă nr. 165 din 25 august 2006 a Curții de Apel Ploiești și pe fond a respins acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC U. SA, susținând în esență, inexistența debitului principal și compensarea dispusă prin sentința civilă nr. 165 din 25 august 2006. Recursul este nefondat. Recurenta reclamantă a atacat Decizia nr. 83 din 5 aprilie 2007, emisă de A.N.A.F., prin care a fost respinsă ca nemotivată și nesusținută cu documente contestația formulată de ea împotriva deciziilor de calcul accesorii din 12 ianuarie 2007, emise de D.G.F.P. Prahova.

Societatea a susținut nefondat că aceste sume nu erau datorate întrucât ele trebuiau compensate, ignorând faptul că sentința invocată ca temei a fost desființată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1743 din 22 martie 2007. Cu privire la motivul de recurs, privind inexistența datoriei, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că societatea nu a făcut dovada că s-a stabilit irevocabil că nu datorează debitul principal pentru neplata căreia s-au calculat accesoriile contestate în cauza de față. Așa fiind, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat reclamanta SC U. SA Ploiești împotriva sentinței civile nr. 634 din 27 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2009.