ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2337/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 1 august

2007 reclamanta

SC U. SA a chemat în

judecată Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F., D.G.S.C., solicitând anularea

Deciziei nr. 83 din 5 aprilie 2007 ca nelegală și netemeinică, iar în subsidiar

să se dispună anularea deciziilor referitoare la obligațiile de plată

accesorii, aferente obligațiilor fiscale nr. 8 din 12 ianuarie 2007 și

numerotate de la nr. 1358555/1 și până la nr. 1358555/181.

În motivarea

acțiunii reclamanta arată că, la data de 18 ianuarie 2007 i-au fost comunicate

deciziile privitoare la obligarea sa la plata sumei de 6.094.847 lei,

reprezentând accesorii aferente debitelor de natura impozitului pe profit, TVA,

impozitului pe veniturile din salarii, accizelor și contribuțiilor sociale.

Susține reclamanta

că aceste sume nu sunt datorate întrucât societatea are de încasat sume cu

titlu de TVA de la D.G.F.P. Prahova, care trebuiau compensate, potrivit

dispozițiilor sentinței civile nr. 165 din 25 august 2006 a Curții de Apel

Ploiești.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 634 din 27 februarie 2008 a respins acțiunea formulată de

reclamantă, reținând că singurul temei invocat de aceasta nu mai subzistă,

întrucât prin Decizia nr. 1743 din 22 septembrie 2007 Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința civilă

nr. 165 din 25 august 2006 a Curții de Apel Ploiești și pe fond a respins

acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta SC U. SA, susținând în esență,

inexistența debitului principal și compensarea dispusă prin sentința civilă nr.

165 din 25 august 2006.

Recursul este

nefondat.

Recurenta

reclamantă a atacat Decizia nr. 83 din 5 aprilie 2007, emisă de A.N.A.F., prin

care a fost respinsă ca nemotivată și nesusținută cu documente contestația

formulată de ea împotriva deciziilor de calcul accesorii din 12 ianuarie 2007,

emise de D.G.F.P. Prahova.

Societatea a

susținut nefondat că aceste sume nu erau datorate întrucât ele trebuiau

compensate, ignorând faptul că sentința invocată ca temei a fost desființată de

Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1743 din 22 martie 2007.

Cu privire la

motivul de recurs, privind inexistența datoriei, instanța de fond a reținut în

mod corect faptul că societatea nu a făcut dovada că s-a stabilit irevocabil că

nu datorează debitul principal pentru neplata căreia s-au calculat accesoriile

contestate în cauza de față.

Așa fiind, recursul

declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat reclamanta SC U. SA Ploiești

împotriva sentinței civile nr. 634 din 27 februarie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5

mai 2009.