ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3892/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 12 din 21 ianuarie 2008, Tribunalul Sibiu l-a condamnat pe inculpatul R.D., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani conform art. 92 C. pen., atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Au fost aplicate dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) – c) și art. 71 alin. (5) C. pen. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în baza probelor administrate în cauză următoarea situație de fapt: Inculpatul a îndeplinit, în perioada 2000 – 2004, funcția de director al SC A.D.O. SA Sibiu, societate, care a acumulat datorii însemnate la bugetul de stat, motiv pentru care creditorii D.G.F.P. Sibiu și C.J.P. Sibiu, au trecut la executarea silită a activelor societății pentru recuperarea creanțelor. În această împrejurare C.J.P.

a demarat procedura de vânzare silită a fermei nr. 3 porcine aparținând societății debitoare, întocmindu-se procesele-verbale de afișare a publicației de vânzare și publicația de vânzare la 17 septembrie 2008. Urmare licitației desfășurate la sediul debitoarei la 28 septembrie 2001, ferma nr. 3 porcine este adjudecată de M.O., administrator al SC O. SRL la prețul de 2.425.000.000 lei ROL și TVA, deși prețul de evaluare al imobilului fusese stabilit la suma de 3.450.0000.000 lei ROL. Anterior licitației, în primăvara anului 2001, între inculpat și martora P.M.G. se purtaseră discuții, inculpatul cunoscând intenția martorei de a achiziționa una din fermele societății. În septembrie 2001, inculpatul l-a contactat telefonic pe martorul M.O.

ce era asociat cu P.M.G., i-a întrebat dacă aceștia mai sunt interesați de achiziționarea unei ferme ce aparținea SC A. SA Dealul Ocnei Sibiu, ocazie cu care a dat de înțeles martorului că ar putea influența membrii comisiei de licitație, în sensul de a facilita adjudecarea firmei la un preț inferior celui real. La îndemnul martorului M.O., martora P.M.G., l-a contactat din Canada prin telefon pe inculpat, prilej cu care, acesta a pretins că are influență asupra președintelui comisiei, a susținut că l-ar putea convinge să stabilească un preț de vânzare chiar sub 2 miliarde lei ROL. În schimbul acestui serviciu, inculpatul a pretins martorei suma de 10.000 dolari S.U.A. ce urmează a fi împărțită între membrii comisiei.

Discuția purtată în acești termeni este reluată la telefon de inculpat și martoră, înregistrată de aceasta din urmă pe o casetă. Declarațiile martorilor P.M.G., M.O., conținutul înregistrărilor, sunt probe în baza cărora prima instanță a reținut dovedită vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în forma prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Cât privește infracțiunea de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în pretinderea sumei de 10.000 mărci germane de la A.M., administrator al SC M. SRL pentru a nu contesta licitația organizată de D.G.F.P. Sibiu prin care încerca vânzarea silită a fermei nr. 2 a SC A. SA Dealul Ocnei, s-a apreciat că nu s-a făcut dovada existenței acesteia, dispunându-se arestarea inculpatului.

Reținând vinovăția inculpatului doar pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, instanța de fond l-a condamnat la o pedeapsă al cărui cuantum și modalitate de executare s-au stabilit prin valorificarea tuturor criteriilor legale de individualizare, respectiv, pericolul social concret, datele care caracterizează pozitiv persoana inculpatului, profilul socio-profesional și moral. În termen legal, împotriva sentinței, D.N.A. – S.T. Alba și inculpatul au declarat apel, invocând critici privind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii. Astfel, în apelul D.N.A. – S.T. Alba se invocă: - greșita arestare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.; - greșita individualizare a pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 157 alin. (1) C. pen.

Inculpatul, a susținut, în esență, că actele de urmărire penală sunt lovite de nulitate absolută întrucât în cauză nu s-a probat publicarea în M. Of. a normelor de numire a ofițerilor de poliție judiciară. Referitor la infracțiunea de trafic de influență, inculpatul susține că nu s-au făcut probe de vinovăție, înregistrarea convorbirilor telefonice fiind făcută ilegal. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 50/ A din 29 mai 2008, a respins, ca nefondate, ambele apeluri, constatând că prima instanță, a evaluat judicios probatoriul administrat în cauză cu respectarea tuturor dispozițiilor procedurale, reținând legal, temeiuri și motivat vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat l art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA – S.T. Alba Iulia și inculpatul au declarat recurs, reiterând aceleași critici ce vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârilor. În susținerile orale, formulate la data dezbaterilor, parchetul și-a restrâns motivele de recurs, în sensul că a renunțat la critica ce viza greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea de luare de mită. Examinând cauza, în raport de motivele formulate și susținute oral, prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 și 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, se constată nefondate recursurile. Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. pen., probele nu au valoare prestabilită de lege, așa încât, aprecierea fiecăreia se face de către organul de urmărire penală și instanță.

Criteriul determinant în aprecierea lor, și implicit în soluționarea acțiunii penale, îl constituie forța probelor de a exprima adevărul, fiind irelevant momentul procesual căruia îi aparține sau organul care le-a administrat. În cauza dedusă judecății probele strânse la urmărirea penală și verificate în cursul cercetării judecătorești în condiții de publicitate, nemijlocire și contradictorialitate dovedesc dincolo de orice îndoială vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Astfel, instanța de fond cât și cea de prim control judiciar, corect au stabilit că anterior datei desfășurării licitației, urmare căreia a fost adjudecată ferma nr. 3 din cadrul societății a cărei conducere fusese asigurată de inculpat, acesta a purtat mai multe discuții telefonice cu martora P.M.G., convorbiri a căror desfășurare nu a fost negată.

Conținutul acestora așa cum a fost transmis, confirmă asigurările date de inculpat martorei, potrivit cărora în schimbul unor sume importante cerute, va interveni pe lângă șeful comisiei, în sensul de a influența prețul licitației, respectiv să fie sub nivelul celui evaluat. Apărarea inculpatului în sensul că înregistrările nu sunt legale, existând îndoieli cu privire la autenticitatea acestora, nu poate fi reținută. Potrivit dispozițiilor procesual penale în vigoare la data efectuării înregistrărilor, în prezent reglementate de art. 91 6 alin. (2) C. proc. pen., înregistrările audio prezentate de părți, pot servi ca mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări care le-au purtat cu terți, orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.

În cauză, inculpatul, nu a formulat o cerere expresă, în sensul de a se dispune de către instanță verificarea autenticității înregistrării, necontestându-se existența convorbirilor telefonice purtate cu martora. Faptul că în realitate, inculpatul nu putea influența prețul licitației, este lipsit de relevanță, câtă vreme martorei P.M.G. i-a fost creată convingerea că inculpatul poate face demersuri în acest sens. Influența de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., nu presupune existența unei influențe reale a făptuitorului asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Este necesar pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, ca influența pe care o are sau lasă să se creadă că o are făptuitorul, să privească un funcționar care are ca atribuții în îndeplinirile actului pentru care se pretind bani sau alte foloase.

Cât privește pedeapsa, atât sub aspectul cuantumului cât și modalității de executare, se apreciază că este individualizată judicios prin valorificarea tuturor criteriilor legale, prevăzută de art. 72 C. pen. Nu poate fi ignorat, timpul mare scurs de la data săvârșirii faptei, respectiv șapte ani, perioadă în care inculpatul nu a mai intrat în conflict cu legea penală. Concluzionând, hotărârile supuse controlului judiciar sunt legale și temeinice și cum la examinarea din oficiu nu se constată vreun caz care să justifice reformarea lor, recursurile vor fi respinse ca nefondate conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. s) C. proc. pen. În baza art. 189 alin. (1) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului parchetului rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. – S.T. Alba Iulia și inculpatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 50/ A din 29 mai 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. – S.T. Alba Iulia rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2008.