ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1139/2009

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 170/F din 28 noiembrie 2008, Curtea de Apel Galați, în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul Z.C. (domiciliat în comuna Fundeni, satul Hanul Conachi, județul Galați), împotriva ordonanței nr. 23/P/2008 din 27 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut că din actele premergătoare efectuate de procuror, nu au rezultat indicii că S.N., procuror, polițiștii P.V., D.I., P.D., instrumentând Dosarul nr. 14/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., așa cum reclamase Z.C.

Totodată, s-a mai reținut că privindu-le pe celelalte persoane, despre care același petent a susținut că ar fi declarat mincinos în dosarul indicat, în mod just s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 260 C. pen., aceeași soluție, de neîncepere a urmăririi penale, fiind corectă și pentru polițiști, despre aceștia petentul afirmând că ar fi instigat la mărturie mincinoasă. Împotriva sentinței, petentul, în termenul legal a declarat recurs, în scris el susținând că neavând venituri este necesar să-i fie „aprobat” un avocat din oficiu, plângerea inițială o completează și cere urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 25, 26, 33, 192, 242, 215, 246, 247, 248, 249, 250, 257, 259, 263, 264, 267 1 , 268, 272, 293, 288, 289, 291, 292, 260, 261, 220, 253, 271, 323, 324 C. pen., atât în ce-i privește pe intimați, cât și împotriva judecătorului C.C.

și procurorului M.P., cere cercetarea penală a judecătorilor și procurorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție care s-au pronunțat în Dosarele nr. 7038/1/2006, 142/44/2007, 968/44/2007, 4748/1/2008, 3839/1/2008, 10602/1/2007, atașarea acestor dosare la prezentul, recuzarea judecătorilor și procurorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aceștia având obligația să se abțină, casarea sentinței, desființarea ordonanțelor pentru că sunt nule, înaintarea prezentei la D.N.A. – București ș.a. (filele 14, 15, 16 dosar I.C.C.J. – S.P.). Recursul nu este fondat. Primordial este de amintit că în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., soluționând plângerea se verifică rezoluția sau ordonanța atacată pe baza lucrărilor și a materialului cauzei, precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Sub acest aspect, și instanța de fond a reținut că sesizarea sa prin plângere are ca obiect numai actul procurorului căruia i s-a repartizat, spre examinare, plângerea petentului, completările, memoriile depuse de acesta referitoare la polițiști, procurori, judecători, fără a se indica, în mod concret, fapte și probe, un indiciu fiind doar cel referitor la soluționarea mai multor dosare care au avut ca obiect plângerile sale, nu constituie act de sesizare, odată ce art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. prevede doar dreptul persoanei ce se consideră vătămată, să facă plângere la instanță, împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului, de netrimitere în judecată, după parcurgerea etapei obligatorii reglementată în art. 275-278 din același cod.

În altă ordine de idei, cererea recurentului, de „aprobare” a unui avocat din oficiu, nu are temei legal, art. 171 și următoarele C. proc. pen. prevăzând „asistența învinuitului sau a inculpatului, în cauză Zamfir Costică fiind petent. Pe fond, verificând actele dosarului, se reține că sentința a examinat legalitatea ordonanței nr. 23/P din 27 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, dispoziția de neîncepere a urmăririi penale față de procurorul S.N., agentului șef principal P.V., agentului D.I., comisarului P.D., precum și față de numiții R.I., C.(B.) A., B.E., M.N., C.G., C.S., fiind legală, iar, de asemenea, disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați în ce-i privește pe P.V., C.A.

ș.a. astfel cum completase petentul, este corectă, acest din urmă organ judiciar fiind competent material și după calitatea persoanei. Actele premergătoare au reținut că Parchetul de pe lângă Judecătoria Liești, urmare plângerii lui B.D., a format Dosarul nr. 14/P/2006, în acesta efectuându-se cercetări și acte de urmărire penală, de către P.V. și D.I. din cadrul Postului de Poliție Fundeni, precum și de către P.D. din cadrul Postului de Poliție Rurală Liești. La 3 august 2006, s-a întocmit referatul de terminare a urmăririi penale și s-a propus punerea în mișcare a urmăririi penale și trimiterea în judecată a inculpaților E.A. și Z.M. sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.

Judecătoria Tecuci, prin sentința penală nr. 184 din 5 aprilie 2007 i-a condamnat pe inculpații menționați, la câte 2 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1), cu aplicarea art. 73 lit. b) și a art. 76 lit. e) C. pen., ca modalitate de executare dispunându-se suspendarea condiționată. Procurorul N.S., cel care a supravegheat urmărirea penală în cauză și-a îndeplinit corespunzător legii atribuțiile de serviciu, la fel și polițiștii, soluția judecătorească fiind pronunțată în baza legii și a probatoriilor. Martorii audiați în cauză și-au menținut declarațiile, între cele de la urmărirea penală și cele date în cercetarea judecătorească neexistând contradicții. C.G. și C.S.

au fost cercetați sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 260 C. pen. în Dosarul nr. 580/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Liești, la 5 noiembrie 2007 confirmându-se propunerea de neîncepere a urmăririi penale în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4), cu referire la art. 10 lit. f) C. proc. pen. Plângerea aceluiași petent în legătură cu nerezolvarea, în sensul dorit de el, de către procurorul S.N., a unei cereri de recuzare formulată în mai 2006, în sarcina lui susținându-se că ar fi emis un mandat de aducere fără să respecte legea, nu are suport real, din verificări rezultând că a fost depusă la organul de cercetare penală la data de 28 mai 2006 și a fost înaintată procurorului, împreună cu două cereri, una aparținând lui Z.M.

sub nr. 111/VIII-1/2006 din 1 iunie 2006, cererile au fost trimise la Parchetul de pe lângă Judecătoria Liești, procurorul S.N., prin ordonanța din 2 iunie 2006 respingându-le. În legătură cu recuzarea Parchetului Liești, același procuror a atașat la lucrarea menționată, ordonanța nr. 211/VIII-1/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, prin aceasta dispunând asupra recuzării procurorului R.L. Ordonanța nu a fost atacată cu plângere potrivit dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen. Referitor susținerii că procurorul a emis mandat de aducere la 31 mai 2006, este de reținut că potrivit dispozițiilor art. 183 alin. (2) din același cod, el are acest drept.

Din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că organul judiciar și implicit instanța de fond, au soluționat corect și legal acuzele aduse de petent, cele reclamate prin memorii depuse în timpul efectuării cercetărilor neaducând date sau indicii că în cauză s-ar fi săvârșit și alte fapte, competența organului judiciar sau a instanței mărginindu-se la plângerea inițială și, ulterior, la verificarea legalității actului procurorului. Cum, în recurs, petentul reia cele ce, în opinia sa, îl nemulțumesc și, totodată, la fel ca în timpul efectuării actelor premergătoare și la judecarea pe fond a plângerii, indică acuze în sarcina altor procurori, magistrați judecători, inclusiv de la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, instanța de recurs nu are competența decât de a analiza legalitatea și temeinicia sentinței.

După cum s-a detaliat, hotărârea recurată fiind legală, recursul va fi respins ca nefondat. Conform dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul Z.C. împotriva sentinței penale nr. 170/F din 28 noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2009.