ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1139/2009

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 170/F din 28 noiembrie 2008,

Curtea de Apel Galați, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul Z.C. (domiciliat

în comuna Fundeni, satul Hanul Conachi, județul Galați), împotriva ordonanței nr.

23/P/2008 din 27 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Pentru a pronunța sentința,

instanța a reținut că din actele premergătoare efectuate de procuror, nu au

rezultat indicii că S.N., procuror, polițiștii P.V., D.I., P.D., instrumentând

Dosarul nr. 14/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, ar fi

săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor,

prevăzută de art. 246 C. pen., așa cum reclamase Z.C.

Totodată, s-a mai reținut că

privindu-le pe celelalte persoane, despre care același petent a susținut că ar

fi declarat mincinos în dosarul indicat, în mod just s-a dispus neînceperea

urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 260 C. pen.,

aceeași soluție, de neîncepere a urmăririi penale, fiind corectă și pentru

polițiști, despre aceștia petentul afirmând că ar fi instigat la mărturie

mincinoasă.

Împotriva sentinței,

petentul, în termenul legal a declarat recurs, în scris el susținând că neavând

venituri este necesar să-i fie „aprobat” un avocat din oficiu, plângerea

inițială o completează și cere urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute

și pedepsite de art. 25, 26, 33, 192, 242, 215, 246, 247, 248, 249, 250, 257,

259, 263, 264, 267

1

, 268, 272, 293, 288, 289, 291, 292, 260, 261,

220, 253, 271, 323, 324 C. pen., atât în ce-i privește pe intimați, cât și

împotriva judecătorului C.C. și procurorului M.P., cere cercetarea penală a

judecătorilor și procurorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție care

s-au pronunțat în Dosarele nr. 7038/1/2006, 142/44/2007, 968/44/2007,

4748/1/2008, 3839/1/2008, 10602/1/2007, atașarea acestor dosare la prezentul,

recuzarea judecătorilor și procurorilor de la Înalta Curte de Casație și

Justiție și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aceștia

având obligația să se abțină, casarea sentinței, desființarea ordonanțelor

pentru că sunt nule, înaintarea prezentei la D.N.A. – București ș.a. (filele

14, 15, 16 dosar I.C.C.J. – S.P.).

Recursul nu este fondat.

Primordial este de amintit

că în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen.,

soluționând plângerea se verifică rezoluția sau ordonanța atacată pe baza

lucrărilor și a materialului cauzei, precum și a oricăror înscrisuri noi

prezentate.

Sub acest aspect, și

instanța de fond a reținut că sesizarea sa prin plângere are ca obiect numai

actul procurorului căruia i s-a repartizat, spre examinare, plângerea

petentului, completările, memoriile depuse de acesta referitoare la polițiști,

procurori, judecători, fără a se indica, în mod concret, fapte și probe, un

indiciu fiind doar cel referitor la soluționarea mai multor dosare care au avut

ca obiect plângerile sale, nu constituie act de sesizare, odată ce art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. prevede doar dreptul persoanei ce se consideră

vătămată, să facă plângere la instanță, împotriva rezoluției sau ordonanței

procurorului, de netrimitere în judecată, după parcurgerea etapei obligatorii

reglementată în art. 275-278 din același cod.

În altă ordine de idei, cererea

recurentului, de „aprobare” a unui avocat din oficiu, nu are temei legal, art. 171

și următoarele C. proc. pen. prevăzând „asistența învinuitului sau a

inculpatului, în cauză Zamfir Costică fiind petent.

Pe fond, verificând actele

dosarului, se reține că sentința a examinat legalitatea ordonanței nr. 23/P din

27 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, dispoziția de

neîncepere a urmăririi penale față de procurorul S.N., agentului șef principal

P.V., agentului D.I., comisarului P.D., precum și față de numiții R.I., C.(B.)

A., B.E., M.N., C.G., C.S., fiind legală, iar, de asemenea, disjungerea cauzei

și declinarea competenței de soluționare la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Galați în ce-i privește pe P.V., C.A. ș.a. astfel cum completase petentul, este

corectă, acest din urmă organ judiciar fiind competent material și după

calitatea persoanei.

Actele premergătoare au

reținut că Parchetul de pe lângă Judecătoria Liești, urmare plângerii lui B.D.,

a format Dosarul nr. 14/P/2006, în acesta efectuându-se cercetări și acte de

urmărire penală, de către P.V. și D.I. din cadrul Postului de Poliție Fundeni,

precum și de către P.D. din cadrul Postului de Poliție Rurală Liești.

La 3 august 2006, s-a

întocmit referatul de terminare a urmăririi penale și s-a propus punerea în

mișcare a urmăririi penale și trimiterea în judecată a inculpaților E.A. și Z.M.

sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1)

C. pen.

Judecătoria Tecuci, prin

sentința penală nr. 184 din 5 aprilie 2007 i-a condamnat pe inculpații

menționați, la câte 2 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 181

alin. (1), cu aplicarea art. 73 lit. b) și a art. 76 lit. e) C. pen., ca

modalitate de executare dispunându-se suspendarea condiționată.

Procurorul N.S., cel care a

supravegheat urmărirea penală în cauză și-a îndeplinit corespunzător legii

atribuțiile de serviciu, la fel și polițiștii, soluția judecătorească fiind

pronunțată în baza legii și a probatoriilor.

Martorii audiați în cauză

și-au menținut declarațiile, între cele de la urmărirea penală și cele date în

cercetarea judecătorească neexistând contradicții.

C.G. și C.S. au fost

cercetați sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 260 C. pen. în Dosarul nr.

580/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Liești, la 5 noiembrie 2007

confirmându-se propunerea de neîncepere a urmăririi penale în temeiul

dispozițiilor art. 228 alin. (4), cu referire la art. 10 lit. f) C. proc. pen.

Plângerea aceluiași petent

în legătură cu nerezolvarea, în sensul dorit de el, de către procurorul S.N., a

unei cereri de recuzare formulată în mai 2006, în sarcina lui susținându-se că

ar fi emis un mandat de aducere fără să respecte legea, nu are suport real, din

verificări rezultând că a fost depusă la organul de cercetare penală la data de

28 mai 2006 și a fost înaintată procurorului, împreună cu două cereri, una

aparținând lui Z.M. sub nr. 111/VIII-1/2006 din 1 iunie 2006, cererile au fost

trimise la Parchetul de pe lângă Judecătoria Liești, procurorul S.N., prin

ordonanța din 2 iunie 2006 respingându-le.

În legătură cu recuzarea Parchetului

Liești, același procuror a atașat la lucrarea menționată, ordonanța nr. 211/VIII-1/2006

a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, prin aceasta dispunând asupra

recuzării procurorului R.L. Ordonanța nu a fost atacată cu plângere potrivit

dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen.

Referitor susținerii că

procurorul a emis mandat de aducere la 31 mai 2006, este de reținut că potrivit

dispozițiilor art. 183 alin. (2) din același cod, el are acest drept.

Din verificarea lucrărilor

dosarului, se reține că organul judiciar și implicit instanța de fond, au

soluționat corect și legal acuzele aduse de petent, cele reclamate prin memorii

depuse în timpul efectuării cercetărilor neaducând date sau indicii că în cauză

s-ar fi săvârșit și alte fapte, competența organului judiciar sau a instanței

mărginindu-se la plângerea inițială și, ulterior, la verificarea legalității

actului procurorului.

Cum, în recurs, petentul

reia cele ce, în opinia sa, îl nemulțumesc și, totodată, la fel ca în timpul

efectuării actelor premergătoare și la judecarea pe fond a plângerii, indică

acuze în sarcina altor procurori, magistrați judecători, inclusiv de la Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția penală, instanța de recurs nu are competența

decât de a analiza legalitatea și temeinicia sentinței.

După cum s-a detaliat,

hotărârea recurată fiind legală, recursul va fi respins ca nefondat.

Conform dispozițiilor art. 192,

cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul petent va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul Z.C. împotriva sentinței penale nr. 170/F din 28

noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2009.