ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4686/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții L.A.M.S., R.M.S., M.W.T. și H.W.T. au chemat în judecată pârâtul Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită pentru fiecare reclamant titluri de despăgubire individuale în valoare de câte 298.307,50 RON, reprezentând cota de ¼ din contravaloarea justă și echitabilă a imobilului situat în Sibiu.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin adresa din 13 octombrie 2006 au înaintat pârâtei dispoziția nr. 1752 din 4 octombrie 2006 emisă de primarul Municipiului Sibiu, iar la 14 decembrie 2006 s-au adresat acesteia pentru soluționarea cu celeritate a cererii de despăgubiri, anexând și Raportul de expertiză vizând evaluarea imobilului. Întrucât în răspunsul primit pârâta nu a precizat concret termenul de soluționare a cererii, la data de 30 martie 2007 au revenit, solicitându-i pârâtei eliberarea titlurilor individuale de despăgubiri, cerere ce îndeplinea condițiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și la care nu au primit răspuns, motiv pentru care s-au adresat instanței de judecată.

Curtea de Apel Alba Iulia prin sentința nr. 52 din 29 iunie 2007 a respins acțiunea formulată de reclamanți reținând că, întrucât stabilirea evaluatorului în fiecare dosar, cât și a termenului de soluționare, se face în mod aleatoriu, conform punctului 17.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 247/2005, cererea reclamanților de obligare a Comisiei să procedeze la soluționarea dosarului, peste ordinea stabilită aleatoriu, nu este justificată. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții L.A.M.S., R.M.S., M.W.T. și H.W.T., solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea cărora s-au susținut următoarele: Hotărârea este esențial netemeinică și nelegală întrucât ordinea la care se referă Normele metodologice de aplicare a titlului VII al Legii nr. 247/2005 aprobate prin H.G. nr. 1095/2006 semnifică exclusiv secvențialitatea soluționării dosarelor, în termenul legal prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004 și nicidecum o cronologie nedeterminabilă, indefinită, aflată doar la îndemâna pârâtei și fără posibilitatea de a fi controlată judiciar. Incidența art. 2 lit. g) din Legea contenciosului administrativ în situația juridică dedusă judecății rezultă neechivoc din chiar titulatura Cap. V al Legii nr. 247/2005 care instituie proceduri administrative pentru acordarea despăgubirilor.

În acest profil, și cum motivele primei instanțe reprezintă o veritabilă deturnare a sensului legii, precum și o golire de conținut a acesteia, sunt incidente, în opinia recurenților, exigențele de casare cu trimitere spre rejudecare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și art. 312 alin. (1) și 3 C. proc. civ. Analizând actele dosarului, motivele de recurs invocate și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, concluzie bazată pe argumentele în continuare arătate. 1. Prin art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a fost consacrat principiul general potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate clar, convingător și pertinent, ca o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se asigură exercitarea în mod real a controlului judiciar.

În conformitate cu aceste dispoziții legale, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv, o hotărâre care nu evocă aceste elemente constituind într-adevăr o dispoziție arbitrară, care anulează aproape toate principiile ce guvernează procesul civil, aceasta fiind și rațiunea pentru care legiuitorul a reglementat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Aceasta nu înseamnă însă că instanța este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor părților, care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, ori să interpreteze numai în modalitatea solicitată incidența anumitor texte de lege, prevederile art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. impunând doar cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată și ca acestea să nu fie contradictorii sau străine de natura pricinii, precum și cele pentru care au fost respinse cererile părților, nu orice susținere a acestora. În speță, motivarea hotărârii atacate îndeplinește aceste cerințe, făcând posibilă exercitarea controlului judiciar, astfel încât incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., invocat de recurenți, nu poate fi reținut, celelalte aspecte circumscrise deturnării sensului legii urmând a fi examinate în continuare prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 2. Titlul VII al Legii speciale nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, intitulat „Regimul stabilii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”, nu prevede un termen înăuntrul căruia să fie emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul care nu poate fi restituit în natură, însă prevede etapele ce urmează a fi parcurse în cadrul procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor, proceduri care sunt complexe și, în mod obiectiv, nu pot fi finalizate în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. g)) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, susținerile recurentului referitoare la guvernarea de către acest text de lege a termenului de soluționare a cererilor de acordare a titlurilor de despăgubire nu sunt justificate, concluzie ce se impune și în virtutea principiului disciplinei jurisdicționale, consacrat în jurisprudența C.E.D.O., raportat la soluțiile adoptate în materie de Înalta Curte de Casație și Justiție. Evident, împrejurarea că norma specială nu a stabilit termenul pentru rezolvarea acestor cereri nu poate încuraja autoritatea publică să tergiverseze soluționarea lor, emiterea deciziilor reprezentând titlul de despăgubire urmând a fi făcută într-un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O.

și consacrată de jurisprudența C.E.D.O., astfel încât să nu conducă la crearea unui alt prejudiciu sau, mai precis, la mărirea celui inițial cauzat prin privarea de proprietate, de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. Existența unei încălcări a acestei cerințe, la data sesizării instanței (7 mai 2007) – condiție esențială pentru admisibilitatea unei acțiuni prin care s-a invocat o vătămare într-un drept recunoscut de lege prin nesoluționarea în termen a unei cereri – se impune a fi examinată în raport cu complexitatea procedurii administrative reglementată de lege și durata etapelor obligatorii pe care aceasta le presupune, dar și cu alte împrejurări de fapt rezultate din actele dosarului.

Astfel, dispoziția Primarului municipiului Sibiu privind acordarea despăgubirilor bănești cuvenite reclamanților a fost înaintată pârâtei numai la data de 13 octombrie 2006. Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 prin prevederile de sub pct. 17.1 precizează că ordinea în care vor fi soluționate dosarele va fi stabilită prin decizie a Comisiei Centrale. În acest sens, Comisia Centrală a emis Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006, care stabilește prin art. 1 o ordine aleatorie de soluționare a dosarelor. Art. 4 din decizie precizează însă că, în cazuri excepționale, temeinic motivate, Comisia Centrală va putea decide tratarea cu prioritate a unui anumit dosar.

Textul a fost emis pentru soluționarea cu celeritate a acelor cereri care se justifică a fi soluționate de urgență. În speță, reclamanții apreciind greșit că termenul pentru soluționarea cererii lor este cel prevăzut de art. 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004, la scurt timp după expirarea acestuia, respectiv la 14 decembrie 2006 s-au adresat pârâtei solicitând soluționarea cererii cu celeritate pe baza raportului de expertiză vizând evaluarea imobilului, întocmită de expertul judiciar G.D. din cadrul Biroului de expertize de pe lângă Tribunalul Sibiu, însușit de aceștia. Cum în cadrul procedurii administrative reglementată de Legea nr. 247/2005 este prevăzută și etapa obligatorie a evaluării efectuată de evaluatorii A.N.P.R., potrivit standardelor internaționale de evaluare, în mod corect s-a apreciat că, în absența altor motive temeinice, această cerere nu justifică o soluționare a dosarului în regim de urgență.

Așa fiind, având în vedere și împrejurarea că în speța dedusă judecății la data sesizării instanței era deja parcursă etapa analizării dosarului în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, pe baza situației juridice a imobilului, urmând a fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate în mod aleatoriu, încălcarea cerinței referitoare la soluționarea cererii într-un termen rezonabil nu poate fi reținută. Constatând, așadar, că în speță nu este incident nici motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurenți, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.A.M.L., S.M.R., T.W.M. și T.W.H. împotriva sentinței civile nr. 52 din 29 iunie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2007.