ÎCCJ, Secția penală

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, petiționarul P.G.A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1688/310/2011 al Curții de Apel Ploiești, motivând că membrii completului de recurs, domnii judecători C.L., F.P.M. și T.F., sunt în relație de prietenie cu procurorul șef al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia, domnul V.I., cel care a întocmit rechizitoriul și a dispus trimiterea sa în judecată. A mai arătat că această relație de prietenie este de notorietate la nivel local, iar faptul că domnul C.L. a fost înainte judecător la Judecătoria Sinaia îi întărește convingerea că se va încerca „acoperirea" trimiterii în judecată și a condamnării sale de către instanța de fond.

Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Ministerul Justiției - Direcția Elaborare Acte Normative, Serviciul Judiciar, Documentare, Protecția drepturilor și libertăților fundamentale. Din informarea transmisă de la Ministerul Justiției - Direcția Elaborare Acte Normative, Serviciul Judiciar, Documentare, Protecția drepturilor și libertăților fundamentale, rezultă următoarele: Cauza a cărei strămutare se solicită a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, având ca obiect recursul declarat de inculpatul P.G.A. împotriva Sentinței penale nr. 130 din 25 septembrie 2012 a Judecătoriei Sinaia, fixându-se prim termen de judecată la data de 8 ianuarie 2013, când s-a dispus amânarea cauzei pentru soluționarea cererii de recuzare a tuturor membrilor completului formulată de inculpat.

Prin încheierea din 9 ianuarie 2013 cererea de recuzare a fost respinsă ca neîntemeiată, iar la data de 4 februarie 2013 s-a dispus acordarea unui nou termen de judecată, având în vedere cererea de strămutare formulată de inculpat. S-a apreciat că nu au fost identificate elemente care să justifice admiterea cererii de strămutare. Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, nici una dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu este îndeplinită. În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În cazul de față, Curtea, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca nefondată cererea formulată de petiționarul P.G.A. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1688/310/2011, al Curții de Apel Ploiești. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2013. Procesat de GGC - DG