ÎCCJ, Secția penală

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

petiționarul P.G.A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează

obiectul Dosarului nr. 1688/310/2011 al Curții de Apel Ploiești, motivând că

membrii completului de recurs, domnii judecători C.L., F.P.M. și T.F., sunt în

relație de prietenie cu procurorul șef al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Sinaia, domnul V.I., cel care a întocmit rechizitoriul și a dispus trimiterea

sa în judecată. A mai arătat că această relație de prietenie este de

notorietate la nivel local, iar faptul că domnul C.L. a fost înainte judecător

la Judecătoria Sinaia îi întărește convingerea că se va încerca

„acoperirea" trimiterii în judecată și a condamnării sale de către

instanța de fond.

Potrivit art. 57 C.

proc. pen. au fost solicitate informații de la Ministerul Justiției - Direcția

Elaborare Acte Normative, Serviciul Judiciar, Documentare, Protecția

drepturilor și libertăților fundamentale.

Din informarea

transmisă de la Ministerul Justiției - Direcția Elaborare Acte Normative,

Serviciul Judiciar, Documentare, Protecția drepturilor și libertăților

fundamentale, rezultă următoarele:

Cauza a cărei

strămutare se solicită a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești,

având ca obiect recursul declarat de inculpatul P.G.A. împotriva Sentinței

penale nr. 130 din 25 septembrie 2012 a Judecătoriei Sinaia, fixându-se prim

termen de judecată la data de 8 ianuarie 2013, când s-a dispus amânarea cauzei

pentru soluționarea cererii de recuzare a tuturor membrilor completului

formulată de inculpat. Prin încheierea din 9 ianuarie 2013 cererea de recuzare

a fost respinsă ca neîntemeiată, iar la data de 4 februarie 2013 s-a dispus

acordarea unui nou termen de judecată, având în vedere cererea de strămutare

formulată de inculpat.

S-a apreciat că nu au

fost identificate elemente care să justifice admiterea cererii de strămutare.

Potrivit art. 55

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea

unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în

cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită

împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există

pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin

până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții

judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, nici una

dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu este îndeplinită.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea

instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a

judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La

acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze

dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot

pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui

interesat.

Curtea Europeană a

hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele

au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței

europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În cazul de față,

Curtea, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele

expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca nefondată

cererea formulată de petiționarul P.G.A. pentru strămutarea judecării cauzei ce

formează obiectul Dosarului nr. 1688/310/2011, al Curții de Apel Ploiești.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 aprilie 2013.

Procesat de GGC - DG