ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală petiționarul Ț.I. a

solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 3089/2/2013

al Curții de Apel București, invocând drept motive: calitatea intimatei - avocat

în cadrul Baroului București, lipsa de imparțialitate a judecătorilor și a

procurorilor, precum și faptul că nu ar fi fost citat pentru a-și susține

cauza. De asemenea, prin cererea de strămutare mai menționează și faptul că

numai intimata a fost audiată de către procuror, nu și petentul, astfel că

soluția nu atestă o realitate obiectivă. De asemenea, petentul prezintă în

cererea formulată și ceea ce s-a întâmplat în dosare pe care le-a avut pe rolul

instanțelor, în care apare și intimata din prezenta cauză.

Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost

solicitate informații de la Ministerul Justiției - Direcția Elaborare Acte

Normative, Serviciul Judiciar, Documentare, Protecția drepturilor și

libertăților fundamentale.

Din informarea transmisă de la Ministerul

Justiției - Direcția Elaborare Acte Normative, Serviciul Judiciar, Documentare,

Protecția drepturilor și libertăților fundamentale rezultă următoarele:

Cauza a cărei strămutare se solicită a

fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția 1 penală, având ca

obiect plângere în conformitate cu disp. art. 278

1

C. proc. pen.,

fixându-se prim termen de judecată la 23 mai 2013. Cauza a fost amânată la 27

iunie 2013, când a fost soluționată, fiind pronunțată sentința penală nr. 334/2013

prin care plângerea formulată de petentul Ț.I. a fost respinsă ca nefondată.

S-a apreciat că nu au fost

identificate elemente care să justifice admiterea cererii de strămutare.

Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen., înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o

instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care

imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor

cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de

tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la

gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari

sau grefierii instanței.

În cauză, nici una dintre cerințele art.

55 alin. (1) C. proc. pen. nu este întrunită.

În cazul unei cereri de strămutare,

imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva

convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva

celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare

trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele

împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și

justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în

privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol

decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în

raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În cazul de

față, Curtea, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de

datele expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca nefondată cererea

formulată de petiționarul Ț.I. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează

obiectul dosarului nr. 3089/2/2013 al Curții de Apel București.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

octombrie 2013.