ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, petenta A. a solicitat strămutarea dosarului nr. 2747/2/2013 al Curții de Apel București la o altă instanță egală în grad, întrucât la această instanță există motive de bănuială legitimă și chiar, certitudini cu privire la interesele și vrăjmășiile locale, inclusiv a celor interesați în acte și fapte de corupție. Situație care a făcut imposibilă realizarea actului de justiție în ceea cer privește Asociația și membrii fondatori ai acesteia".

A susținut în cererea formulată, că accesul la dosarele aflate pe rolul instanțelor se realizează cu prețul unor umilințe "incomensurabile", iar la Curtea de Apel București, accesul la dosar i-a fost permis doar în ziua termenului de judecată. În plus, nu s-a dat curs cererilor formulate în cauza dedusă judecății.

Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Ministerul Justiției.

Din informarea transmisă de la Ministerul Justiției rezultă că dosarul a cărui strămutare se solicită are ca obiect plângerea formulată de petentă prin fondatorul acesteia, I.A., împotriva rezoluției nr. 48/P/2012 a Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a corupției din 29 mai 2012 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii M.l., M.S.C., G.G., l.P. și grefierul C.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen.

Primul termen de judecată a fost fixat la data de 9 mai 2013 când s-a constatat lipsa de procedură cu intimații, instanța acordând un nou termen de judecată la data de 6 iunie 2013. La acest termen petenta a formulat cerere de recuzare a completului de judecată, cerere care a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea din 10 iunie 2013.

În ce privește motivele invocate, s-a arătat că aspectele relevate de către petentă se circumscriu în termeni generali, cazurilor prevăzute de art. 55 C. proc. pen. însă nu sunt de natură a conduce la aprecierea potrivit căreia, petenta nu ar beneficia de o judecată imparțială și obiectivă a cauzei pe rolul Curții de Apel București, întrucât nu sunt arătate în concret fapte sau situații care să se încadreze în aspectele menționate.

S-a apreciat că nu există elemente din care să rezulte că a fost afectată imparțialitatea instanței în soluționarea dosarului, care să justifice admiterea cererii.

S-a mai arătat că dosarul a cărui strămutare se solicită a fost soluționat prin sentința penală nr. 260 din 6 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală.

Examinând cererea formulată de petenta A. în raport de motivele invocate, înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite.

Astfel, în cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În cauza de față, Curtea, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate, iar pe de altă parte, dosarul a fost soluționat prin sentința nr. 260 din 6 iunie 2013.

Prin urmare, cererea formulată de petent este nefondată și urmează a fi respinsă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca nefondată, cererea formulată de petenta A. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 2747/2/2013 al Curții de Apel București.

Obligă petenta ia plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 octombrie 2013.