ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de strămutare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
penală, petiționarul H.M.Ș. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce
formează obiectul Dosarului nr. 3162/212/2012* al Curții de Apel Constanța. în
cererea de strămutare petiționarul a invocat faptul că „toți judecătorii de la
Curtea de Apel Constanța nu ar putea judeca corect cauza mea penală și aceasta
în condițiile în care instanțele inferioare (Judecătoria Constanța) în aceeași
cauză au pronunțat soluții diferite".
Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost
solicitate informații de la Ministerul Justiției - Direcția Elaborare Acte
Normative, Serviciul Judiciar, Documentare, Protecția drepturilor și
libertăților fundamentale.
Din informarea transmisă de la
Ministerul Justiției - Direcția Elaborare Acte Normative, Serviciul Judiciar,
Documentare, Protecția drepturilor și libertăților fundamentale, pe rolul
căreia se află dosarul a cărui strămutare se solicită, rezultă următoarele:
Cauza a cărei strămutare se solicită a
fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, având ca obiect
recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, de
petiționarul H.M.Ș. și de coinculpata D.(H.)M.A. împotriva sentinței penale nr.
1631 din 17 decembrie 2012 a Judecătoriei Constanța, fixându-se prim termen de
judecată la data de
7 februarie 2013, cauza fiind amânată
la 14 februarie 2013 și 14 martie 2013.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.
pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o
instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea
judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale
sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una
dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători
sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.
În cauză, nici una dintre cerințele
art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu este îndeplinită.
În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea
instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului
că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța
investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita
judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea
judecătorului și justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privința
imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele
lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările
concrete ale cauzelor.
În cazul de față, Curtea, în raport de
prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele expuse, apreciază că temerile
petentului nu sunt justificate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.
(2) C. proc. pen.;
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea formulată
de petiționarul H.M.Ș. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul
Dosarului nr. 3162/212/2012*, al Curții de Apel Constanța.
Obligă
petiționarul la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,
din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat
din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 13 martie 2013.