ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1060/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată în Dosarul

nr. 6752/55/2008 al Judecătoriei Arad, secția penală, reclamantul F.N.I. a

invocat excepția de nelegalitate a art. 52 alin. (3) din H.G. nr. 1897/2006,

susținând că aceste dispoziții legale îi îngrădesc dreptul la corespondență, el

fiind o persoană fată mijloace materiale pentru a putea suporta financiar o

trimitere prin fax a corespondenței adresată C.E.D.O., care ar urgenta și

facilita soluționarea cererilor sale adresate acestei instituții.

La

termenul de judecată din 11 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara a invocat,

din oficiu, excepția inadmisibilității cererii, în raport de art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința

civilă nr. 329 din 25 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea privind

excepția de nelegalitate invocată de reclamantul F.N.I.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, pentru a putea face obiectul

excepției de nelegalitate, actul administrativ trebuie să îndeplinească

cerințele impuse expres de lege și anume, să fie unilateral, cu caracter

individual, deci să privească un subiect determinat.

A mai reținut

Curtea de Apel Timișoara că, în soluționarea prezentei cereri, este irelevantă

dispoziția cuprinsă în art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 unde se

folosește termenul de act administrativ unilateral, pentru că acest articol nu

constituie o reglementare distinctă de cea a art. 4 alin. (1) din lege, cu

privire la categoriile actelor administrative ce pot face obiectul excepției de

nelegalitate, prin acest text legal făcându-se referire la actele

administrative emise anterior intrării în vigoare a prezentei legi.

A concluzionat

în sensul că actul administrativ a cărui nelegalitate se invocă are caracter

normativ și, prin urmare, nu se încadrează în dispozițiile art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 262/2007.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal reclamantul F.N.I., care

susține că aceasta este nelegală și netemeinică pentru că prin soluția

pronunțată de prima instanță îi este îngrădit dreptul la justiție.

Precizează că

în mod greșit i-a fost respinsă ca inadmisibilă excepția invocată întrucât și

actele administrative normative pot face obiectul excepției de nelegalitate,

potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, analizând recursul formulat prin prisma motivelor de

recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., a

constatat că acesta este fondat.

Recurentul - reclamant

a invocat excepția de nelegalitate a art. 52 alin. (3) din H.G. nr. 1897/2006

pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind

executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul

procesului penal.

Este adevărat

că H.G. nr. 1897/2006 este un act administrativ cu caracter normativ, iar

legiuitorul, în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, face trimitere, în

privința analizării legalității, la actele administrative cu caracter

individual, ceea ce ar putea conduce la concluzia că s-ar limita posibilitatea

invocării excepției de nelegalitate la actul administrativ cu caracter

individual.

Însă, în

cuprinsul alin. (2) al aceluiași art. 4, este folosită sintagma: „act

administrativ unilateral”, fără a se mai face distincție între cel normativ și

cel individual.

Este

binecunoscut principiul de drept potrivit căruia legea se interpretează în

sensul de a produce efecte, nu în sensul înlăturării efectelor sale, astfel că

și în actuala reglementare a art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată și

completată prin Legea nr. 262/2007, pot fi supuse controlului de legalitate în

procedura excepției de nelegalitate și actele administrative cu caracter

normativ. În acest sens a statuat în mod constant și instanța supremă în

jurisprudența sa.

Excepția de

nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ, ca mijloc de

apărare, a fot invocată în cadrul unui proces pe rol, ori acest mijloc de

apărare nu poate fi restrictiv, limitat doar la actele administrative

individuale pentru că și-ar pierde funcția pentru care a fost creat de

legiuitor.

Prin urmare,

instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor

legale prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, situație în care devin

incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Întrucât cauza

a soluționată având în vedere excepția inadmisibilității cererii, fără a se

intra în cercetarea fondului, în baza art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) și alin.

(5) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, se va admite recursul, se va

casa sentința atacată și se va trimite cauza spre soluționare aceleiași

instanțe, pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de F.N.I.,

împotriva sentinței civile nr. 329 din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre soluționare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 februarie 2009.