ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1060/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată în Dosarul nr. 6752/55/2008 al Judecătoriei Arad, secția penală, reclamantul F.N.I. a invocat excepția de nelegalitate a art. 52 alin. (3) din H.G. nr. 1897/2006, susținând că aceste dispoziții legale îi îngrădesc dreptul la corespondență, el fiind o persoană fată mijloace materiale pentru a putea suporta financiar o trimitere prin fax a corespondenței adresată C.E.D.O., care ar urgenta și facilita soluționarea cererilor sale adresate acestei instituții. La termenul de judecată din 11 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii, în raport de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 329 din 25 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea privind excepția de nelegalitate invocată de reclamantul F.N.I. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, pentru a putea face obiectul excepției de nelegalitate, actul administrativ trebuie să îndeplinească cerințele impuse expres de lege și anume, să fie unilateral, cu caracter individual, deci să privească un subiect determinat.

A mai reținut Curtea de Apel Timișoara că, în soluționarea prezentei cereri, este irelevantă dispoziția cuprinsă în art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 unde se folosește termenul de act administrativ unilateral, pentru că acest articol nu constituie o reglementare distinctă de cea a art. 4 alin. (1) din lege, cu privire la categoriile actelor administrative ce pot face obiectul excepției de nelegalitate, prin acest text legal făcându-se referire la actele administrative emise anterior intrării în vigoare a prezentei legi. A concluzionat în sensul că actul administrativ a cărui nelegalitate se invocă are caracter normativ și, prin urmare, nu se încadrează în dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 262/2007.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal reclamantul F.N.I., care susține că aceasta este nelegală și netemeinică pentru că prin soluția pronunțată de prima instanță îi este îngrădit dreptul la justiție. Precizează că în mod greșit i-a fost respinsă ca inadmisibilă excepția invocată întrucât și actele administrative normative pot face obiectul excepției de nelegalitate, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul formulat prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., a constatat că acesta este fondat. Recurentul - reclamant a invocat excepția de nelegalitate a art. 52 alin. (3) din H.G.

nr. 1897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Este adevărat că H.G. nr. 1897/2006 este un act administrativ cu caracter normativ, iar legiuitorul, în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, face trimitere, în privința analizării legalității, la actele administrative cu caracter individual, ceea ce ar putea conduce la concluzia că s-ar limita posibilitatea invocării excepției de nelegalitate la actul administrativ cu caracter individual. Însă, în cuprinsul alin. (2) al aceluiași art. 4, este folosită sintagma: „act administrativ unilateral”, fără a se mai face distincție între cel normativ și cel individual.

Este binecunoscut principiul de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte, nu în sensul înlăturării efectelor sale, astfel că și în actuala reglementare a art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, pot fi supuse controlului de legalitate în procedura excepției de nelegalitate și actele administrative cu caracter normativ. În acest sens a statuat în mod constant și instanța supremă în jurisprudența sa. Excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ, ca mijloc de apărare, a fot invocată în cadrul unui proces pe rol, ori acest mijloc de apărare nu poate fi restrictiv, limitat doar la actele administrative individuale pentru că și-ar pierde funcția pentru care a fost creat de legiuitor.

Prin urmare, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, situație în care devin incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Întrucât cauza a soluționată având în vedere excepția inadmisibilității cererii, fără a se intra în cercetarea fondului, în baza art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, se va admite recursul, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre soluționare aceleiași instanțe, pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de F.N.I., împotriva sentinței civile nr. 329 din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre soluționare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2009.