ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1060/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1060/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată în Dosarul
nr. 6752/55/2008 al Judecătoriei Arad, secția penală, reclamantul F.N.I. a
invocat excepția de nelegalitate a art. 52 alin. (3) din H.G. nr. 1897/2006,
susținând că aceste dispoziții legale îi îngrădesc dreptul la corespondență, el
fiind o persoană fată mijloace materiale pentru a putea suporta financiar o
trimitere prin fax a corespondenței adresată C.E.D.O., care ar urgenta și
facilita soluționarea cererilor sale adresate acestei instituții.
La
termenul de judecată din 11 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara a invocat,
din oficiu, excepția inadmisibilității cererii, în raport de art. 4 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința
civilă nr. 329 din 25 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția
contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea privind
excepția de nelegalitate invocată de reclamantul F.N.I.
Pentru a hotărî astfel,
prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr.
554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, pentru a putea face obiectul
excepției de nelegalitate, actul administrativ trebuie să îndeplinească
cerințele impuse expres de lege și anume, să fie unilateral, cu caracter
individual, deci să privească un subiect determinat.
A mai reținut
Curtea de Apel Timișoara că, în soluționarea prezentei cereri, este irelevantă
dispoziția cuprinsă în art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 unde se
folosește termenul de act administrativ unilateral, pentru că acest articol nu
constituie o reglementare distinctă de cea a art. 4 alin. (1) din lege, cu
privire la categoriile actelor administrative ce pot face obiectul excepției de
nelegalitate, prin acest text legal făcându-se referire la actele
administrative emise anterior intrării în vigoare a prezentei legi.
A concluzionat
în sensul că actul administrativ a cărui nelegalitate se invocă are caracter
normativ și, prin urmare, nu se încadrează în dispozițiile art. 4 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 262/2007.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal reclamantul F.N.I., care
susține că aceasta este nelegală și netemeinică pentru că prin soluția
pronunțată de prima instanță îi este îngrădit dreptul la justiție.
Precizează că
în mod greșit i-a fost respinsă ca inadmisibilă excepția invocată întrucât și
actele administrative normative pot face obiectul excepției de nelegalitate,
potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, analizând recursul formulat prin prisma motivelor de
recurs invocate și a prevederilor art. 304
1
C. proc. civ., a
constatat că acesta este fondat.
Recurentul - reclamant
a invocat excepția de nelegalitate a art. 52 alin. (3) din H.G. nr. 1897/2006
pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind
executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal.
Este adevărat
că H.G. nr. 1897/2006 este un act administrativ cu caracter normativ, iar
legiuitorul, în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, face trimitere, în
privința analizării legalității, la actele administrative cu caracter
individual, ceea ce ar putea conduce la concluzia că s-ar limita posibilitatea
invocării excepției de nelegalitate la actul administrativ cu caracter
individual.
Însă, în
cuprinsul alin. (2) al aceluiași art. 4, este folosită sintagma: „act
administrativ unilateral”, fără a se mai face distincție între cel normativ și
cel individual.
Este
binecunoscut principiul de drept potrivit căruia legea se interpretează în
sensul de a produce efecte, nu în sensul înlăturării efectelor sale, astfel că
și în actuala reglementare a art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată și
completată prin Legea nr. 262/2007, pot fi supuse controlului de legalitate în
procedura excepției de nelegalitate și actele administrative cu caracter
normativ. În acest sens a statuat în mod constant și instanța supremă în
jurisprudența sa.
Excepția de
nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ, ca mijloc de
apărare, a fot invocată în cadrul unui proces pe rol, ori acest mijloc de
apărare nu poate fi restrictiv, limitat doar la actele administrative
individuale pentru că și-ar pierde funcția pentru care a fost creat de
legiuitor.
Prin urmare,
instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor
legale prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, situație în care devin
incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Întrucât cauza
a soluționată având în vedere excepția inadmisibilității cererii, fără a se
intra în cercetarea fondului, în baza art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) și alin.
(5) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,
modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, se va admite recursul, se va
casa sentința atacată și se va trimite cauza spre soluționare aceleiași
instanțe, pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de F.N.I.,
împotriva sentinței civile nr. 329 din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel
Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și
trimite cauza spre soluționare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 februarie 2009.