ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3180/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

U.J.C.M. Constanța a chemat în judecată

pârâții A.N.T. și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului,

solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceștia și pe calea contenciosului

administrativ, să constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria M.08 nr. 0727 și obligarea

pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat

că, prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate i s-a atribuit SC

N.O. SA suprafața de 779.073, 44 mp teren intravilan, deși pe o parte a acestei

suprafețe se construise încă din 1975 un imobil cu destinație de spațiu

comercial proprietatea reclamantei și că, SC N.O. SA nu ar fi putut obține în

proprietate acel teren deoarece nu s-a aflat niciodată în patrimoniul său,

Judecătoria Sectorului 1 București prin

sentința civilă nr. 18468 din 30 noiembrie 2006 a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcțiilor

și Turismului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel București.

Astfel sesizată, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 773

din 15 martie 2007 a respins excepția necompetenței materiale a instanței

invocată de reclamanta U.J.C.M. Constanța.

De asemenea, a admis excepția

tardivității formulării acțiunii invocată din oficiu și pe cale de consecință a

respins ca tardiv formulată acțiunea reclamantei U.J.C.M. Constanța.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamanta U.J.C.M. Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, recurenta a susținut în esență că

„în calitate de terț de bună credință față de actul juridic (al împroprietării)

nu a avut cunoștință de faptul că, societatea în cauză a fost împroprietărită

cu teren, întrucât nu a fost notificată de către aceasta sau de către Consiliul

Local al Orașului Mangalia care, îi atribuise ei acest teren în folosință, fără

termen și fără plată.

A mai susținut că, termenul de 1 an de

zile pentru sesizarea instanței ar fi trebuit calculat nu de la data

împroprietării cu teren a SC N.O. SA ci, de la data când recurenta a luat

efectiv cunoștință în mod legal despre acest act juridic printr-o comunicare,

emanând de la părțile între care avusese loc împroprietărirea.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ „cererile prin care

se solicită anularea unui act individual sau recunoașterea dreptului pretins și

repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: (a; b;

c;)”.

La alin. (2) al acestui articol se

prevede că „pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral,

cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1) dar nu mai

târziu de un an de la data emiterii actului”.

Cu privire la natura juridică a acestor

două termene, trebuie menționat faptul că, termenul de la alin. (1) este de prescripție

iar cel de la alin. (2) de decădere.

În speță, certificatul de atestare a

dreptului de proprietate seria M-08 nr. 0727 din 3 august 1999 a cărei anulare se solicită este un act administrativ în sensul prevăzut de dispozițiile art. 2

lit. c) din Legea nr. 554/2004, emis de o autoritate publică centrală, iar

litigiile vizând un astfel de act sunt de competența de soluționare a curților

de apel.

În raport de data emiterii actului (3

august 1999) de data sesizării instanței (21 septembrie 2006), precum și de

dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ urmează a

se constata că acțiunea reclamantei a fost formulată tardiv, urmând a fi

respinsă ca atare.

Examinând și din oficiu hotărârea atacată

sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența

vreunui motiv de casare recursul declarat de U.J.C.M. Constanța, urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de U.J.C.M.

Constanța împotriva sentinței civile nr. 773 din 15 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21

iunie 2007.