ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4691/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel București, reclamanții P.G.V., P.M. și P.I.D. au chemat în judecată pârâții T.B., Consiliul Suprem de Apărare a Țării, T.A. și Ministerul Apărării Naționale pentru anularea actului administrativ emis de pârâți ce este invocat când reclamanții solicită autorizații de construcție, recunoașterea dreptului prevăzut de Constituția României privind dreptul la proprietate și dreptul de a construi pe terenurile lor fără nicio restricție, obligarea pârâților la mutarea depozitului de muniție W02494, iar suprafața de teren să fie pusă la dispoziția Comisiei Locale de Aplicare a Legii Fondului Funciar spre a fi restituit proprietarilor de drept.

La 26 ianuarie 2007, reclamanții au formulat o cerere precizatoare în care au arătat că solicită mutarea depozitului, retragerea pericolului în limitele proprietăților, în interiorul gardului depozitului de muniție, despăgubiri prin plata contravalorii terenului afectat ce urmează a fi preluat de Ministerul Apărării Naționale pentru că cererea sa nu a fost soluționată în termen de pârâți. Prin sentința civilă nr. 1945 din 12 iulie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată. Instanța de fond a reținut faptul că reclamanții, prin reconstituirea dreptului de proprietate dar și în urma încheierii unor contracte de donație sau vânzare-cumpărare, sunt proprietarii unor suprafețe de teren în extravilanul municipiului Târgoviște.

În anul 2005, prin Hotărârea Consiliului Local Târgoviște, s-a aprobat extinderea teritoriului extravilan al municipiului, parcelarea suprafeței pentru construirea de locuințe individuale pe lot, între beneficiari fiind și reclamanții, dar a fost introdusă restricția ca documentațiile pentru obținerea autorizațiilor de construire să fie însoțită de avizele Ministerului Apărării Naționale, Oficiului de Cadastru Dâmbovița, A.N.P.R. și M.M.G.A. și avize și acorduri de la furnizorii de utilități tehnico-utilitare. S-a reținut și că în zona terenurilor reclamanților se află obiectivul militar din cartierul Prisaca, depozit de muniții și explozibili de garnizoană, construit pe o suprafață de teren proprietatea statului și aflat în administrarea Ministerului Apărării Naționale.

Reclamanții P.M. și P.I.D. au solicitat Statului Major General avizul pentru edificarea unor construcții, cereri care au fost avizate nefavorabil având în vedere că respectivele construcții urmau să fie edificate la distanțe mai mici de 400 m, respectiv 200 m, iar acest aviz a fost contestat într-un alt litigiu. Instanța de fond a apreciat că Statul Major General a comunicat reclamanților justificarea neavizării edificării acestor construcții, iar mutarea obiectivului militar nu ar fi posibilă pentru că este un obiectiv de importanță deosebită pentru Sistemul Național a Apărare. Și pârâtul Președintele României s-a considerat că a răspuns reclamanților și a comunicat acestora că petiția a fost înaintată Ministerului Apărării Naționale pentru a primi răspuns, iar Consiliul Suprem de Apărare a Țării nu are atribuții în avizarea edificării construcțiilor în vecinătatea unităților militare.

Instanța de fond a apreciat că nu poate fi reținută o nesoluționare a cererilor reclamanților, iar în privința mutării depozitului de muniție sau a gardului în interiorul acestuia este anterioară dobândirii dreptului de proprietate de către reclamanți, iar prin trecerea în intravilanul municipiului Târgoviște s-a instituit și obligația de a obține avizele Ministerului Apărării Naționale pentru edificarea construcțiilor. Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către P.G.V. și P.M. pentru că soluția ar fi nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea cererii și obligarea pârâților la mutarea depozitului. Se arată că în motivele de recurs că terenul pe care este construit depozitul a fost preluat în anul 1952 fără titlu și a fost edificat deși pune în pericol viața vecinilor.

Cu toate că a fost preluat fără titlu, terenul a fost înregistrat în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului și s-a instituit o fâșie de siguranță de 200 m lățime, teren pe care proprietarii nu-l pot lucra, folosi, construi, potrivit unui Regulament militar din 1989. Este criticată soluția instanței de fond pentru că nu a verificat legalitatea actelor folosite de Ministerul Apărării Naționale, a refuzat analizarea modului de preluare a terenului, a refuzat să trimită la Curtea Constituțională cererea privind Regulamentul A/114/1/1989. S-a arătat că Președintele României a fost chemat să ordone, în calitate de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, mutarea pericolului.

S-a precizat că cererea privește refuzul nejustificat de îndepărtare a pericolului iminent iar hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind invocate, în drept, art. 304 pct. 7și 9 C. proc. civ. Administrația Prezidențială a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Au fost invocate excepțiile inadmisibilității acțiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și cea a lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Suprem de Apărare a Țării și a Președintelui României care nu au atribuții în sensul amplasării noilor obiective de investiții. Și Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Având în vedere că au fost invocate excepții, în baza art. 137 C. proc. civ. vor fi analizate, mai întâi, acestea și apoi vor fi analizate în măsura în care se impune, motivele de recurs. Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, Înalta Curte o va respinge pentru că obiectul cererii adresate instanței de fond vizează refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, iar potrivit art. 7 alin. (5) din Legea n. 554/2004, modificată nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile în cazul refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri. Fiind o prevedere legală expresă nu se poate cere reclamanților să îndeplinească procedura prealabilă dacă legea exceptează aceste acțiuni de la această procedură.

Nici excepția lipsei calității procesuale pasive nu este admisă pentru că reclamanți au chemat în judecată Consiliul Suprem de Apărare a Țării și Președintele României pentru că au considerat că cele două autorități nu i-au răspuns la cererile adresate și nu se poate soluționa cererea și verifica dacă refuzul a fost sau nu justificat sau dacă s-a răspuns sau nu în termen decât în condițiile în care cele două autorități sunt parte în proces, își pot face apărările. Oricum, chemarea celor două autorități nu s-a datorat faptului că reclamanții consideră că acestea ar avea atribuții în amplasarea noilor obiective, ci pentru că, apreciază reclamanții, cele două autorități nu ar fi răspuns unor solicitări ale acestora.

După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Deși la solicitarea instanței de fond de a-și preciza obiectul cererii reclamanții au arătat că invocă nesoluționarea în termen a unei cereri, în motivele de recurs se face referire la refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, ceea ce înseamnă modificarea cererii în fața instanței de recurs, iar acest lucru nu este posibil. Înalta Curte va analiza legalitatea și temeinicia soluției pronunțate de instanța de fond în raport de cererea adresată acesteia și de celelalte motive de recurs.

Referirile recurenților la faptul că instanța de fond nu a analizat aspectele legate de legalitatea actelor folosite de Ministerul Apărării Naționale pentru a dovedi proprietatea, legalitatea înscrierii în domeniul statului a terenurilor ce aparțin recurenților, a modului de preluare a terenului vor fi respinse pentru că în fața instanței de fond nu a fost invocată nelegalitatea vreunui act administrativ iar aceasta să fi omis să se pronunțe asupra cererilor. În fața instanței de fond a fost invocată excepția de neconstituționalitate a Regulamentului nr. A/114/1/1989 și, în mod corect, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, în discuție fiind un act administrativ.

Deși sunt invocate prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în motivele de recurs nu sunt dezvoltate. Cu toate acestea, se constată că hotărârea instanței de fond este motivată, atât în fapt cât și în drept, cu respectarea prevederilor art. 261 C. proc. civ. Chiar dacă nu au fost indicate textele de lege care ar fi fost încălcate sau a căror aplicare ar fi fost făcută greșit de instanța de fond, Înalta Curte va constata că sentința atacată a fost dată cu aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauză și au fost indicate adresele cu care autoritățile pârâte au comunicat răspunsul recurenților la cererile adresate.

În privința capătului de cerere privind mutarea depozitului soluția instanței de fond este legală și temeinică pentru că, în momentul trecerii terenurilor din extravilan în intravilan a fost avută în vedere amplasarea acestui depozit, iar titularii dreptului de proprietate aveau obligația de a obține avizele Ministerului Apărării Naționale pentru orice construcție care va fi edificată în zonă. Considerând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ. va fi respins ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepțiile invocate de Administrația Prezidențială. Respinge recursul declarat de P.G.V. și P.M. împotriva sentinței civile nr. 1945 din 12 iulie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2008.