ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2746/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanții P.I.D. și P.M. au chemat în judecată pe pârâții T.A. - Ministrul Apărării Naționale, Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Finanțelor Publice ca garant al Statului Român solicitând: anularea actului administrativ emis de primii pârâți intitulat Aviz nefavorabil nr. D2756 din 18 august 2005 ce le-a fost comunicat la 24 august 2005; recunoașterea dreptului constând în siguranța vieții și dreptul de proprietate și obligarea pârâților la eliberarea de îndată a avizului favorabil; obligarea pârâților în solidar la înlăturarea urgentă a pericolului - mutarea depozitului ori retragerea pericolului în perimetrul delimitat de gardul unității - repararea pagubei cauzate.

Prin Sentința civilă nr. 6000 din 18 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, judecând cauza, în fond după casare, a respins acțiunea formulată de reclamanții P.M. și P.I.D., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării și Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în urma celor două decizii de casare este învestită să se pronunțe cu privire la capătul trei al acțiunii având ca obiect obligarea pârâților la înlăturarea urgentă a pericolului prin mutarea depozitului militar ori retragerea pericolului în perimetrul delimitat de gardul unității militare și repararea pagubei cauzate.

Este vorba despre UM X Târgoviște care reprezintă un obiectiv militar situat în extravilanul mun. Târgoviște, cartier Prisaca, unde se află depozitul de muniție și explozibili, fiind singurul depozit de acest tip din județ și, contrar susținerilor din acțiune, el nu este dezafectat. Conform raportului de expertiză topo efectuat în cauză, terenul proprietatea reclamanților se află în imediata vecinătate a depozitului de muniție și nu este cultivat. Identificarea amplasamentului terenului reclamanților s-a făcut pe baza actelor de proprietate ale acestora și anume: titlul de proprietate din 09 iunie 1995 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a jud. Dâmbovița reclamantului P.I.D.

pentru suprafața de 10 ha și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1011/2005, prin care reclamanta P.M. a cumpărat suprafața de teren de 9684 mp situată extravilanul mun. Târgoviște, cartier Priseaca. S-a stabilit că terenul reclamanților se învecinează direct cu depozitul înspre sud și vest având laturi comune, iar terenul reclamantei se află înspre partea de est, dincolo de pârâu și de terenul reclamantului înspre Târgoviște, la o distanță cuprinsă între 71 m până la 165 m. Expertiza a concluzionat că suprafețele de teren ale reclamanților, aflându-se în imediata vecinătate a depozitului de muniție, se află în zona de siguranță care a fost determinată de expert în conformitate cu dispozițiile Regulamentului asigurării tehnice cu armament și muniție pe timp de pace A 114/1989.

Curtea de apel a reținut că potrivit art. 461 alin. (1) din acest regulament, fâșia de teren situată în afara gardului exterior al teritoriului tehnic până la o distanță de 400 m este considerată ca o zonă de siguranță. Această distanță se poate reduce până la 200 m la depozitele de armament și muniție situate în teren descoperit. Art. 462 alin. (2) și (3) din același regulament stabilește că în zona de siguranță nu se execută lucrări de construcții, de organizarea teritoriului și de amenajarea terenului, cu excepția celor aprobate pentru paza și apărarea depozitului cu avizul Marelui Stat Major (...). Condițiile de folosire a terenului pentru lucrări agricole se vor stabili de comandantul depozitului împreună cu delegații organelor locale ale puterii de stat și proprietarii terenurilor, în cazul cultivării, pe cât posibil, a plantelor joase și a limitării persoanelor și a timpului de acces în această zonă.

Cu privire la concluzia expertului că obiectivul militar (depozit de muniție) prezintă un pericol pentru întreaga zonă, pe o rază de 1500 m, se constată că aceasta este fundamentată pe mențiunile existente în tabelul nr. 4 anexă la regulamentul sus-menționat, astfel cum se precizează în răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâți la raportul de expertiză. În acest tabel sunt prevăzute distanțele minime de siguranță dintre o magazie cu muniție și obiectivele exterioare din imediata vecinătate, funcție de capacitatea magaziei, distanța de 1560 m fiind stabilită pentru o capacitate de 15 vagoane.

Instanța de fond a reținut că potrivit deciziei de casare, expertul a avut de stabilit situarea celor două vecinătăți (suprafețele de teren deținute de părți) și determinarea locului în care se află amplasamentul "zona de siguranță" a depozitului, astfel încât existența unui eventual pericol urma să fie stabilită prin raportare la zona de siguranță și nu la distanța minimă la care face referire expertul. Concluzia acestuia privind îngrădirea evidentă a dreptului de proprietate al proprietarilor ce dețin imobile în zona de siguranță, prin lipsirea acestora de a culege fructul bunurilor, neputând încheia și nici vinde terenul care nu poate fi exploatat în niciun fel și care prezintă un potențial pericol excede obiectivelor expertizei topo stabilite de instanța de control judiciar.

În cauză a fost administrată și proba testimonială, declarația martorului propus de reclamanți referindu-se la un incident care a avut loc în anul 2007 pe terenul reclamanților, în care au fost implicați P.G.V., copiii acestuia și militari din cadrul UM X care le-au spus că nu au voie să se apropie de unitatea militară și le-au cerut să plece de pe teren, îndreptând chiar arma către ei. De asemenea, martorul a mai precizat că la momentul respectiv, terenul nu era cultivat, dar nu cunoaște dacă a fost cultivat, în timp, de către reclamanți. Sub acest ultim aspect, se reține că aflându-se în zona de siguranță a unității militare, pentru folosirea terenului în scop agricol, este necesar un acord între proprietar și comandantul depozitului de muniție asupra condițiilor de folosire.

Cu privire la CD-ul depus de reclamanți la dosar pentru a fi vizionat conform deciziei de casare, Curtea de apel a reținut că acesta conține o înregistrare de 2 minute și 51 secunde referitoare la filmarea unui teren și a unui drum aflat în zonă respectivă. Reclamanții au mai invocat în acțiune lipsa titlului de proprietate al statului asupra terenului pe care a fost construită unitatea militară, teren care a aparținut autorului lor, fiind confiscat abuziv de comuniști cu ocazia colectivizării forțate.

Cu privire la situația juridică a acestui teren, Ministerul Apărării Naționale - Direcția Domenii și Infrastructuri a comunicat mandatarului reclamanților, prin adresa din 23 noiembrie 2004, că terenul se află în domeniul public al statului și administrarea Ministerului Apărării Naționale care îl deține în baza Decretului Consiliului de Stat al Republicii Populare Române nr. 340 din 20 iunie 1963 (5,25 ha) și a Dispoziției Consiliului de Stat al Republicii Populare Române nr. 486 din 27 iunie 1963(5,75 ha). Curtea de apel a reținut că prezenta acțiune este o acțiune în contencios administrativ întemeiată în drept pe disp. Legii nr. 554/2004 în cadrul căreia instanța are de analizat, prin prisma obiectului stabilit de reclamanți, dacă refuzul pârâților de a muta unitatea militară sau de a retrage pericolul în perimetrul delimitat de gardul unității militare reprezintă un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din această lege.

Acțiunea de față nu este o acțiune de drept comun având ca obiect compararea titlurilor de proprietate ale părților asupra terenurilor în discuție, un asemenea obiect fiind incompatibil cu disp. art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc obiectul acțiunii în contencios administrativ. Potrivit acestui text de lege persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. În consecință, instanța de fond a avut de examinat în speță dacă, în raport de reglementarea invocată de pârâți și anume Regulamentul asigurării tehnice cu armament și muniție pe timp de pace A 114/1989, refuzul lor de a muta unitatea militară sau de a retrage pericolul în interiorul terenului delimitat de gardul unității este exprimat cu exces de putere, pentru a putea fi considerat nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004.

Nu se poate reține existența unui asemenea refuz în ceea ce privește retragerea pericolului în perimetrul delimitat de gardul unității militare, în condițiile în care este obligatorie fixarea unei zone de siguranță în jurul acesteia, zonă situată, după caz, la 400 m sau 200 m de unitate, scopul instituirii acestei zone fiind tocmai acela de a nu pune în pericol persoane și bunuri aflate în spațiul respectiv, din imediata vecinătate a obiectivului militar.

Reclamanții au solicitat, de fapt, înlăturarea zonei de siguranță din jurul depozitului de muniție și considerarea existenței unui pericol doar în spațiul din incinta unității militare pentru a avea posibilitatea de a construi pe terenul proprietatea lor aflat în această zonă, solicitare ce contravine prevederilor regulamentului amintit și a cărei soluționare favorabilă are drept consecință expunerea unui pericol atât a persoanelor, cât și a bunurilor aflate la o distanță de unitatea militară mai mică decât cea impusă prin actul cu caracter normativ.

Referitor la cererea de mutare a unității militare, s-a reținut că aceasta face parte din sistemul național de apărare, iar hotărârile privind amplasarea obiectivelor militare sunt luate de structurile specializate din domeniul apărării naționale în așa fel încât să se asigure atât securitatea acestor obiective, cât și securitatea la nivel național, mutarea neputându-se dispune în baza unei simple cereri formulate de către proprietarii terenurilor aflate în apropierea obiectivului militar.

Susținerea reclamanților referitoare la încălcarea dreptului de proprietate asupra terenului vizează conținutul reglementării stabilite prin regulamentul invocat de pârâți, faptul că acesta instituie o zonă de siguranță în jurul depozitului de muniție și interdicția de a se construi în această zonă, dar atâta timp cât regulamentul este în vigoare, pârâții au obligația de a se conforma prevederilor acestuia, pentru respectarea scopului avut în vedere la emiterea lui, acela de a proteja persoanele și bunurile din imediata vecinătate a depozitului, astfel încât refuzul de a soluționa favorabil cererea reclamanților nu este unul nejustificat, având temei legal. Este de subliniat și faptul că primul capăt al acțiunii avea ca obiect anularea avizului nefavorabil nr. D 2578/2005 emis de Ministerul Apărării Naționale, cu privire la PUZ pentru terenul în suprafață de 9684 mp situat în extravilanul mun.

Târgoviște, cartier Priseaca, în vederea realizării obiectivului "Introducerea în intravilan și lotizare teren pentru construire locuințe". Or, acest teren a fost dobândit de reclamanta P.M. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1011/2005, la momentul cumpărării cunoscându-se că este situat în apropierea unei unități militare, reclamanta acceptând să cumpere în aceste condiții, precizându-se în contract că reclamanta cunoaște starea fizică în care se află terenul, precum și situația juridică de drept și de fapt a acestuia. Referitor la daunele solicitate, reclamanții au arătat în acțiune că reprezintă contravaloarea terenurilor pe care nu le pot exploata sau vinde pentru a fi amenajate pentru locuințe, fiind evidentă culpa pârâților în producerea prejudiciului.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților trebuie îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 998 - 999 C. civ. (în forma în vigoare la data sesizării instanței) și anume: existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și a vinovăției. Așa cum s-a arătat în sarcina pârâților nu se poate reține săvârșirea unei fapte ilicite constând în nesoluționarea favorabilă a cererii de mutare a depozitului de muniție sau de retragere a pericolului în perimetrul delimitat de gardul unității militare, având în vedere că pârâții au respectat prevederile regulamentului anterior menționat, iar respectarea dispozițiilor unui act normativ nu poate avea caracter ilicit.

Cum această condiție nu este îndeplinită, iar legea se referă la îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale, s-a constatat că este neîntemeiată cererea de obligare a pârâților la plata despăgubirilor către reclamanți. Împotriva hotărârii instanței de fond, P.M., P.I.D. și P.G.V. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții-reclamanți au susținut în esență că instanța de fond a refuzat să constate, în baza probatoriului administrat în cauză, că UM X Târgoviște reprezintă un obiectiv militar edificat pe terenul care le aparținea acestora și care a fost luat fără titlu și trecut în proprietatea statului în mod fraudulos.

Consideră recurenții că în mod eronat instanța de fond a motivat încălcarea dreptului lor de proprietate în baza unui regulament din 1989 și a refuzat sesizarea Curții Constituționale în ceea ce privește constituționalitatea acestuia, deși prevederile regulamentului în cauză le restricționează nejustificat exercitarea drepturilor asupra terenului care le aparține. Totodată recurenții au criticat și modul de interpretare a probelor administrate de către instanță în sensul că aceasta ar fi reținut în mod nejustificat că terenul se află în domeniul public al statului. Intimatul Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond, susținând în esență că cererea reclamanților a fost analizată în raport de coordonatele deciziei de casare, stabilind și reținând în mod corect situația de fapt.

Examinând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente cât și în raport de prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, având în vedere considerentele expuse în continuare. În fapt, recurenții-reclamanți s-au adresat instanței de contencios administrativ solicitând anularea actului administrativ emis de pârâți intitulat Aviz favorabil nr. D 2756 din 18 august 2005 și recunoașterea dreptului constând în siguranța vieții și dreptului de proprietate prin obligarea pârâților la eliberarea de îndată a avizului favorabil precum și obligarea pârâților în solidar la înlăturarea pericolului - mutarea depozitului ori retragerea în perimetrul delimitat de gardul unității - cu repararea pagubei cauzate.

Instanța de control judiciar constată că în mod corect și în conformitate cu ultima Decizie de casare nr. 2509 din 17 iunie 2009 instanța de fond s-a pronunțat cu privire la cel de-al treilea capăt al acțiunii reclamanților având ca obiect obligarea pârâților la înlăturarea urgentă a pericolului prin mutarea depozitului militar ori retragerea pericolului în perimetrul delimitat de gardul unității militare și repararea pagubei cauzate. Totodată instanța s-a conformat îndrumărilor instanței de control judiciar privind suplimentarea probatoriului cu expertiza tehnică topo ca și a celorlalte probatorii stabilite prin aceeași decizie de casare.

Criticile recurenților cu privire la nelegalitatea sentinței pronunțate de către instanța de fond care evaluând probatoriul administrat în cauză ar fi refuzat să constate faptul că UM X Târgoviște reprezintă un obiectiv militar edificat fraudulos pe terenul proprietatea acestora fiind preluat fără titlu și trecut în proprietatea statului sunt nefondate. Înalta Curte constată în mod corect instanța de fond a analizat obiectul stabilit de către recurenții-reclamanți în raport de prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, act normativ în temeiul căruia aceștia au formulat cererea de chemare în judecată stabilind în baza probatoriului administrat în cauză, că refuzul pârâților de a muta unitatea militară sau de a retrage pericolul delimitat de gardul unității militare nu reprezintă un refuz nejustificat, astfel cum este acesta definit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din această lege.

Totodată instanța de fond a reținut în mod corect faptul că cererea reclamanților nu este o acțiunea de drept comun privind compararea titlurilor de proprietate ale părților asupra terenurilor în discuție, întrucât un asemenea obiect ar fi incompatibil cu dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc obiectul acțiunii în contencios administrativ. În consecință, instanța de fond a analizat cererea recurenților-reclamanți privind refuzul de a muta unitatea militară sau de a retrage pericolul în interiorul terenului delimitat de gardul unității din perspectiva Regulamentului asigurării tehnice cu armament și muniție pe timp de pace A 114/1989 și a reținut în mod corect că obiectivul respectiv, care face parte din sistemul național de apărare, hotărârile privind amplasarea acestora sunt luate de structurile specializate din domeniul apărării, astfel încât să se asigure atât securitatea obiectivelor respective cât și securitatea la nivel național.

În ceea ce privește criticile formulate de recurenții-reclamanți potrivit cărora instanța de fond ar fi refuzat nejustificat cererea formulată de aceștia cu privire la examinarea de către Curtea Constituțională a prevederilor Regulamentului asigurării tehnice cu armament de muniție pe timp de pace A 114/1989, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, întrucât pe de o parte, actul respectiv având natura juridică a unui act administrativ excede controlului constituționalității reglementat de dispozițiile Legii nr. 47/1992, iar pe de altă parte, în acest ciclu procesual astfel cum rezultă din dosarul de fond, o astfel de cerere nu a fost formulată. Având în vedere toate aceste considerente Înalta Curte reținând că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică, în cauză nefiind incidente niciunul din motivele de casare sau modificare a acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.M. și P.I.D. împotriva Sentinței nr. 6000 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 martie 2013. Procesat de GGC - NN