ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1450/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 46 din 22 februarie 2008 a Curții de Apel

București, secția l penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul C.M. împotriva rezoluțiilor din 20 septembrie 2007, dată în

dosarul nr. 219/P/2007 și din 222 octombrie 2007, dată în

dosarul nr. 1607/11-2/2007 ale Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel

București.

S-a reținut că petiționarul C.M., deținut

în Penitenciarul

București - Jilava, a formulat plângere

împotriva directorului-adjunct al penitenciarului, C.G., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 250 C. pen., motivând că aceasta a

dispus abuziv mutarea sa dintr-o celulă în alta și l-a jignit.

Prin rezoluția din 20 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București, dată în dosarul nr. 219/P/2007 s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de intimatul C.G. pentru infracțiunile prevăzută de art. 246

și 250 C. pen., în baza prevederilor art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C.

proc. pen.

Rezoluția a fost verificată de Procurorul

General al Parchetului de pe

lângă

Curtea de Apel București, potrivit art. 278 C. proc. pen., la

plângerea petiționarului, care a arătat că este nemulțumit de soluția

de neîncepere a urmăririi penale pronunțată față de intimat.

Prin rezoluția nr. 1607/11-2/2007, dată

de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, s-a respins plângerea petiționarului, ca nefondată.

Plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale s-a respins, ca neintemeiată, de Curtea de Apel București, secția

l penală, prin sentința penală nr. 46 din 22 februarie 2008, care a reținut că

nu sunt temeiuri a se considera că intimatul a săvârșit infracțiunile

reclamate.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs

petiționarul C.M. care a criticat-o în motivele scrise arătând că este nelegală

și temeinică, intimatul împotriva căruia a formulat plângere fiind vinovat de

infracțiunile reclamate.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, verificând sentința primei instanțe prin prisma

criticilor formulate de recurent, precum și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat vreun indiciu

că intimatul s-a face vinovat de faptele imputate de petiționar.

Există un certificat medico-legal ce atestă că, la data de 17 februarie

2007, petiționarul a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin

loviri cu corp dur și pentru vindecarea cărora au fost necesare 2 - 3 zile

îngrijiri medicale, dar nu s-a putut proba că aceste leziuni i-au fost

provocate de o altă persoană. Dimpotrivă, petiționarul a declarat în fața

judecătorului delegat cu executarea pedepselor că nu a fost lovit de angajații

penitenciarului, iar cu două zile înainte de examinarea medicală a

petiționarului acesta a anunțat că dacă nu va fi mutat la o altă secție a

penitenciarului se va automutila, manifestându-se pe tot parcursul zilei prin

bătăi în ușă.

Ca atare, a fost necesară imobilizarea sa

prin aplicarea cătușelor și

informarea judecătorului

delegat cu executarea pedepselor, dar și a conducerii penitenciarului.

Corect s-a concluzionat că petiționarul nu a fost agresat verbal sau

fizic de către intimat sau din dispoziția acestuia, iar măsura încătușării

petiționarului și mutarea sa într-o cameră izolată a fost regulamentară,

determinată de atitudinea violentă a acestuia.

Nu au fost identificate fapte sau împrejurări de natură a contura

elementele infracțiunilor reclamate, astfel că în mod corect s-a constatat inexistența

faptelor sesizate de petiționar și s-a dispus soluția de neîncepere a urmăririi

penale, soluție menținută și de prima instanță.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționar, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.M. împotriva

sentinței penale nr. 46 din 22 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția

l penală.

Obligă petiționarul să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli

judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 18 aprilie 2008.