ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 169/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea disjunsă

conform sentinței civile nr. 447 din 27 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, reclamanta B.M. a solicitat

obligarea pârâtului M.M.F.E.Ș. la completarea Ordinului M.M.F.E.S. nr. 525 din 11

octombrie 2004, la transmiterea către C.N.P. a noilor instrucțiuni de aplicare

a Legii 19/2000,obligarea pârâtei C.N.P. să dispună caselor teritoriale

aplicarea noilor instrucțiuni, precum și obligarea intimaților la plata de

daune materiale și morale.

l

a termenul de judecată de la 04 iunie 2008, pârâtul a

invocat excepția lipsei procedurii prealabile administrative, arătând că, în

cauză reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii dispozițiilor, art. 7 din Legea

554/2004.

Prin sentința civilă nr. 1724 pronunțată la 4 iunie 2008, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin

admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, respinge cererea formulată de

reclamantă, reținând incidența prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

în conformitate cu care procedura prealabilă administrativă este reglementată

ca o condiție

de exercitare a dreptului la

acțiune, a cărei neîndeplinire este sancționată

cu  respingerea acțiunii

ca inadmisibilă,  potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs

reclamanta, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate

invocând în esență că nu sunt îndeplinite condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Arată recurenta că prin acțiune și înscrisurile numerotate 5 - 11 anexă

la dosar a dovedit că anterior introducerii cererii de chemare în judecată a

depus douăzeci și unu de memorii și a fost „în circa 6 audiențe atât la

autoritatea publică emitentă a actului Ordinului M.M.F.E.S. nr. 525 din 11

octombrie 2004, adică M.M.F.E.S. (la acea dată) cât și la organul superior –

Guvernul României și la alte instituții publice conexe și chiar la unele

organizații civice neguvernamentale, toate cererile fiind în final concentrate la M.M.F.E.S. care a și formulat răspunsurile pe același șablon”.

Recurenta precizează că în cazul în care Curtea va hotărî rejudecarea în

fond a cauzei, capătul principal al acțiunii constă în obligarea pârâtului M.M.F.E.S.

la completarea Ordinului M.M.F.E.S. nr. 525 din 11 octombrie 2004, cu

prevederile alin. (2) al art. 165 al Legii nr. 19/2000, celelalte cereri

menționate în preambulul recursului, au caracter accesoriu și depind de

soluționarea acestei solicitări, cum a constatat Curtea de apel.

Prin întâmpinare M.M.F.E.Ș. și C.N.P.A.D.A.S., au solicitat respingerea

recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului,

cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

din C. proc. civ., Curtea

constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Reclamanta-recurentă a precizat prin motivele de recurs că cererea

privind obligarea pârâtului - intimat M.M.F.E.Ș. la completarea Ordinului nr. 525/2004

cu privire la alin. (2) al art. 165 din Legea nr. 19/2000, reprezintă capătul

principal al acțiunii, celelalte cereri având caracter accesoriu și depinzând

de soluționarea acestui petit al acțiunii, astfel cum în mod corect a reținut

instanța de fond.

Referitor la cererea privind completarea actului administrativ menționat

se constată că motivele de recurs sunt nefondate, recurenta nefăcând dovada îndeplinirii

procedurii prealabile, memoriile invocate fiind greșit îndreptate iar din

conținutul lor nu rezultă că sunt vizate aspectele invocate prin acțiune.

În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr.

554/2004 privind contenciosul administrativ, înainte de a se adresa instanței

de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată

Într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ

individual trebuie să solicite autorității

publice

emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de

30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a

acestuia".

„Este

îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un

drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu

caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care

a luat cunoștință, pe orice

cale, de

existența acestuia, în limitele

termenului de

6 luni prevăzut la alin.

(7)."

Prin

acest text de lege a fost astfel instituită o procedură prealabilă obligatorie,

în lipsa căreia instanța nu poate fi sesizată, având în vedere și dispozițiile art.

109 pct. (2) C. proc. civ., în raport de care „în cazurile anume prevăzute de

lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei

proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege”.

Interpretarea

acestui text conduce la concluzia că procedura prealabilă este o condiție de

exercitare a dreptului la acțiune, a cărei neîndeplinire atrage

inadmisibilitatea acțiunii.

Constatând

că instanța a pronunțat o soluție legală și temeinică, iar motivele de recurs

sunt nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din

legea contenciosului administrativ, recursul formulat de reclamantă a fost

respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta B.M. împotriva sentinței civile nr. 1724 din 4 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2009.