ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 169/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea disjunsă conform sentinței civile nr. 447 din 27 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, reclamanta B.M. a solicitat obligarea pârâtului M.M.F.E.Ș. la completarea Ordinului M.M.F.E.S. nr. 525 din 11 octombrie 2004, la transmiterea către C.N.P. a noilor instrucțiuni de aplicare a Legii 19/2000,obligarea pârâtei C.N.P. să dispună caselor teritoriale aplicarea noilor instrucțiuni, precum și obligarea intimaților la plata de daune materiale și morale. l a termenul de judecată de la 04 iunie 2008, pârâtul a invocat excepția lipsei procedurii prealabile administrative, arătând că, în cauză reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii dispozițiilor, art. 7 din Legea 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 1724 pronunțată la 4 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, respinge cererea formulată de reclamantă, reținând incidența prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a cărei neîndeplinire este sancționată cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate invocând în esență că nu sunt îndeplinite condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Arată recurenta că prin acțiune și înscrisurile numerotate 5 - 11 anexă la dosar a dovedit că anterior introducerii cererii de chemare în judecată a depus douăzeci și unu de memorii și a fost „în circa 6 audiențe atât la autoritatea publică emitentă a actului Ordinului M.M.F.E.S. nr. 525 din 11 octombrie 2004, adică M.M.F.E.S. (la acea dată) cât și la organul superior – Guvernul României și la alte instituții publice conexe și chiar la unele organizații civice neguvernamentale, toate cererile fiind în final concentrate la M.M.F.E.S. care a și formulat răspunsurile pe același șablon”. Recurenta precizează că în cazul în care Curtea va hotărî rejudecarea în fond a cauzei, capătul principal al acțiunii constă în obligarea pârâtului M.M.F.E.S.

la completarea Ordinului M.M.F.E.S. nr. 525 din 11 octombrie 2004, cu prevederile alin. (2) al art. 165 al Legii nr. 19/2000, celelalte cereri menționate în preambulul recursului, au caracter accesoriu și depind de soluționarea acestei solicitări, cum a constatat Curtea de apel. Prin întâmpinare M.M.F.E.Ș. și C.N.P.A.D.A.S., au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 din C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Reclamanta-recurentă a precizat prin motivele de recurs că cererea privind obligarea pârâtului - intimat M.M.F.E.Ș. la completarea Ordinului nr. 525/2004 cu privire la alin. (2) al art. 165 din Legea nr. 19/2000, reprezintă capătul principal al acțiunii, celelalte cereri având caracter accesoriu și depinzând de soluționarea acestui petit al acțiunii, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond. Referitor la cererea privind completarea actului administrativ menționat se constată că motivele de recurs sunt nefondate, recurenta nefăcând dovada îndeplinirii procedurii prealabile, memoriile invocate fiind greșit îndreptate iar din conținutul lor nu rezultă că sunt vizate aspectele invocate prin acțiune.

În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată Într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia". „Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7)." Prin acest text de lege a fost astfel instituită o procedură prealabilă obligatorie, în lipsa căreia instanța nu poate fi sesizată, având în vedere și dispozițiile art. 109 pct. (2) C. proc.

civ., în raport de care „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege”. Interpretarea acestui text conduce la concluzia că procedura prealabilă este o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a cărei neîndeplinire atrage inadmisibilitatea acțiunii. Constatând că instanța a pronunțat o soluție legală și temeinică, iar motivele de recurs sunt nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din legea contenciosului administrativ, recursul formulat de reclamantă a fost respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva sentinței civile nr. 1724 din 4 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2009.