ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4724/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 1 februarie 2007, reclamanții G.A., ș.a., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor (în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative) și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, să se constate refuzul nejustificat al pârâților privind acordarea sumelor reprezentând plata sporului de fidelitate pentru anul 2005 și plata primei de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006, actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data efectuării plății. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâților la calcularea și plata sumelor sus­menționate.

Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice. La data de 24 aprilie 2007, reclamanții au depus la dosar cerere de renunțare la judecată cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în temeiul art. 246 alin. (1) C. proc. civ. Prin încheierea din 5 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a luat act de renunțarea la judecata cauzei formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanții, susținând că în mod greșit instanța a luat act de renunțare la judecată, întrucât renunțarea viza numai Ministerul Internelor și Reformei Administrative, nu și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, instituție cu personalitate juridică distinctă față de care au înțeles să continue judecata. Recursul este întemeiat. În conformitate cu prevederile art. 246 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. Renunțarea la judecată este un act unilateral și de dispoziție, prin care reclamantul, având capacitatea de a dispune, își manifestă expres voința de a se desista de la judecată.

In cazul în care reclamantul renunță la judecată numai față de unul dintre pârâți, judecata va continua cu ceilalți pârâți. In speță, prin cererea depusă la dosar (fila 41) reclamanții au arătat expres că renunță la judecata cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, situație în care judecata trebuia să continue cu celălalt pârât. Astfel fiind, recursul va fi admis, se va casa încheierea atacată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții G.A., ș.a., împotriva încheierii din 5 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 767/2/2007. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2007.