ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4724/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la 1 februarie 2007, reclamanții G.A., ș.a., au solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor (în prezent

Ministerul Internelor și Reformei Administrative) și Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră, să se constate refuzul nejustificat al pârâților privind

acordarea sumelor reprezentând plata sporului de fidelitate pentru anul 2005 și

plata primei de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006, actualizate cu rata

inflației de la data nașterii dreptului și până la data efectuării plății.

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâților la calcularea și plata sumelor sus­menționate.

Pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor a formulat cerere de chemare în garanție a

Ministerului Finanțelor Publice.

La data de 24 aprilie

2007, reclamanții au depus la dosar cerere de renunțare la judecată cu pârâtul

Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în temeiul art. 246 alin. (1)

C. proc. civ.

Prin încheierea din 5

iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a luat act de renunțarea la judecata cauzei formulată de reclamanți,

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor,

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și chematul în garanție

Ministerul Finanțelor Publice.

Împotriva acestei

încheieri au declarat recurs reclamanții, susținând că în mod greșit instanța a

luat act de renunțare la judecată, întrucât renunțarea viza numai Ministerul

Internelor și Reformei Administrative, nu și Inspectoratul General al Poliției

de Frontieră, instituție cu personalitate juridică distinctă față de care au

înțeles să continue judecata.

Recursul este

întemeiat.

În conformitate cu

prevederile art. 246 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe

oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.

Renunțarea la

judecată este un act unilateral și de dispoziție, prin care reclamantul, având capacitatea

de a

dispune, își manifestă expres voința de a se desista

de la judecată.

In cazul în care

reclamantul renunță la judecată numai față de unul dintre pârâți, judecata va

continua cu ceilalți pârâți.

In speță, prin

cererea depusă la dosar (fila 41) reclamanții au arătat expres că renunță la

judecata cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, situație

în care judecata trebuia să continue cu celălalt pârât.

Astfel fiind,

recursul va fi admis, se va casa încheierea atacată, iar cauza va fi trimisă

spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții G.A., ș.a., împotriva încheierii din 5 iunie 2007

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, în dosarul nr. 767/2/2007.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 decembrie 2007.